Din caietul meu de retete : prajitura « Negrisor in camasa »

Hristos a inviat! Sper ca ati avut Sarbatori fericite si linistite.

Noi am fost invitati in prima zi de Pasti, asa ca am preparat un tort si o tarta ca sa le duc cu noi. Dar m-am gandit sa fac o prajitura , ca sa o avem pentru a 2-a zi de Pasti. Am ales prajitura asta cu un nume absolut incorect politic pentru ziua de azi, dar prin anii 80 nu ne socam de asemenea denumiri, iar in alte familii era cunoscuta sub numele de « Dinte de negru ». Mai grav e cand servesc musafirii cu ea sau o duc pe la serile noastre dansante , iar lumea ma intreaba cum ii spune.  La inceput dadeam din colt in colt, acum spun simplu ca e o reteta romaneasca care se facea la mine in familie. Si nu mai dau nume 🙂  Imi place ca nu-i chiar o prajitura simpla, dar e mai usor de facut decit un tort.

Cu ocazia asta mi-am adus aminte de caietul nostru de retete de pe cind eram copil. Initial era caietul bunicii mele, nu era un caiet propriu-zis, ci un dosar cu sina, in care erau prinse multe-multe foi de toate felurile, uneori cu scrisuri diferite, alteori scrise la masina … Pe vremea aia cand nu erau nici reviste, nici prea multe carti de bucate, retetele se transmiteau de la persoana la persoana. Iar bunica mea participa activ la transmiterea de retete. Se pensionase relativ tinara din cauza unei boli ce o chinuia si se mutase cu noi , venind de la Timisoara, ca sa ne creasca pe mine si pe sora mea. Ii placea sa scrie scrisori si imi amintesc de doua prietene de-ale ei cu care coresponda mult. Una ramasese in Timisoara, alta emigrase in Germania. Scrisorile lor contineau uneori si cite 3-4 foi cu retete de bucatarie asa ca automat erau puse la dosar. Banuiesc ca si bunica le scria lor retete, dar asta nu-mi mai amintesc.  Dar era pasionata de bucatarie si, mai ales, avea rabdare sa ne invete si pe noi cum se face un aluat sau cum se prepara fel si fel de lucruri. Nu facea numai dulciuri, ne prepara, de exemplu,  niste salate extrem de bune, ba chiar a introdus la noi in casa salata de spanac cu frunze crude, ceea ce era destul de neobisnuit in epoca aia. Si, dupa ce ani de zile o cunoscuseram pe prietena ei din Germania doar dupa scrisul si pozele din scrisori, cand eram studenta a venit la noi in vizita. Si a insistat sa… ne gateasca. Nu mai imi amintesc decit desertul: clatite cu brinza la cuptor si cu sos de vanilie, au fost minunate.

Am avut citeva tentative de a copia toate retetele din dosarul nostru intr-un caiet, pe curat, dar am renuntat: erau prea multe.  Cand m-am maritat, am copiat citeva din cele mai de succes retete din el, la mine in caiet. Dosarul cu sina a ajuns la gunoi acum ceva ani, in urma inundarii bucatariei de la mama.

Aveam reteta asta in caietul meu, dar cind am facut-o, acum citiva ani, mi s-a parut prea dulce. Am obiceiul de a scadea cantitatile de zahar si de unt de prin prajituri. Asa ca prajitura asta a fost pusa la un « regim » drastic : fata de cantitatea initiala am redus zaharul cu 220g. Si cred ca se mai poate… Asadar o sa va dau reteta asa cum o fac acum.

Blat

  • 5 oua
  • 130g zahar
  • 70g faina
  • 30g cacao
  • Un praf de copt

 

Strat de albus batut

  • 5 albuse
  • 160g zahar

 

Crema

  • 4-5 galbenuse
  • 60g zahar
  • 60ml lapte
  • cacao dupa gust (eu pun o lingura rasa)
  • 130g unt

Mod de preparare

Pentru blat: ouale si zaharul se bat 45 minute. Cred ca asta era valabil pe vremea cind nu se folosea mixer electric. Eu le bat la robot cam 10 minute, timp in care amestecul creste in volum si devine spumos. Se adauga restul ingredientelor. Eu le pun tot la robot, amestecul se pleosteste, dar creste din nou la cuptor. Se pune la cuptor in tava unsa si tapetata (eu folosesc o tava de 28/30cm, tot de pe vremea bunicii).

