Familia noastra si mesele la restaurant

Pe vremuri mergeam des la restaurant : oriunde, cu orice pretext. Cu timpul am devenit mult mai selectivi.

Experienta ne-a invatat mincam mai bine decit acasa doar la restaurantele care depasesc un anumit nivel. Asa incit in ziua de azi mergem rar la restaurante, platim mai mult per iesire, dar in ansamblu facem economii fata de acum ani de zile. Aplicam si aici principiul dupa care ne ghidam cind cumparam haine sau incaltaminte : mai putin, dar de calitate.

Acum avem doua reguli de la care nu ne abatem, cel putin cit suntem pe linga casa. In vacante mai facem exceptii de la prima din ele, desi de multe ori preferam sa cumparam mincare mai scumpa, specifica locului, si sa o servim unde suntem cazati (de obicei avem apartamente cu bucatarie).

  • Nu mergem la restaurant ca sa ne umplem burta. Asta e legat de ce ziceam inainte, acasa putem minca mai bine, mai ieftin, stim ce ingrediente folosim. Cineva care a facut practica prin lanturi de restaurante ne spunea ca acolo pina si legumele vin direct din congelator (ambalate in pungute de plastic) in cuptorul de microunde, iar apoi aterizeaza pe masa clientului.
  • Nu mergem la restaurant seara. Pe vremea cind faceam asta, mincam prea mult, dormeam rau, erau bani aruncati.

 

Astfel ca in ziua de azi avem traditia de a iesi la restaurant cu ocazia aniversarilor noastre : sarbatoritul alege restaurantuL Mai iesim daca avem de sarbatorit ceva deosebit, iar de aniversarea casatoriei ies cu sotul la cite un restaurant scump.

De ziua mea aleg invariabil un restaurant gastronomic, situat pe o colina, nu departe de noi, cu vedere la tot Parisul. L-am ales pentru mincarea buna, gatita din produse de sezon Acum citiva ani am vazut pe site-ul lor ca-si incurajeaza clientii sa le viziteze bucataria. Cind chef-ul a venit pe la masa noastra sa mai discute (face asta cu toti clientii), l-am rugat sa ne duca si pe noi in « spatele decorului ». Am fost impresionati. Bucataria era relativ mica, luminoasa si…goala, fata de ce ne-am fi asteptat noi. Erau vreo 5 bucatari, care fiecare isi vedea de treaba lui, cu mult calm. Era exact contrariul fata de ce ne-am imaginat vazind filme sau emisiuni la televizor : totul era linistit, ordonat , nici o graba, nici un stres. Chef-ul ne-a explicat cite ceva legat de munca lor, in timp ce ne-a facut un mic tur al bucatariei. Ne-a mai invatat tehnica de a reusi un steak perfect de vita in singe. M-a impresionat si faptul ca foloseau doar tigai cu exteriorul de cupru. De atunci, ma duc cu si mai mare drag la restaurantul lor.

Mai este o regula pe care o aplicam in momentul cind alegem restaurantul : lista de bucate sa fie scurta. Cu cit mai scurta cu atit mai bune, o lista lunga indica faptul ca produsele n-au fost preparate atunci, pe loc.

Ne ajuta mult la respectarea regulilor de care ziceam si obiceiul ca aici, cel putin in anturajul nostru, ne invitam unii pe altii la mese, iesim extrem de rar la restaurant cu prietenii . Si , chiar si atunci, francezii sunt foarte chibzuiti, asa ca ultima iesire a fost in cadrul unei operatii promotionale «  maninci in doi, platesti doar unul » si a fost o reusita.

In Romania, situatia e exact invers : cu prietenii ne vedem la restaurante, de obicei seara, dar, cum ziceam, in vacante mai lasam de la noi. Prin Romania ni s-au intimplat si lucruri care ar fi amuzante, daca n-ar fi triste. De exemplu la un restaurant din centrul Timisoarei, recomandat de cineva : lista de bucate lunga-lunga, deci semn prost. Cind intreb chelnerita daca supa de ciuperci e facuta de ei,  imi raspunde plina de mindrie : « e din plic, dar e imbunatatita de noi ». Hmm…ce sa mai spun?

 

Si ? La voi ? Care e relatia voastra cu restaurantele ?

 

Publicités

Sa vorbim despre … paduchi. Cum scapam de ei simplu si relativ rapid

In copilarie,  putinii dintre noi care aveau paduchi erau aratati cu degetul , iar prin cartier inca se mai stia de cite cineva care avusese paduchi, chiar daca trecusera de atunci ani buni. Unde mai pui ca respectivul era tuns la zero si tratat cu petrol, deci imposibil sa scape neobservat de cei din jur.

Cind am venit in Franta, insa, am constatat ca infestarea cu paduchi e ceva banal. La toate scolile apar din cind la avizier afise care spun «  paduchii au revenit, va rugam tratati-va copiii ». Nicaieri copiii nu sunt controlati, cum era cazul pe vremea mea, de fapt aici nu se face nici un control : la inscrierea intr-o institutie de invatamint sau tabara , in afara de carnetul de vaccinare, nimeni nu cere adeverinte medicale.Nu tu exsudat faringian, control coproparazitologic, nimic.

Parintii sunt resemnati. Afisele publicitare imense pentru produse anti-pediculoza , care apar toamna in vitrinele farmaciilor spun mult despre amploarea contaminarii. Paduchii nu inseamna lipsa de igiena, poate chiar dimpotriva.

Noi, in cei aproape 20 ani de Franta, am fost afectati de 2 ori. Prima data acum vreo 12 ani : fata , care avea un par lung si des. A doua oara…eu insami (par lung si greu de pieptanat), vara trecuta. Tot gindindu-ma de unde m-am procopsit cu ei, am identificat sursa : coaforul de aici (altfel un coafor bun , central si relativ elegant). Eram in Romania cind mi-am pus diagnosticul. Am dat fuga la o farmacie si,  cu multa jena, am cerut un produs anti-pediculoza. Farmacista mi-a spus ca vindusera multe , pentru ca au venit numerosi  romani din Spania care au avut si ei nevoie. Deci in Romania paduchii sunt adusi de diaspora 🙂

Dupa doua contaminari, pot sa ma declar experta in scapat de paduchi rapid si eficace.

Despre ciclul de viata al paduchilor aflati mai multe de pe situri bine documentate. Eu ma rezum doar la a spune ca paduchii nu sar, se tirasc doar, deci transmiterea se face in general de la cap la cap. Eventual prin instrumente de coafat, caciuli, casti. Un paduche, din cauza faptului ca are nevoie de hrana mai bine zis de singe , nu supravietuieste mai mult de 24 ore departe de o gazda. Ouale trec prin fazele de larve si nimfe, inainte de a ajunge adulti. Ouale , de culoare alba stau lipite de firul de par. Larvele si nimfele stau la baza firelor de par.

