Sunteti nebuni sa inghititi asta…continuare (3)

Continui cu rezumatul cartii lui Christophe Brusset, dupa prima parte aici, a doua aici

Cind produsele de import vin din tari unde igiena lasa de dorit…

Autorul povesteste despre cum firma lui a importat 100 tone de ardei iute uscat. Fiind stocat in condintii proaste in tara de origine ( India), in afara citorva cadavre uscate de soareci si sobolani, mai continea fecale de rozatoare si peri de la ele. Ca sa nu arunce stocul, firma a ventilat si strecurat totul : de par au scapat, de fecale nu. Asa ca le-a venit ideea « salvatoare » : fecalele sunt « corpuri straine » , pe care legea le accepta in limita a 0.5% . Au supus lotul unui tratament termic, ca sa elimine eventualii germeni , si apoi l-au macinat cit mai fin posibil. Apoi l-au « diluat » cu un produs de calitate si in timp de un an au reusit sa se scape de intreaga cantitate.

Ginditi-va bine cind cumparati boia sau alte mirodenii macinate !

 

 

« Miere » din China

Si in China albinele mor, ba chiar situatia e mai grava decit in alte parti , din cauza poluarii masive si a pesticidelor folosite din greu. In provincia Sichuan, de exemplu, taranii sunt obligati sa faca munca albinelor si sa polenizeze artificial merii.

Atunci cum e posibil ca tara asta sa fie cel mai mare producator si exportator de miere, cu mai bine de 300 000 de tone anual ? Simplu: pentru ca mierea e extrem de usor de falsificat.

La inceput, chinezii au diluat mierea cu apa. Mierea fiind un antibiotic natural, poate contine pina la 18% apa fara a se altera.

Unii au exagerat cu apa si mierea a inceput sa fermenteze. Solutia a fost adaugarea unei doze bune de antibiotice de sinteza. Bun pentru stabilitatea produsului, bun pentru gitul clientului 🙂 Rezultat : mierea chinezeasca, plina de antibiotice , a fost interzisa in Franta in 2002.

Dar nu pentru multa vreme : din 2004 importul s-a reluat si odata cu el a demarat a doua faza a glorioasei epopei a mierii chinezesti.

Mierea e alcatuita din zaharuri : fructoza (40% ) si glucoza ( 30% ). Chinezii au inceput sa adauge discret zaharuri industriale.   Au inceput cu cel mai ieftin : siropul de glucoza lichid, obtinut din porumb sau griu. Doar ca o cantitate prea mare de glucoza duce la cristalizarea rapida a mierii…asta i-a dat de gol . Au adaugat atunci si fructoza de cereale, ca sa respecte proportia naturala, asa ca frauda a devenit mai greu de identificat. Din pacate ,in goana dupa profit, au marit si mai mult dozele de zaharuri adaugate si atunci francezii au inceput sa studieze si prezenta de polen. Uneori polenul lipsea, « mierea » era de fapt un amestec artificial de siropuri industriale, colorat cu caramel si aromatizat.

Dupa ce au fost demascati, chinezii nu s-au lasat , asa ca au adaugat polen.  Astfel ca in ziua de azi unele firme chinezesti produc o « miere » industriala. Practic frauda nu se poate detecta daca e facuta inteligent : proportie corecta de fructoza-glucoza, doza corecta de polen, colorantul si aroma potrivite.

Sa nu mai vorbim de mentiunile referitoare la orginea mierii : miere din Franta cu polen de plante de ceai sau de bumbac…

Sau « erorile » numelor florilor din care provine mierea ? Miere de lavanda cu mai putin de 30% polen de lavanda…

Mai vreti povesti despre acumulatoarele vechi de masini care se gasesc uneori pe fundul containerelor ca sa le faca mai grele ? Si substantele din ele care trec in miere ?

Dar mierea chinezeasca e asa ieftina, incit industria alimentara o prefera. Ce mai conteaza ca are un gust bizar de drojdie sau de alcool din cauza pasteurizarii pentru ca era fermentata ? Ce conteaza ca are antibiotice ? E ieftina si nu depinde nici de vreme si nici macar de albine.

Inca ceva : inutil sa incercati sa dati de mierea chinezeasca, n-o sa gasiti. Se ascunde in spatele unor termeni vagi cum ar fi « din afara Uniunii Europene ».

Daca vreti miere de calitate evitati mierea ieftina sau amestecurile de miere.

 

 

Piper ieftin

Se iau boabe de piper de cea mai proasta calitate sau reziduuri, care n-au gust pentru ca nu contin piperina, uleiul esential caracteristic. Se macina si se amesteca cu piper normal.

Cum tot nu e deajuns de ieftin, se folosesc boabe de piper « epuizate », adica reziduul ramas dupa extragerea uleiului esential, un echivalent al zatului de cafea . Se amesteca cu piper normal. Datorita reziduurilor, exista riscul de a gasi in piper urme de solvanti, cum ar fi hexanul.

Sau…se iau reziduurile uscate ramase de la extragerea uleiului de masline si se amesteca cu piperul.

Dar cum piperul tot iese prea scump…intreprinderea care-l producea a inceput sa importe si mai ieftin din India, apoi din China si Vietanam… Piperul , avind asa un pret bun, s-a exportat cu succes in toata Europa si apoi in Africa.

Culmea e ca toate tehnicile astea au ca rezultat un paradox : piperul macinat e mai ieftin decit boabele. Pentru a obtine un praf trebuie macinat un produs intreg, logic. Cu pierderile si cheltuielile cu forta de munca, n-are cum sa fie mai ieftin decit in produs intreg.