Cind e pe jumatate coapta , se scoate tava si se pun deasupra, in strat uniform, albusele batute cu zahar. Pentru mine « pe jumatate coapta » e destul de relativ si intr-o vreme le puneam prea tirziu. Acum, imediat ce pun tava la cuptor, spal vasul mixerului si paleta, scot ouale din frigider, le separ, cintaresc zaharul , mai stau maximum 1-2 minute si le bat. Nu prea mult, doar pina in momentul cind fac un moț daca ridic paleta. Odata ce le-am pus in tava, las la cuptor pina suprafata culoarea devine galbuie.  Se coace rapid, verific cu o scobitoare.

Crema: galbenusele se freaca impreuna cu zaharul si cacaoa. Se adauga laptele si se pune la bain marie. (Ca de obicei, folosesc in loc de bain marie plita mea groasa de fonta.) Se amesteca incontinuu pina se ingroasa. Se lasa la racit, apoi se amesteca cu 130 g unt frecat spuma in prealabil. Se toarna peste prajitura, se rade deasupra niste ciocolata si se lasa la frigider. Reteta initiala era cu 2 galbenuse, dar, ca sa nu-mi ramina galbenuse , pun tot ce ramine dupa ce separ ouale. Ma ajuta si ca sa nu mi se taie crema, intr-o vreme mi se taia si trebuia sa o reiau ca pe o maioneza taiata.

Asa arata, eu o tai felii mari, portii individuale, prefer asa decit un platou cu prajituri mici. Si pentru ca e Pasti, am cam exagerat cu marimea portiilor.

Prajitura Negrisor

Nu-i ceva nou, dar asa cum retetele din scrisorile bunicii se terminau cu « Pofta buna », mi se pare o formula buna de a incheia o reteta.

Pofta buna deci!

 

 

 

 

Publicités

34 réflexions sur “Din caietul meu de retete : prajitura « Negrisor in camasa »

  1. Arata asemenea unei prajituri cumparate de la cofetarie, adica perfect! I-am pasat deja reteta soacrei mele, in weekend sper sa apuce s-o puna-n practica. 😀 Imi plac prajiturile facute in casa, au trecut multi ani de cand n-am mai mancat prostii. Preferam dulciurile si mancarurile facute astfel, pentru ca in modul asta stim exact ce mancam.
    Abia astept s-o degust! 😀 Multumim pentru ca ai impartasit cu noi reteta!

    J'aime

    1. O sa-ti dau de veste! Si da, chiar am o soacra minunata, momentan locuiesc la ea si pot sa spun ca ma rasfata la maxim, pentru ca nu sunt nevoita sa gatesc aproape deloc atat timp cat ea este acasa. 😀

      J'aime

      1. Ce fain!!!
        Din studiile facute pe anturajul meu 🙂 am remarcat ca mamele care n-au decit baieti (daca e doar unul, e si mai bine) sunt soacre foarte bune. Cele care au si fete, privilegiaza fata. Ba chiar (dar asta nu-i studiu de-al meu ci e citit prin ceva carte, dar verificat in viata reala ) privilegiaza nepotii care vin de la fata, fata de cei de-ai baiatului.

        Aimé par 1 personne

        1. A mea are doi baieti si-si doreste foarte foarte mult o nepotica (sau mai multe). 😀 Eu stiam ca mamele de baieti sunt posesive cu fiii lor, dar in cazul nostru nu e deloc asa, iar asta ma bucura. E genul ala de soacra care e ca o mama. I’m a lucky girl, i know! 😀

          Aimé par 1 personne

  2. de Pasti facui pasca si zoconac, dar la o saptamana dupa pot sa fac o prajitura 😉 – oare pot pune albusurile alea 6 care zac in congelator?
    Si eu o fac des o variatiune de reteta pe tema data: dinti de negru :D. Dar mai nou schimbai partea alba cu nuca de cocos (nuca de cocos rasa, lapte de cocos, miere, consistenta sa fie a unei smantani groase sa stea corespunzator in picioare). Crema deasupra deseori a fost doar ciocolata rasa, sau ciocolata topita cu mascarpone (adica ceva rapid) – apreciata maxim si de colegii mei de birou.

    J'aime

  3. Da-mi-le mie :)) Vreau sa fac cozonac, si iar o sa ramin cu 4 galbenuse, ca-mi trebuie 4 pentru umplutura.
    Initial praji asta era cu 6 albuse. Crema poti sa o faci (cred) folosind putin zeamil ca intaritor in loc de galbenuse, asa ca ai rezolvat cele 6 albuse.
    Mama pune mascarpone in loc de unt, dar mi se pare mai fain gustul de unt…si consistenta daca e de la frigider. Cocosul mie nu-mi prea place, mi se pare prea greu. In mincarurile sarate nu mi se pare greu, nu stiu de ce…

    J'aime

    1. la cozonac eu pun doar galbenusuri la aluat. A, eu fac cozonac moldovenesc 😉 – si de cand am vazut ca pot sa framant la masina de paine, asa si fac cozonacul: il pun acolo la framantat juma de ora si eu adaug untul lingura cu lingura.