Paduchii nu produc de la inceput mincarimi la toate persoanele. Mincarimile pot sa apara la 1-2 saptamini de la contaminare, cind deja tot capul e infestat. Uitati-va bine in spatele urechilor si pe ceafa, unde apar pete rosii , ca urmare a iritatiilor de la intepaturi, mie asta mi se pare un semn important. Alt semn e reprezentat de formatiunile albe , care la prima vedere se confunda cu matreata, dar , spre deosebire de ea, ramin lipite de firul de par . Altfel eu una n-am reusit sa vad niciodata paduchi vii miscindu-se prin par.

Buuun, odata ce ati stabilit ca e vorba de paduchi, se pune problema eliminarii lor. Tratamentul clasic cu insecticid omoara tot : paduchi , larve, oua. Problema e toxicitatea pentru om, cit si faptul ca paduchii au dezvoltat rezistenta la insecticide. Asadar acum se foloseste indeosebi un tratament care actioneaza mecanic : uleiul si siliconul din produs asfixiaza paduchii. Teoretic insectele adulte mor, dar ramin ouale si larvele, asa ca dupa o saptamina aplicarea de produs trebuie repetata, ca sa moara si « tineretul ». Totul e indicat clar pe ambalajul produsului. Paduchii tineri nu pot inca face oua, asa ca ciclul se opreste aici. In teorie. Practic, uneori e nevoie de inca o tura de tratament si inca una. Am cunoscut persoane care si-au facut 9 ture de tratament.

In general produsul anti-paduchi vine la pachet cu un pieptene cu dinti foarte desi, metalici. Pieptenul asta mi se pare foarte important, pentru ca dupa aplicarea tratamentului se piaptana cu grija fiecare suvita, astfel  paduchii morti (uneori doar ametiti !) sunt indepartati.  Se face operatiunea asta deasupra vanii, chiuvetei, sau unui lighean mare. Experienta m-a invatat ca daca repetam pieptanarea zilnic (pe parul ud, sau dat cu balsam sau sampon) pina la aplicarea celui de-al doilea tratament, scapam sigur. Unii recomanda ca in loc de produs special sa se foloseasca unt de cocos, care se lasa pe par o ora, si se piaptana cu grija fiecare suvita deasupra vanii. Acum as proceda asa, sper sa nu mai fie nevoie. Altii spun ca pieptanarea timp de 10 zile cu pieptenul special , elimina de tot paduchii. Inclin sa le dau dreptate. Mai exista si pieptene electrice, care electrocuteaza insectele si larvele care-i ies in cale , n-am folosit, pentru ca lumea spune ca nu e eficace.

Se mai pune problema igienizarii lucrurilor cu care capul paduchios a venit in contact. La prima infestare mi s-a parut o operatiune complicata, la a doua am simplificat.

Daca n-aveti chef sa va legati la cap cu spalatul lenjeriei de pat la 60°, luati tot ce a putut veni in contact cu paduchii, puneti intr-o punga mare de plastic pe care o pastrati inchisa ermetic timp de o saptamina, dupa care tot ce ar putea misuna pe acolo a murit. Spalati la la ce temperaturi doriti, cu alte rufe , nu mai conteaza.  Nu folositi pungi de gunoi pentru « izolare », pentru ca interiorul e tratat antibacterian si nu se stie ce substante trec in rufe.

Pentru lucruri de mici dimensiuni (includ acolo fete de perna, fulare, caciuli, pieptene ,tot ce socotiti ca ar putea fi infestat) exista congelatorul .La ultima despaduchere nu m-am preocupat de cearceaf sau fata de plapuma…oricum se zice ca nici fetele de perna nu ar fi infestate pentru ca paduchii nu se plimba, iar larvele stau lipite de firul de par. Am pus asadar fetele de perna la congelator , iar a doua zi le-am spalat normal, cu restul rufelor. Ca sa fiu si mai sigura ca fata mea de perna e deparazitata, am inceput sa folosesc doua fete pe care le puneam pe rind la congelator de cum ma sculam.si o scoteam pe cealalta la folosit. Am pastrat acolo si pieptenul special (intre doua folosiri), peria de par , elasticele de par folosite.

 

Va doresc sa n-aveti nevoie de sfaturile mele…dar in caz ca…eu zic ca metoda mea e destul de simpla si rezuma tot ce am citit legat de subiect.

 

 

 

 

 

Produse cosmetice : cititi cu atentie eticheta !

Eu consider ca n-are rost sa adaug la poluarea cu care vrind-nevrind venim in contact, inca o poluare pe care mi-o fac cu mina mea, folosind un produs cu ingrediente periculoase. Pentru ca pielea e un foarte bun vector pentru diversi compusi nocivi iar efectele acestora se vad in timp , afectindu-ne atit propria sanatate cit si cea a copiilor nostri.

Asa ca atunci cind cumpar un produs cosmetic , regula mea e sa citesc eticheta. Trec peste imaginile frumoase si promisiunile imbietoare, si ma uit pe spatele ambalajului,  la lista de ingrediente cu denumirea internationala (INCI). Am in cap citeva substante pe care vreau  sa le evit si ma uit daca produsul le contine. Nu-mi place nici daca lista e excesiv de lunga, de obicei nu prevesteste nimic bun.

Dar intii vreau sa vorbesc despre greenwashing. Ati auzit de el ? E un procedeu marketing sau de comunicare care consista in a da o imagine ecologica si responsabila unei marci sau linii de produse, desi nu e deloc cazul, ba uneori asta ascunde niste practici care sunt exact contrariul.

Se bazeaza pe naivitatea consumatorului , care se lasa sedus de campaniile publicitare care pun accentul pe natural.  Cel putin in Franta, exemplul tipic de firme care practica greenwashing-ul sunt Yves Rocher sau L’Occitane

Sunt mai multe tehnici de greenwashing, printre care :

-numele marcii, care sugereaza natura, bio, ecologie

-numele produsului care sugereaza aceleasi lucruri

-game de produse bio si ne-bio, dar cu ambalaj asemanator

– insemn mare pe eticheta BIO cu un mic asterix, care precizeaza mai incolo ca bio e doar unul din multiplele ingrediente, eventual un component al parfumului produsului

– alaturarea a doua ingrediente din care unul e bio, unul nu, dar consumatorul neatent  crede ca ambele sunt bio

-ambalaj cu poze si ilustratii frumoase care sugereaza natura

Pe lista de pe eticheta, ingredientele apar in ordinea descrescatoare a cantitatii lor in produsul final. Apar cu denumirea lor INCI ( din International Nomenclature of Cosmetic Ingredients). Numele tuturor ingredientelor folosite in industria cosmetica ( mai mult de 16 000 la ora actuala) au fost definite si inregistrate intr-o lunga lista (nomenclatura). Astazi in Statele Unite, tarile Uniunii Europene, Japonia si Canada , toate firmele sunt obligate sa afiseze compozitia INCI pe eticheta ambalajului sau a recipientului produselor cosmetice.

Dadeam in articolul despre aditivi un link spre o lista cu ingredientele de evitat. E in franceza, dar destul de usor de inteles .

Substances à éviter

Substantele  periculoase sunt cu atit mai mult de evitat cu cit produsele ramin pe piele. E logic ca o crema folosita zilnic, care patrunde in piele, e mult mai periculoasa decit un sampon sau sapun, de exemplu.