Formula de ieftinire a pretului merge cu toate mirodeniile : chimen, nucsoara, cuisoare…etc Volume imense de produse epuizate (deci din care a fost extras uleiul esential) sunt exportate perfect legal. Marea parte vin din India, pentru ca acolo se produc majoritatea uleiurilor esentiale.

Data viitoare cind va duceti la supermarket, treceti pe la raionul de inghetata si cititi compozitia inghetatei de vanilie : vanilie epuizata, aroma, colorant. Credeati ca inghetata e facuta cu pastai de vanilie infuzate in lapte ? Nici vorba. Vanilia epuizata e acolo doar ca sa dea aerul de autentic, traditional. Inghetata e de fapt un amestec de apa, lapte praf, aroma artificiala produsa din reziduurile de la fabricarea hirtiei, vanilie epuizata cu hexan(solvent neurotoxi si potential cancerigen), colorant caramel si aditivi.

 

Pesticidele

In industrie se face sistematic o analiza completa a pesticidelor pentru toate loturile de legume sau fructe congelate. Toate, adica 100% prezinta urme de insecticide, fungicide si alte ierbicide. Si nu e numai unul, ci minimum 3-4 substante diferite.

Unii spun ca dozele astea sunt mici si nu prezinta pericol. Doar ca la 3% din rezultatele analizate., limitele sunt depasite. Si oricm limitele sunt definite pentru fiecare moecula separat, in urma testelor pe soareci, fara sa se tina cont de efectul cumulativ, de cocktail.

Poate v-ar interesa povestea ardeilor din Spania care au facut de mai multe ori drumul Franta Spania, pina cind un fabricant de pizza i-a cumparat la prêt redus, pentru ca nimeni nu-i voia din cauza poluarii cu metamidofos.Sau poate a rosiilor pline de malation, sau a capsunilor, salatelor…Mii si mii de tone…

 

Stop risipei in varianta industriala

Nimeni nu iubeste risipa. Tot ce nu e utilizat dintr-un produs , reprezinta bani aruncati. Ati fi surprinsi daca ati afla de ingeniozitatea cu care industria foloseste orice resturi.

De exemplu fructele :

In realitate (ceea ce nu va arata nici o publicitate) fructele care arata bine nu sunt folosite niciodata la pireuri, gemuri, dulceturi sau compoturi. Ar fi o risipa. Mai mult, fructele sunt selectionate pentru aspectul lor (gustul nu prea conteaza).

De exemplu pentru pireurile de zmeura fabricante in Chile : daca ar vedea-o , nimeni n-ar minca materia prima din care e facut pireul, . Zmeura pe jumatate stricata se prezinta sub forma unui amestec inform, populat de citiva viermi albi. Bineinteles ca mai sunt si ceva frunze pe acolo si ceva pamint…dar dupa o mixare buna si o strecurare, iese un pireu rosu : putina sterilizare, putin conservant (sorbat de potasiu sau benzoat de sodiu) si …pofta buna !

In Polonia, Egipt sau China se procedeaza exact la fel cu capsunile, in Serbia cu visinile, in Turcia cu caisele…

Tot e mai bine decit pentru « gemurile de capsuni » care se gasesc de exemplu in dozele individuale, servite de obicei la micul dejun in hoteluri : acolo nu exista nici macar o capsuna.

E valabil si pentru legume, din care se fac pireuri congelate sau pudre de legume ori de ciuperci, care servesc la fabricarea alimentelor industriale « de lux » : paste fainoase cu ciuperci .

Si credeti ca sosurile care n-au iesit bine se arunca ? Nici vorba. O maioneza taiata, nu ketchup putin ars, un mustar oxidat…toate se recicleaza. Asta inseamna ca se dilueaza o parte din produsul ratat intr-un produs reusit.

La fel pentru un lot de miere de proasta calitate, de piper, de gem….totul se recicleaza.

 

Tehnica de glazing

Cind decongelati creveti tropicali e normal sa lase multa apa : punga contine putini creveti, multa apa, antibiotice si aditivi.

Ca antibiotice se foloseste cloramfenicolul, interzis de mult in Europa, dar folosit in majoritatea tarilor care produc creveti : evita infectiile care ar putea apare in cauza suprapopularii bazinelor de crestere.

Crevetii congelati sunt inconjurati de o pelicula groasa de gheata. Gheata aia n-a venit acolo singura, ci a fost adaugata intentionat. Tehnica se numeste « glazing ». Se foloseste la origine pentru a evita deshidratarea produsului congelat, asa ca un producator serios foloseste putina gheata si eticheta mentioneaza greutatea produsului propriu zis. « Glazing-ul » se foloseste si la scoici, fructe de mare, peste, ciuperci, legume…de fapt aproape la tot ce suporta congelarea.

Procedeul e simplu : se vaporizeaza  produsele care ies din tunelul de congelare cu apa rece, aditionata cu sulfiti si alti aditivi (fiecare firma are propria reteta pe baza de antibiotice, stabilizanti, conservanti…). In contact cu produsul, apa ingheata instantaneu.

Smecherii insa maresc doza de apa, asa ca se pot gasi creveti congelati cu 30-40% gheata. Usor si rentabil.

Altii sunt si mai smecheri, folosesc un saturator. E de fapt un fel de dulap, unde se plaseaza orice produs si in citeva secunde, vidul care se creaza inauntru duce la « deschiderea » fibrelor . Apoi in saturator se injecteaza sub presiune apa cu aditivi. Apa asta intra intre fibre si umple produsul, care apoi e scos  si congelat rapid, pina nu iese apa. Asa se obtin ciuperci congelate grele ca niste bolovani, dar usoare ca niste chips-uri odata gatite. Magic, nu ??

Va urma…aici