      Cu cocosul e o chestie de gust. Eu sunt « amoreaux ». Nu stiu insa nicio mancare sarata cu cocos! ia da idei 😀

      J'aime

  4. O, multumesc ca te gindesti , dar eu nu stau chiar in Paris. Fata cea mare e la film la Paris acum cu prietenele…i-am trimis rapid SMS, nu e in zona. E stresant, dar n-ai ce face, te obisnuiesti, zilnic merge la scoala la Paris, dar chiar seara e doar a 3-a sau a 4-a oara ca iese .

    Aimé par 2 people

    1. Ah, ma bucur ca esti safe! 🙂 E tare rau sa traiesti cu frica asta-n suflet in fiecare zi. Atentatele reprezinta principalul motiv pentru care mi-am luat gandul de la a mai vizita Franta si Germania … daca n-o sa se schimbe nimic pe viitor, cu parere de rau o spun, dar eu n-o sa mai am curajul asta. La Nisa anul trecut s-a intamplat nenorocirea fix la o saptamana dupa ce am plecat de acolo, iar la Berlin, in decembrie, cu 2 zile inainte sa ajung…

      J'aime

  5. Eleno, eu stiam ca nu esti in zona, de aia nu iti zisei nimic. Dar nu m-am mai gandit ca ai si copiii mari si umblareti …
    Daca va e frica, eu ma ofer sa cumpar o bucata de padure in Romania si va ofer posibilitatea sa sapati o hruba si sa mergem zilnic la cules de ciuperci si ierburi si barbatii sa ii trimitem la vanatoare.

    Aimé par 1 personne

    1. Hei femeie, ma faci sa rid cu padurea! Stii ca ne-am gandit la asta 🙂 ? Ca tata are ceva padure mostenita, si-a facut actele dupa revolutie. Nici nu mai trebuie sa o cumpar, ca o am, chiar ziceam la vara sa vad cu el unde-i .. Nici nu trebe sa vineze prea mult barbatii, punem de-o permacultura . Si ce hruba??? Ne facem o casa faina, din lut!

      Da , am si copii mari si umblareti…Cel mai mare e la stagiu in Germania. Si sora-sa mi-a luat cartea cu « sunteti nebuni sa inghititi asta », o citeste pe metrou, chiar voiam sa ii pun epilogul azi, dar n-am din ce traduce… Si cum ii cresti asa ii ai: sa vezi ce circ le-a facut ala mare fetelor ca le-a vazut duminica de Pasti (eram invitati) band Lipton 0%. Chiar si noua ne-a facut circ ca le-am dat voie sa faca asa ceva (am zis ca odata in an, merge). El e cu idei de trait prin padure si vinat .

      Aimé par 1 personne

  6. Da, asta imi ziceam, cel putin in Romania, esti in siguranta din punctul asta de vedere. Doar ca aici viata merge mai departe si nu te mai gindesti. Sau te gindesti in termeni de: bine ca fiica-mea a fost linga Opera, deci nu aproape de Arcul de triumf. Si iesi intr-o duminica dimineata insorita la plimbare prin Paris: asa e de frumos, lumea profita de soare, de cafenele, altii danseaza pe strada (e un loc la baza strazii Mouffetard unde cred ca vine o asociatie de dans , ca oamenii danseaza si cinta la acordeon)…si te gindesti cum de exista nebuni care in loc sa se bucure de viata asta, incearca sa o distruga ?!

    La noi fiul mergea in fiecare vineri seara la Paris, dar chiar in seara cu atentatele din nov 2015 isi luase un frigider mic pentru internat si a venit acasa cu el, n-a mai avut chef sa iasa, era obosit dupa ce se spetise sa-si care frigiderul prin tren si metrou. Iar vara trecuta isi facea stagiul la Nisa, dar a venit acasa pentru weekend-ul de 14 iulie.

    Ce sa zic, duminica sunt alegeri prezidentiale, aseara unul din candidati (si cel mai iubit de massmedia) spunea ca ca atentatele vor deveni ceva obisnuit (??!!).