Toate sunt de evitat neaparat pentru copiii pina la 3 ani, iar perturbatorii endocrinieni , trebuie eliminati si in cazul adolescentilor sau al femeilor insarcinate.

Am vrut sa iau la decorticat un produs Yves Rocher, am intrat pe site, dar nicaieri nu erau listate ingredientele . In schimb am remarcat  accentul pe « natura, bio, plante, flori », de ai senzatia ca acum au fost culese din gradina.

Am cautat prin casa, am gasit un sampon 2 in 1 Farmec natural. (Trebuie sa recunosc ca am tendinta sa fiu mai indulgenta cu produsele Farmec sau Gerovital.) Primul ingredient : apa. Apoi Laureth Sulfat, nu e bun, dar e mai putin iritant decit Sodium Lauryl Sulfate. Apoi Sodium Chloride : sare de bucatarie…Nu va mai insir mai incolo, nu apar pe lista cu substante de evitat. Doar la final apar Methylchloroisothiazolinone si Methylisothiazolinone , doi alergeni . Acum depinde de fiecare : noi nu avem copil sub 3 ani, nu suntem alergici, produsul nu ramine pe par, se clateste, zic ca il putem folosi.

Exista  un site independent http://laveritesurlescosmetiques.com/recherche-inci.php  unde putem decortica etichetele. E frantuzesc, dar limba nu creeaza probleme pentru ca numele ingredientelor se face dupa codul INCI, iar rezultatul e usor de inteles pentru oricine .

Notations

De exemplu am introdus aici ingredientele samponului meu Farmec si am obtinut rezultatul urmator :

Farmec inci

Observati ca aflam la ce serveste fiecare ingredient, precum si daca e chimic sau natural. Cum ziceam, samponul asta nu e chiar ideal, dar in cazul nostru merge. Unde mai pui ca-i romanesc!

Citeodata mai scriu acolo ingredientele de la  creme de fata sau solare de la firme vestite. Rezultatele nu ma surprind, de-aia am renuntat de citiva ani sa  le mai cumpar.. Incercati si voi sa faceti asta !

Later edit: copilul mijlociu, mare amator de cosmeticale , mi-a semnalat existenta unei aplicatii pentru smartphone : cleanbeauty. Se fotografiaza eticheta produsului, iar aplicatia semnaleaza eventualele componente nocive. Pentru moment se incarca foarte lent. Paranteza: copilul e de fapt o fata, mai bine zis un adult, observ cu mare bucurie ca multiplele mele cicaleli pe tema cosmeticalelor dau roade si incepe sa-si puna intrebari cu privire la nocivitatea lor.  Oricum nu le prea folosea, mai mult le colectiona.

In concluzie,  faceti abstractie de ambalajul verde sau de imaginile frumoase si uitati-va la lista cu ingredientele produsului. Faceti-va din asta un obicei.

Sistemul educativ in Franta : ciclul gimnazial

 

Sa continui cu sistemul scolar din Franta, azi voi vorbi despre „collège”. Eu ii spun colegiu, nu stiu daca e corect, e echivalentul claselor 5-8 din Romania.

 

Dureaza 4 ani si clasele sunt numerotate in ordine inversa, adica incepe cu 6-ème , apoi 5,4,3. 

 

De formalitatile de inscriere se ocupa scoala primara, ca parinte n-ai nimic de facut decit sa completezi si semnezi hirtiile pe care scoala le trimite in ultimul an. Asta in caz ca nu schimbi adresa sau daca nu-ti doresti un colegiu privat.  Pentru ca si colegiul e in functie de domiciliu.

 

Ei, si cu colegiile astea nu-i asa usor…pentru ca sunt unele situate in zone mai bune si altele in zone mai putin bune. La noi in oras sunt doua colegii : unul considerat bun, altul slab. Cunosc citiva parinti care au incercat cu derogatii, dar n-a mers. Ca norocul, noi apartinem de cel bun. De fapt norocul e ceva relativ: stai in zona buna, mergi la colegiu bun. La colegiul slab vin copii din zone mai proaste, asta vine la pachet cu lucruri mai putin placute,  printre altele cu multi neinteresati de scoala, care deranjeaza orele, cu nivel mai slab al elevilor si cu alte lucruri negative legate de mediile de unde provin . Uneori copiii mei au picat in clase unde nu se studia mare lucru din cauza galagiei din timpul orelor .

 

La colegiu copiii au crescut, deci merg singuri. In cazul nostru e la un sfert de ora de casa.

 

 La sfirsitul scolii primare , copiii si invatatoarea fac o vizita de citeva ore la collège. Tot pentru o acomodare mai usoara , copiii au dreptul sa isi aleaga un prieten cu care sa fie repartizati in aceeasi clasa. Pentru ca sunt multe clase. Mai exista o zi a portilor deschise, simbata, in care viitorii colegieni pot veni cu familia, ca sa viziteze si sa li se explice cum va fi in scoala.

 

Nivelul creste fata de scoala primara, copiii au teme pentru acasa. Ce imi place: sunt pusi sa  gindeasca, sa faca expuneri pe diverse teme, sa lucreze in grupuri de cite 2-3. Altfel nivelul mi se pare mult in urma scolii romanesti. De unde avantajul copiilor care vin direct din Romania:  fara sa faca nici un efort, au notele cele mai mari din clasa.

 

Istoria si geografia fac o singura materie istorie-geografie , fizica si chimia fac fizica-chimie. Manualele contin mai putina teorie, au multe imagini si sunt mult mai practice si ancorate in viata reala decit ce studiam noi.

 

La sfirsitul fiecarui trimestru parintii sunt convocati la o intrevedere cu profesorul principal (echivalentul dirigintelui) ca sa primeasca foaia cu notele si sa aiba o scurta discutie referitoare la scolaritatea copilului. Aceasta evaluare e foarte bine conceputa (daca nu s-a schimbat intre timp): in dreptul fiecarei materii sunt mentionate notele , media elevului, media clasei, media minima si cea maxima a clasei, eventual un mic grafic . Plus o concluzie a profesorului. La sfirsit  sunt notate calificativele. Ele se stabilesc intr-o sedinta cu profesorii , la care participa si reprezentantul elevilor (un fel de sef al clasei).  Nu sunt neaparat in functie de o medie aritmetica, evalueaza in ansamblu rezultatele si eforturile depuse. O evolutie pozitiva e mult mai bine vazuta decit o eventuala stagnare sau chiar o scadere a notelor.

 

Mai exista o intilnire cu toti profesorii clasei,  adica parintii , inscrisi in prealabil pe o lista, vin sa stea de vorba pe rind , intre 4 ochi, cu fiecare profesor. Vorba vine ca stau de vorba, daca ai un copil care-si vede de treaba, profesorul iti spune ca al tau copil nu-i face probleme si pa, la revedere. Asa ca in toti cei 8 ani adunati de parinti de colegieni, am fost doar la prima intilnire, n-am mai vazut rostul altora.

 

Parintii au ocazia sa participe la deciziile care se iau in cadrul scolii prin reprezentanti, care se aleg la fiecare inceput de an scolar. De fapt acesti „delegati” ai parintilor exista la toate nivelurile de scolaritate (de la gradinita pina la liceu). Ziua in care se procedeaza la vot e anuntata din timp, iar scoala incurajeaza si sustine participarea activa a parintilor si organizeaza procesul de votare.

 

Clasele sunt numeroase si componenta lor se stabileste in functie de diverse criterii: nivelul lor sa fie cam acelasi (adica elevii cu probleme se impart in mod echitabil intre clase), limba studiata, eventuala limba facultativa .

 

Ca limbi se incepe in 6-ème cu engleza, in 5-ème cu germana sau spaniola.  Doua limbi sunt obligatorii, dar cine vrea, le poate face pe toate 3. Tot facultativ poti sa studiezi latina sau greaca veche.  S-ar putea sa se fi scos latina si greaca,  ministra invatamintului avea de gind s-o faca, dat fiind caracterul lor elitist. Adica cine le alegea provenea din familii intelectuale, apoi in clasele respective se adunau copii ceva mai dotati , si noi vrem „égalité”. Mai mult, latina si greaca asigurau si la liceu un oarecare avantaj.

 

Notele sunt de la 0 la 20. Si desi ai crede ca daca le imparti la 2, ai echivalentul romanesc, este o diferenta.  Aici trebuie sa muncesti serios ca sa ai un 8 (asa zisul echivalent al unui 4 romanesc). Nu stii, zero. De la 15 in sus se considera note bune, 16 e excelent.

 

La colegiu, in general , copiii maninca la cantina. Amplitudinea orelor de studiu e foarte diferita de la o zi la alta, in intervalul orar 8-17, cu pauza de masa la prinz.

 

Elevii au un carnet de corespondenta, pentru comunicarea scoala-parinti. In carnet e notat si orarul , astfel incit la controlul de la poarta nu sunt lasati sa iasa cei care au inca ore.

 

Pentru absente neanuntate, parintele trebuie sa sune dimineata la prima ora, ca sa explice motivele absentei. Daca nu-i destul de rapid, de indata ce se constata absenta , colegiul suna acasa sa vada daca parintii sunt la curent. Cu intirzierile iar e foarte strict. In schimb , ca parinte poti invoi copilul  scriind in carnet data, ora si motivul.

 

Fiindca orasul nostru e infratit (printre altele) cu un oras nemtesc, altul spaniol si altul englez, in clasa de 4-ème (echivalentul clasei a 8-a) se fac schimburi lingvistice. Nu prea stiu cum e cu cel spaniol sau englez , dar cel german are o lunga vechime. Tot programul vizitelor se repeta de la an la an. Intii vin nemtii in familiile de aici, apoi pleaca ai nostri, cite 10 zile. In timpul asta copiii straini participa la ore sau viziteaza diverse obiective (excursii organizate de scoala) iar in weekend familia gazda incearca sa le faca un program cit mai interesant. Pentru noi au fost doua experiente extrem de pozitive. Cu ocazia asta am observat ca in Germania copiii sunt mult mai autonomi decit aici: unul din copiii mei a circulat prima data cu trenul , neinsotit de adulti, in Germania, cu corespondentul lui. Am  mai remarcat ca in Germania sistemul scolar e complet diferit fata de al nostru.

 

In clasa de 3-ème elevii trebuie sa faca un stagiu de o saptamina intr-o intreprindere. Multi apeleaza la parinti, dar altii isi gasesc singuri stagiul. La noi, copilul cel mare si-a gasit stagiu la restaurantul unui mic hotel (cu care ocazie am aflat multe lucruri „din culise”), iar celalalt la o editura care publica reviste pentru tineret.

 

La sfirsitul colegiului se da un examen numit „brevet”. Se spune ca pe vremuri era serios, acum a devenit o formalitate. Tot la sfirsitul colegiului , elevii isi aleg viitorul liceu. Ales nu e chiar termenul potrivit :  sunt repartizati la un anumit liceu , pe baza unei proceduri informatice, insa in majoritatea cazurilor (copii care n-au o situatie dezastruoasa la scoala) sunt repartizati la liceul de care apartin, in functie de domiciliu. Exista si unele exceptii (liceu privat , liceu specializat sau liceu de elita), dar despre asta alta data.

 

Mi s-a parut interesant sa scriu cum e la fiecare nivel de scoala de aici, pentru ca la inceput nu stiam mare lucru si le-am aflat pe masura ce au crescut copiii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cite ceva despre plantele mele

Azi o sa va povestesc cite ceva despre plantele din casa nostra. Imi plac foarte mult plantele verzi, asa ca e plin apartamentul de ele si ma gindesc ca le-ar prinde bine si altora citeva sfaturi venite din experienta mea.

Cel mai mare e un ficus benjamin, l-am primit in ziua in care ne-am instalat in Franta … Nu era foarte mic nici acum aproape 20 de ani , asa ca va imaginati cit e acum. In fiecare primavara iau foarfeca si il tund fara mila, ii dau o forma oarecum regulata. Tunsul ii face bine, ii ies multe ramuri si frunzulite. Din vreme in vreme intorc ghiveciul cu 180°, ca sa se dezvolte egal in toate partile. Cam o data pe an il duc in baie, il aplec (cu mult efort) deasupra vanii si il curat de praf cu dusul. Altfel sterg frunzele cu o cirpa de microfibra usor umeda sau cu o coaja de banana (partea interioara). La suprafata ghiveciului (care evident, e mare) am pus bile de argila, ca sa mentina umiditatea . Printre ele adaug si pietre sau scoici , amintiri din excursiile noastre. De vreo 2 ani, ca sa cistig loc, ma folosesc de suprafata ghiveciului ca sa pun ghivece mai mici cu alte plante. Pare sa le mearga bine. Ba chiar am agatat un ghiveci cu o planta atirnatoare de una din ramurile ficusului.

Mai am si o craciunita ( schlumbergera) care e cam de aceeasi virsta cu ficusul. E mare, frumoasa si infloreste in fiecare an . Ii pun pamint obisnuit, chiar daca e un cactus. Ca sa infloreasca o tin toata vara pe balcon si o aduc in casa doar cind incepe sa inghete. Am primit sfatul asta de la un domn care avea in grija o intreaga gradina botanica… era directorul ei. Mi-a explicat ca e nevoie de variatii de temperatura zi-noapte, ca in mediul lor natural.

Tot de la acel domn am aflat un principiu pe care-l aplic cu strictete : marimea ghivecelor trebuie sa corespunda plantelor. Un ghiveci prea mare face ca planta sa-si dezvolte prea tare radacinile, in detrimentul frunzelor.

Imi iubesc foarte mult si plantele pe care le-am obtinut singurica , aproape de la zero. In primul rind lamaiiul, care dupa o perioada de stagnare incepe iar sa creasca.in urma tratamentului cu cenusa ramasa de la lesie . Ciudat e ca dupa ce am vazut efectul ei benefic, am aflat ca mai toate plantele au nevoie de un substrat cu pH bazic, mai putin…citricele. Si lesia e bazica.