    Aimé par 1 personne

    1. Stii ce-mi pare mie rau? Ca nu se constientizeaza cat de mult rau fac pentru ca nu iau nici o masura autoritatile competente. Chiar nimeni nu-si da seama ca imigrantii nu pot fi integrati? Ca 90% din ei sunt pusi pe rau? A nu se intelege gresit, am toata mila si compasiunea pentru cei care-au fugit de rau de acasa, insa cei care fac rau peste tot in lume cu atentatele astea, au reusit sa lase impresia asta, de-a asocia musulmanii cu teroristii. 😦
      Stiu ca n-ai ce sa faci, locuiesti acolo si aia e, tre’ sa-ti vezi de viata si sa mergi mai departe. Dar eu ca turist, sa aleg de buna voie de merg in astfel de tari, prefer sa refuz si sa aleg altceva. STiu ca peste tot e posibil sa se intample, dar in Franta si Germania deja e ceva de speriat.

      J'aime

  7. Da, si pe mine ma mira ca teoretic nu fac mare lucru, cu ce ma incalzeste pe mine ca peste tot vad afise cu « pericol atentate »?
    Nu stiu ce sa zic de imigranti, cred ca majoritatea fug de rau ce le-a fost, ca printre ei se infiltreaza si altii e altceva. Generalizarile nu-s bune.
    Apoi traim in epoca corectitudinii politice, nu poti sa spui tot ce gindesti ca esti luat de rasist, homofob, etc.
    Avem si candidati care vor sa inchida frontierele, avem altii care din contra vor sa le deschida. Aseara au fost ceva dezbateri si cind un candidat (de fapt o candidata) spunea ca ar da afara pe toti cei fisati S ( cu antecedente la activ, sub supravegherea politiei) straini, i s-a raspuns ca nici vorba , aia suntt supravegheati bine si asa se descopera retele de teroristi (?!). Dar oricit as fi de acord cu unele idei, tot n-as vota extrema dreapta, desi sunt multi care o fac.

    Aimé par 1 personne

    1. Sincer nici nu ma intereseaza ca-s considerata rasista atat timp cat oamenii astia fac rau si pun mii de vieti in pericol….iar pentru mine un lucru e cert: imigrantii nu pot fi integrati!

      J'aime

  8. Fara suparare dar dezaxati sunt peste tot. In Romania sunt altfel de agresiuni dar mai dese: palme peste cur si pipaieli, voieuristi vazui 3 in Iasi in 5 ani juma de facultate si dupa, claxoane la semafor si injuraturi, de furturi nu mai zic (in Bucuresti m-am trezit cu o mana in plus in buzunar, alta data in poseta, o poseta mi-a furat-o la munca colegul de la paza in ziua de salariu; in Iasi am vazut unu din fuga cum a prins-o pe o tanti de lantzul de aur de la gat si a tras de a iesit sange!!!), de betivii scandalagii din Dorohoi as vorbi cu orele si de nebunul care urmarea studentele si le hartuia ce mergeau la gara (pana am gasit un prieten politist sa intervina – nebunul era angajat ca jandarm!!); de nebunele de peste tot care isi lovesc copiii si zic ca e vina copilului ce sa mai zicem (ca nu e om teafar cel care loveste pe unu de 3-5 ori mai mic si care nu se poate apara).

    Am impresia ca nebunii se descarca cum pot, exista un procent de nebunie permanent in societate: alta data mergeau la razboi sau isi luau joburi de calau dar acum nu mai au si ei un mic razbel de dus asa ca si-l fac. Si mai cred ca o trauma se duce peste generatii in gena/comportament inconstient si incep sa cred cand Scriptura zice ca pacatele parintilor se rasfrang asupra sanatatii copiilor (desi rational refuz sa accept asta, copilul fiind o fiinta nevinovata, si pt replica asta am fost f. revoltata contra bisericii si credintei si tot).

    Am uitat de astea cum e… azi dimineata vis a vis de o scoala era unu care facea o laba dezbracat. Nici nu am stiut unde sa sun 😀 – nu am mai vazut de mult timp o p 😀 😀 😀 in drum insa am inceput sa imi aduc aminte de astea, ca doar vazui cacalau.