Celelalte doua sunt plantele de ananas : le-am obtinut de la ananasi pe care i-am consumat, Sunt o multime de tutoriale pe intenet . Am citit ca sansele de reusita sunt de 50%, dar pina acum am la activ 4 incercari, toate reusite (2 plante le-am dat cadou). Sper ca intr-o zi sa am si ananasi.

De citiva ani am hotarit sa avem si plante depoluante in dormitoare. Dintr-o carte unde erau prezentate toate plantele depoluante am ales citeva specii care ni s-ar fi potrivit mai bine. Pina la urma am ramas la Spathiphyllum. Sunt ieftine, usor de intretinut si chiar de inmultit si depolueaza aerul, reducind cantitatea de benzen,formaldehida, tricloretilena, xilen, toluen si amoniac. Inainte de a pleca in vacante, pun toate ghivecele cu Spathipyllum intr-un lighean mare, unde adaug apa cit de multa, fiind doar atenta sa nu depaseasca inaltimea ghivecelor. Cind ma intorc (chiar si dupa o luna) gasesc plantele mai infloritoare decit la plecare.

 

Pe cit mi-e plina casa de plante decorative, pe atit in balcon n-am vrut sa pun decit plante « utile », nu din punct de vedere estetic, ci …alimentar.

Am doua jardiniere unde am semanat rucola. Tai des frunzele cu foarfeca, asa am ce pune in salata . In felul asta nici nu le las sa creasca in inaltime si sa infloreasca.

Cum balconul e orientat spre vest, nu pot pune decit plante de frunze. Mai am menta , rozmarin si cimbru, care trec cu bine peste iarna.

Am observat ca plantele pe care le seman eu sunt mai viguroase decit cele cumparate cu bucata, la ghiveci. In fiecare an ma inversunam sa cumpar cite o planta de busuioc, care se chinuia sa traiasca, in ciuda frunzelor maronii sau decolorate, de ti-era mai mare mila. Ei, anul trecut am semanat mai multe seminte de busuioc si am avut niste frumuseti de plante pina toamna tirziu.

Mai am usturoi si chives, la care le aplic des cite o tunsoare cu foarfeca. Amindoua au trecut peste iarna cu bine. Am incercat sa plantez urzici aduse din padure, nu mi-a reusit, am reusit sa am urzici din seminte, care au rezistat pina toamna, dar n-au reaparut acum in primavara.

Voi cum stati cu plantele ?

 

 

A venit primavara ! Despre recolta de azi: urzici, leurda si…iedera si cum le folosesc

E soare si se simte miros de primavara! Am fost azi la padure si am cules ce se vede in poza: leurda, urzici , iedera…si mitisori de pus in vaza.

Leurda: nu o sa va vorbesc despre binefacerile ei, presupun ca le stiti. Mie imi place mult, pentru ca imi place usturoiul.

O folosesc la salate, cruda.

O adaug in mincarea de linte, cit de multa, taiata fisii. O pun chiar la sfirsit, cind mincarea e gata, amestec citeva secunde si pun capacul

O pun in supe sau dreg ciorba de pleurotus cu smintina si leurda tocata

Fac humus in care o folosesc pe post de usturoi

Fac mincare de leurda : calesc putin usturoi in si mai putin ulei, pun citeodata susan, adaug leurda taiata bucati, o tin pe foc citeva minute, amestecind, pina isi reduce volumul. Apoi am doua variante: ori pun suc de lamiie si sare si gata mincarea.  Ori adaug brinza de capra (proaspata, dar si maturata) sau brinza proaspata de vaci, ori amindoua, amestec putin si gata. Mincarea asta o fac si cu alte frunze comestibile in diferite combinatii : spanac, sfecla, urzici, ridichi, etc.

Urzicile

Trebuie sa recunosc ca nu ma dau in vint dupa gustul lor, dar cum sunt sanatoase,  trisez si fac in asa fel incit sa nu il simt. Cind eram mica, eram obligata sa beau ceai de urzici, imi displacea profund gustul, asa ca nici in ziua de azi nu il support. Ca sa nu ma intepe cind le culeg, imi iau o pereche de manusi vechi de piele (azi am uitat sa le iau). Am observat ca manusile subtiri de cauciuc nu ajuta la mare lucru.

Fac mincarea de urzici la fel ca si cea de leurda, dar intotdeauna cu brinza (ca sa le acopar gustul, dupa cum v-am zis). Sau combin urzicile cu leurda, eventual folosesc spanac si urzici.

Le adaug in mincarea de linte, la fel ca si leurda sau in combinatie cu ea. Pun cit de multe urzici, cind e gata mincarea, mai las 1 minut-doua pe foc. La sfirsit cam jumatate din volumul mincarii e reprezentat de urzici.

Iedera

Nuuu, iedera nu o maninc. Acum citiva ani am incercat-o pe post de detergent, adaugind-o direct in masina. Nu a mers. Dar zilele astea am citit o reteta de detergent care pare sa aiba mare succes, asa ca o voi face. 100g frunze de iedera, cu tot cu codite, se maruntesc cit mai bine si se strivesc, se adauga 1L apa si se fierb timp de 20 minute. Se lasa la macerat 24-48 ore si se filtreaza lichidul, care se foloseste la rufe (1 pahar la o tura de spalat).

Voi folositi urzici sau leurda?

 

 

 

 

 

 

 

La cinema

Zilele trecute am fost sa vedem un film. Mergem destul de des la cinema. Filmul se numea „Lion” si il recomand, e dupa o poveste adevarata, bine filmat. Dar nu despre film voiam sa vorbesc, ci despre cinematograful unde l-am vazut.

Proaspat veniti in Franta, nu prea stiam noi cum sta treaba cu filmele aici. Imi amintesc ca am fost la un film si ni s-a parut ciudat si neplacut sa o auzim pe Meryl Streep vorbind in franceza. Asa am inceput sa cautam doar filme in versiune originala (VO), subtitrate in franceza. La Paris sunt mai multe cinematografe cu filme nedublate, dar am vrut ceva mai aproape de casa. Si asa am descoperit cinematografele „Art et essai”. Nu au filmele de mare succes la public, dar nici nu cautam asa ceva, in schimb filmele sunt toate in VO ( mai putin cele pentru copii). Avem doua astfel de cinematografe in zona, la unul din ele mergem mai des, filmele programate sunt mai pe gustul nostru.

La ora cind in Romania cinematografele traditionale mor unul cite unul, fiind inlocuite de multiplexuri, vreau sa va spun cite ceva despre cinematograful nostru. Pentru ca asa cum imi place sa imi fac cumparaturile in magazine mici sau la piata, imi place sa vad filme in sali mici.

Cinematograful unde mergem e destul de mic, are 5 sali, care insumate fac ceva mai putin de 800 de locuri. Biletul, in jur de 5 euro e mai ieftin decit la un multiplex, pentru ca e subventionat de stat.

Cinematograful nostru nu ofera spre vinzare nici pop-corn si nici bauturi carbogazoase. Ba mai mult, un afis spune ca din respect pentru ceilalti spectatori si pentru actul cultural, mincatul in sala e interzis. Ceea ce mi se pare de bun simt, n-am inteles niciodata de ce vizionarea unui film e asociata cu rontaitul sau bautul.

De citiva ani are un mic bar, cu mese din anii 70, unde, dupa film, poti bea o cafea (bio, comert echitabil), o bere (locala, bio) sau sucuri de fructe .

In hol are un dulap mare plin de carti: doritorii pot imprumuta sau lasa carti acolo.

De anul trecut am vazut instalat si un sistem de schimb de seminte : o cutie in care cine vrea doneaza pliculete continind semintele plantelor din gradina ,cine vrea se poate servi cu pliculete puse de altii.

Filmele pentru copii sunt bine alese, unele mai vechi, unele mai putin cunoscute, pentru ca dincolo de filmele Disney, mai exista multe alte filme pentru copii. Ca sa fiu sincera, in ultimii ani evitam filmele Disney, mi se pare ca au devenit prea „politically correct”, actiunea e prea rapida, morala prea evidenta…in fine: copilul mic nu e interesat, iar copiii mari regreta filmele de pe vremea lor.

Francezii promoveaza foarte mult filmele frantuzesti, iar industria lor de film e infloritoare. Ca sa va spun adevarul, le evitam si pe astea, nu sunt pe gustul nostru. Iar comediile frantuzesti de mare succes la public nu ne fac sa ridem, am dedus noi ca gusturile lor nu se potrivesc deloc cu gusturile romanesti, iar umorul lor e complet diferit de-al nostru. Poate nu-i bine sa generalizez, poate in familia noastra suntem noi mai ciudati.

Fiilmele sunt foarte diverse, intr-o saptamina ruleaza cam 15 filme. Am vazut acolo si citeva documentare foarte interesante. Pentru ca programarea e facuta intr-o oarecare masura si pentru educarea sau sensibilizarea publicului , filmul nu e vazut doar ca un simplu divertisment.

Cinematograful nostru face parte din programul Europa Cinemas, care asa cum ii spune numele, promoveaza filmele europene , oferind un sprijin tehnic si financiar cinematografelor participante.   In Romania, in afara de Bucuresti (cu vreo 9 cinematografe sau festivaluri) , mai sunt citeva orase : Constanta, Craiova, Tirgu-Mures, Brasov si Pitesti cu cite un cinematograf in acest program, iar Clujul cu doua (Victoria si Arta).

Vara,  in vacanta din Romania, mai mergem la cite un film . Evitam multiplexul de la Mall-ul care e la doar 5 minute de casa si ne ducem la unul din cinematografele din centru. Pacat ca nu prea avem de unde alege. Ce m-a mirat e ca finalul filmului e precedat de zgomotul pe care-l fac plasatoarele tragind draperiile de la usi, exact ca in copilaria mea. Iar de cum se termina filmul , lumea o zbugheste din sala.

In schimb in Franta la cinema luminile se aprind doar cind se termina tot, dar absolut tot genericul, iar lumea mai ramine chiar si atunci, minute bune , pierduta in ginduri.

Eu va indemn sa dati o sansa si cinematografelor mici. Asa cred ca poate sa existe mai multe diversitate in oferta de filme. De obicei filmele pe care le recomand prietenelor mele din Romania nu ajung sa fie proiectate acolo, pentru ca multiplexurile nu programeaza astfel de filme si probabil, pentru ca la cinemaurile mici nu se mai duce nimeni. Noroc cu festivalurile !

O sa spuneti ca filmele se pot vedea si pe internet. In mod sigur. Dar placerea nu-i aceeasi. Insa la noi in casa nu luam in calcul posibilitatea asta. Cum bine spune copilul mare „Trebuie sa sustinem cinematografele, altfel cine mai face filme?!”.

 

 

 

 

 

 

 

 

Descresterea economica

Cit eram in Romania am auzit de multi romani care au revolutionat lumea in tot felul de domenii. Cu totii am auzit de Vuia, Coanda, Petrache Poenaru. Sau in medicina de Palade sau Papanicolau. Dar odata ajunsa in Franta, am observat ca aici nu se prea cunosc meritele lor. La inventia stiloului nu e pomenit nici un Poenaru, testului Babaes-Papanicolau i se spune „frotiu”…

Dar uite ca de vreun an am aflat aici ca un savant de origine romana, Nicholas Georgescu-Roegen, e considerat inventatorul conceptului de descrestere economica si principalul ei teoretician. Cartea lui , aparuta in 1971 The Entropy Law and the Economic Process este considerata o referinta in domeniu.

Nicolae Georgescu s-a nascut la Constanta in 1906. Era un elev eminent, iar cunostintele sale remarcabile de matematica ii vor servi mai tirziu pentru cercetarile in domeniul economic. In perioada studentiei la Universitatea din Bucuresti, asista la conferintele lui Grigore Antipa, (care e fondatorul Geonomiei).Intre 1927 si 1930 studiaza la Insititutul de statistica al Universitatii din Paris. Concluzia la care ajunge in teza de doctorat e ca fenomenele economice nu pot fi descrise printr-un sistem matematic. Studiaza in continuare la University College London, apoi la Harvard, unde intre 1935-1936 devine economist.

A predat la Universitatea din Bucuresti, apoi la Universitatea Vanderbilt, Nashville si la Strasbourg ( intre 1977-1978).

Pe linga munca din invatamint, a ocupat diverse functii in domeniul public in Romania,  inainte de a parasi clandestin tara, impreuna cu sotia, in februarie 1948. A ajuns in Statele Unite, mai intii la Harvard, apoi la Nashville.

Despre entropie, economie si descrestere

Georgescu-Roegen incearca sa stabileasca o paralela intre economie si fizica. El estimeaza ca modelul economic actual, fondat pe paradigma mecanicii newtoniene, nu ia in seama fenomenul de degradare a energiei si materiei.

Propune fondarea sistemului economic pe al doilea principiu al termodinamicii, deci luind in calcul notiunea de entropie. Conform acestui principiu, materia si energia se degradeaza de maniera ireversibila. Procesul economic material nu se poate repeta si creste la infinit intr-o lume unde energia (cea solara plus energiile derivate) si materiile prime sunt limitate. Reciclarea sau folosirea unor metode de productie cu energii reduse, incetinesc desigur penuria, dar nu pot sa o evite.

Unii spun ca adeptii descresterii economice au reinterpretat teoriile lui Georgescu-Roegen, care sustinea de fapt principiile ecologistilor : folosirea energiei solare, promovarea agriculturii biologice , un alt mod de repartizare al cheltuielilor publice … Dar se arata foarte radical in ceea ce priveste cresterea demografica a populatiei, spunind ca omenirea ar trebui sa-si reduca progresiv numarul pina la un nivel care i-ar permite ca hrana sa-i fie asigurata doar de agricultura biologica.

Operele savantului de origine romana sunt studiate mai in amanunt in ziua de azi. El e vazut ca un vizionar ce voia sa promoveze o reforma profunda a modului de a vedea lumea.

In ultimii ani sunt tot mai preocupata de ecologie. Si constienta ca intr-o lume cu resurse finite, cresterea nu poate fi infinita. Asa am ajuns sa citesc carti despre descrestere economica. Acolo am gasit numele lui Georgescu-Roengen si am vrut sa aflu ceva in plus despre el. Sper sa va fie util si voua.

 

Cum mi-am « deplastificat » bucataria

Titlul mi-a fost sugerat de „o femeie”. Daca cititi interesantul articol care apare intr-un comentariu al ei , veti vedea ca vrem, nu vrem, ne lovim de plastic peste tot. Care plastic, pe linga ca e nesanatos, e si antiecologic . Asa ca , cel putin la mine in bucatarie, am hotarit acum ceva ani sa il limitez .

Uitati ce am schimbat eu la mine, atit pentru a limita plasticul cit si din motive ecologice . Adica sa sa arunc cit mai putine deseuri si sa am lucruri care dureaza daca nu o viata , cel putin ani de zile.

 

La gatit :

  • Am inlocuit toate ustensilele de bucatarie cu unele de inox sau lemn.
  • Toate fundurile de lemn sunt … de lemn. M-am orientat spre cele facute dintr-o singura bucata : n-au lipici si dureaza mai mult. Eu le spal cu buretele de vase, din cind in cind torn pe ele apa fierbinte, sa le dezinfectez. Le impermeabilizez frecindu-le cu ulei.
  • Tigaile cu teflon le-am inlocuit cu tigai de tabla de fier, tigaia pentru clatite cu una de fonta. Sunt mai scumpe la cumparare, dar au deja 10 ani si sunt in stare perfecta.
  • Tavile sunt tot din tabla de fier sau din pyrex . Fierul conduce foarte bine caldura, deci e foarte bun pentru copt. Una din tavi , care are spre 50 ani, pe linga ca mi-e cea mai draga, a devenit aproape antiaderenta. Folosesc la minimum hirtia de copt (doar la foile fine de tort, macarons si si pizza). Pentru ca nu stiu ce contine, degeaba am tot cautat, zice-se ca e siliconata. Oricum, in afara de cele 3 exceptii, metoda folosita de bunicile noastre cu tava unsa si tapetata cu faina, e perfecta.
  • Painea o coc direct pe o placa de granit, cind e coapta nu mai adera deloc de placa.
  • Friptura o fac in vasul roman,care cu timpul (are 18 ani) s-a innegrit si a devenit antiaderent. De cele mai multe ori pun friptura dimineata la foc mic si imi vad de treaba, iar la prinz e gata. Inainte cu o ora de ora mesei, iau capacul de pe vas, pun in el legume si zeama de la friptura si il folosesc ca vas de copt. Mai inghesui legume si linga friptura. Mai am un vas din gresie tot pentru copt.
  • Nu mai am cratite emailate in care sa gatesc frecvent . Am luat acum 10 ani un set de 5 cratite de inox 18/10 cu minere amovibile. Nu ocupa loc si arata ca noi. Mai am si 2 cratite de fonta (emailata, dar fara semne de uzura, in ciuda virstei de 10 ani). Le folosesc la gatit timp indelungat la foc foarte mic (pe ochiul aragazului sau in cuptor), un fel de crockpot zic eu.
  • Ca fierbator de apa am unul de inox. Blenderul e cu vas de sticla, iar mixerul vertical e din inox.

 

La preparat legume-fructe

  • De mai bine de un an folosesc metoda Iuliei de a economisi apa la spalat frunzele de salata : umplu un castron cu apa, adaug frunzele, le agit bine si le scot. Cu apa ramasa ud apoi plantele.
  • Tot de la Iulia am invatat sa string resturile de legume (cozi, cotoare, etc) intr-un borcan la congelator. Din cind in cind le adaug la supe de oase sau fac o supa de legume pe care o folosesc ca baza la alte mincaruri.
  • String la congelator resturile de mere : cind s-au adunat destule, le pun la fiert cu putina apa, filtrez lichidul, il torn intr-un borcan curat si asa imi fabric singura pectina pe care o folosec la gemuri.
  • In general cumpar legume bio si in loc sa le curat , am o perie cu care le frec bine, deci am redus mult cojile.

 

La pastrat mincarea sau fructele-legumele

  • Am inlocuit cutiile de plastic cu borcane. Cele mai potrivite mi se par cele cu capac de sticla si cu garnitura de cauciuc. La frigider sau congelator folosesc borcane.
  • Am renuntat la aluminiul menajer sau la folia de plastic. Pe diversele castroane sau cratite din frigider pun o farfurie pe post de capac. Daca imi ramin bucati de fructe (ananas, pepene, etc) le pun pe o farfurie, cu partea taiata in contact cu ea.
  • Am captusit lada de fructe-legume a frigiderului cu un servet textil pe care-l spal regulat : asa fructele si legumele nu vin in contact cu plasticul si nici nu mai am probleme de condens .
  • Privilegiez ambalajele din sticla la ulei , sucuri sau conserve. Cu asta impusc doi iepuri dintr-o lovitura : spal si refolosesc borcanele.

 

La cumparaturi :

  • Legumele le pun claie peste gramada intr-o plasa mare de cumparaturi, fara sa fie ambalate individual. Cind plasa e uzata, hipermarketul imi dau una noua in loc.
  • Mai am tot timpul in poseta 2-3 plasute pliabile pe care sa le folosesc la nevoie. Fiecare plasa e cumparata din alt loc de unde am fost in vacanta, asa ca mi-s foarte dragi. Daca la piata vinzatorii imi propun pungi de legume, ori le refuz politicos (multi sunt incintati cind o fac), ori le iau si le refolosesc de citeva ori. In ultima vreme incerc sa cumpar cit de multe articole (linte, naut, nuci, alune, etc) vrac.
  • Pungile de hirtie pe care le primesc totusi le refolosesc de mai multe ori, pina se uzeaza.
  • Avem aparat de filtrat apa, asa ca nu mai cumparam apa imbuteliata.

 

La drum cu masina

  • Luam cu noi recipiente metalice speciale pe care le umplem cu apa de acasa. In vacante mai lungi de citeva zile, luam filtrul de apa cu noi.
  • Luam tacimuri , o farfurie-doua si cani .
  • Tot mai mult preferam cite o salata in loc de sandvici : in portii individuale, la borcan. Copilul mic e un mofturos si nu maninca sandviciuri, asa ca ii punem intr-un borcan paste dupa reteta carbonara simplificata : cu costita prajita si parmezan ras.
  • Pentru desert si rontait luam mere si morcovi (gata spalati). Daca avem fructe perisabile, le taiem bucati si le punem la borcan stropite cu sucul de la o portocala. Vara plecam cu cite un borcan mare de afine amestecate cu putina miere.

 

Cind luam masa in familie

  • Avem un vas special de pus tacimuri, fiecare se serveste din el, tacimurile ramase nefolosite nu mai trebuie spalate.
  • Folosim servete textile . Avem multe : ultimele cumparate sunt vechi (dar erau nefolosite), albe, frumoase si brodate , luate la un pret de nimic de la o piata de vechituri.
  • Vesela e de portelan de calitate. Pe linga placerea de a o folosi, cu timpul isi justifica toti banii. Vesela Ikea, pentru mesele rapide luate in bucatarie s-a umplut de dire negre de la tacimuri sau s-a ciobit. Am inlocuit-o cu un serviciu de portelan englezesc luat cu 10 euro de la o piata de vechituri.

Schimbarile nu le-am facut dintr-o data, ci in timp. Recunosc, am cam multe vase in bucatarie, dar suntem 5 acasa si gatesc mult, asa ca imi place sa am de fiecare data ustensilele potrivite.

Later edit : de cind am scris toate astea am mai progresat putin

Pentru congelat pun piinea sau prajiturile intr-un servet gros de bucatarie. Nu iau miros , ca e proaspat curatat congelatorul si nici nu le tin mult.

Am renuntat la serviciile iaurtierei. Ma deranja faptul ca apa din iaurturi se condensa pe capacul de plastic si apoi picura in borcanasele cu iaurt. Acum cratita in care incalzesc laptele imi serveste si de iaurtiera: ii pun capacul si o invelesc intr-o blana (de pe vremea cind era copilul bebelus), apoi in patura. Iaurtul gata facut il torn apoi intr-o sticla de 1L.

 

Lista de lectura pentru liceenii francezi dar nu numai

Acum citiva ani, am gasit pe site-ul unui liceu bun din Paris o lista de lectura.

Se spunea acolo ca ar fi de dorit ca fiecare elev care ajunge la ei sa aiba un mic bagaj cultural, mai ales in ceea ce priveste literatura. . Lista e indicativa, cine vrea sa se inspire .

Cum in Romania nu am studiat decit literatura romana, iar din alti autori n-am facut-o in mod organizat, lista mi-a prins bine si mie, nu numai copiilor mei. Mai mult, am impartit-o si altora, care s-au aratat interesati.

Am copiat-o si adaptat-o. La opere mai cunoscute am pus titlul doar in romaneste, la altele am lasat titlul original, insa la citeva am lasat titlul francez, pentru ca n-am gasit varianta tradusa in romana. In lista autorii apar doar cu numele de familie, am lasat-o si eu asa.

 

EVUL MEDIU, SEC XVI si XVII : 

  •  Chrétien de Troyes : Yvain ou le chevalier au lion ( Yvain cavalerul cu leul). Perceval ou le roman du Graal (Cavalerul Perceval).
  •  Corneille : Cidul. Horatiu.
  •  La Fontaine : Fabule.
  • Mme de Lafayette : Principesa de Clèves.
  • Molière : Les Fourberies de Scapin ( Vicleniile lui Scapin). Les Femmes savantes (Femeile savante). Avarul. Les Précieuses ridicules (Pretioasele ridicole). Georges Dandin. Le Médecin malgré lui ( Doctor fara voie). L’Ecole des femmes (Scoala femeilor). Le Malade imaginaire( Bolnavul inchipuit)
  • Perrault : Povesti
  •  Racine : Andromaca

 

SEC XVIII : 

  •  Beaumarchais : Barbierul din Sevilla
  •  Marivaux : Insula Sclavilor si alte piese
  •  Voltaire : Zadig (Zadig sau Optimismul). Micromégas (Micromegas) 

 

 SEC XIX : 

  •  Balzac : Le Colonel Chabert ( Colonelul Chabert). Ferragus. Eugénie Grandet. Le Chef-d’oeuvre inconnu (Capodopera necunoscuta)
  •  Barbey d’Aurevilly : Le Bonheur dans le crime (Fericirea prin Crima)
  •  Comtesse de Ségur : Les Malheurs de Sophie ( Necazurile Sofiei)
  •  Dumas : Cei trei muschetari
  •  Flaubert : Trois contes ( Trei povestiri)
  •  Gautier : Le Roman de la momie ( Romanul Mumiei)
  •  Hugo : Notre-Dame de Paris. Quatre-vingt-treize. Ultima zi a unui condamnat la moarte. Mizerabilii. Les Contemplations
  •  Maupassant : Boule de Suif. Pierre et Jean (Pierre si Jean). Une Vie ( O viata). Le Horla. povesti fantastice sau nuvele realiste…
  •  Mérimée : Carmen. Colomba. La Vénus d’Ille (Venus din Ille)
  •  Stendhal : Vanina Vanini
  •  Verne : tot ce doriti
  •  Zola :La Paradisul femeilor. Germinal. Thérèse Raquin

 

SEC XX :

  • Alain-Fournier : Le grand Meaulnes (Cararea pierduta).
  •  Anouilh : Antigona
  •  Aymé : tot ce doriti
  •  Barjavel : Ravage ( Cataclismul). La Nuit des temps (Noaptea Timpului)
  •  Beauvoir : Memoriile unei fete cuminti
  •  Bazin : Vipère au poing ( Vipera sugrumata)
  •  Camus : Ciuma
  •  Cohen : Un Livre de ma mère (Cartea mamei)
  •  Colette : La Chatte (Pisica). Sido. Les Vrilles de la vigne (Circeii de vita)
  •  Feydeau : Feu la mère de Madame
  •  Gary : La Promesse de l’aube
  •  Gide : La Porte étroite (Usa ingusta)
  •  Jarry : Ubu rege
  •  Le Clézio : Désert (Desertul). Le Rêve mexicain.
  •  Mauriac : Le Mystère Frontenac (Misterul Frontenac). Le Sagouin. Thérèse Desqueyroux. Génitrix
  •  Queneau : Zazie dans le métro (Zazie in metrou). Exercices de style (Exercitii de stil)
  •  Vian : Spuma zilelor

 

AUTORI ANTICI :

  •  Apuleius : Metamorfoze
  •  Aristofan : Lysistrata. Viespile
  •  Homer : Iliada. Odiseea
  •  Euripide : Medeea. Electra. Andromaca. Oreste
  •  Ovidiu : Metamorfoze
  •  Petrone : Satiricon
  •  Sofocle : Antigona. OEdipe rege

 

 AUTORI STRAINI :

  •  Calvino : Marco Valdo
  •  Christie : orice
  •  Hemingway : Batrinul si marea
  •  Hoffmann : Povestirile lui Hoffman (dupa care s-a facut libretul operei lui Offenbach)
  •  Huxley : Minunata lume noua
  •  Kafka : Metamorfoza
  •  Orwell : Ferma animalelor. 1984
  •  Perez-Reverte : Tabloul flamand
  •  Poe : nuvele fantastice
  •  Puskin : Dama de pica. nuvele
  •  Shakespeare : Romeo si Julieta. Mult zgomot pentru nimic. Visul unei nopti de vara
  •  Stevenson : Comoara din insula. Dr Jekyll si Mr Hyde
  •  Twain : Aventurile lui Tom Sawyer
  •  Zweig : Jucatorul de sah. Amok

Mie mi se par multe. Si nu v-am dat lista de opere filozofice pentru elevii care termina liceul !