    Aimé par 1 personne

    1. Exista, e adevarat, la noi in Ro se omoara cu furci si topoare sau pe drumurile astea de tot rahatu’ cu o singura banda pe sens. Dar totusi nu-s bombe pe strada si nu merg in oras cu frica uitandu-ma peste umar sa nu cumva sa dau de vreun nebun…din punctul asta de vedere in Ro inca ma simt safe. 🙂

      J'aime

      1. hai ca mi-ai adus aminte de povestile cu topoare de la fostii colegi de liceu ajunsi politisti. Unul a avut de ales intre un post de criminalist si a zis ca a fugit ca naiba de pozitia aiaaa :)))) ca de furci si topoare si batai tot are parte 🙂

        J'aime

  9. Da, dar in Romania te feresti oarecum de nebunii astia! Nu se compara dezaxati care pipaie cu aia care se explodeaza.
    Eu cind am vazut prima data unul descris de o femeie aveam 5 ani si eram cu sora-mea mai mica , ne refugiaseram de ploaie sub streasina blocului, iar in scara, uitindu-se la noi era un pervers de-asta. Naivitatea ne-a salvat, abia peste ani am inteles ce tinea ala in mina, ca noi stateam si ne uitam la el, el la noi, apoi am plecat. Cred ca naiviatea e buna uneori si mai tirziu in viata.
    A apropo de sirieni, mi-a trimis o prietena un filmulet de 5 minute, mi-a placut. Mai ales ca eu si istoria ca vaca si baletul 🙂 https://www.youtube.com/watch?v=x9SS3XK2oMA&feature=youtu.be

    J'aime

    1. am scris situatia mea la niste prietene, sa vad unde sa fac reclamatie. Eu is aia viteaza,d au emailuri 😀 . Ei bine, au inceput fiecare doamna sa dea replay cu situatii din romania: ba ca unu era permanent dezbracat si cu p. in mana ca se intrebau doamnele daca nu cumva e statuie si asteptau porumbeii sa se gainateze 😀

      J'aime

      1. Stii ce ma gindeam? In Romania, in bula in care traiam eu, n-am vazut asa multe mame ca aici pentru care copilul e doar un accesoriu, mai rau ca un ciine. Ca la urma urmei te invirti doar intr-o anumita bula, si nu ai contact decit minim cu lumea din afara ei.
        Si nici n-am auzit de mame care-si omoara copilul sau care impreuna cu concubinul il omoara, apoi inventeaza o poveste abracadabranta cu copil rapit in parc.
        Deci nu cred ca suntem nici mai buni nici mai rai, doar ca in Romania nu-s nebuni care sa sara in aer.

        Aimé par 1 personne

  10. Ma gindeam la ce zici tu, femeie: nebune care-si lovesc copilul sunt si aici. Nebuni care-si opmoara familia sunt si aici. Odata am fost socata cind am vazut o femeie ce s-a luat la bataie cu alta. Si aici se zice copilului « iti trag doua ca sa stii de ce plingi ».
    Da, si eu cred ca trauma se transmite, pina nu e cineva care sa rupa lantul. Si nici atunci nu-i chiar sigur. Educatia se transmite. Un om crescut frumos, cu blindete si incredere in sine se vede si cind e adult, prietenele mele crescute cu iubire sunt mame bune, pentru ca transmit iubirea aia care au primit-o. Cind pornesti din start cu traume, le poti depasi, dar undeva persista ceva care face ca nu esti ca ceilalti, viata e un efort constant, si uneori ramasitele traumelor isi scot coltii…pe cind cei crescuti cu dragoste , increderea, linistea si siguranta le au in insasi felul lor de-a fi.

    Aimé par 1 personne

  11. Trist…si ca era in legitima aparare. Aici a fost una care si-a omorit sotul si a fost condamnata, pina la urma a gratiat-o presedintele . Dar pentru asta s-a mobilizat multa lume, au tot facut presiuni. Nu numai ca ea era batuta, dar fetele (adulte acum) au fost violate in copilarie ,iar fiul s-a sinucis din cauza tatalui cel violent. Si totusi fusese condamnata la 10 ani inchisoare. Poate ar trebui sa se mobilizeze lumea si pentru cea de care e vorba in articol.

    Oricum, vezi ce ziceam: pentru mama asta fiica e totul pe cind pe aici am auzit de femei care si-au ucis copiii minori…

    J'aime

    1. E interesant cum judecam noi infulentati de ce auzim in jur. Eu auzisem asta in Ro 😀 . Dar musai sa zic ca eu in Bucuresti stateam in berceni ( cartier muncitoresc, ok, nu e ferentari dar nici zona eleganta gen Cotroceni/Aviatiei) pe cand aici m-am mutat in cartier ‘european’ (unde sunt f. putini asistati social si majoritatea functionali la marile institutii; adica very high educated).

      Din pacate nicaieri legea nu e echitabila. Problema in cazurile de mai sus ca legea nu a fost aplicata la timp pt a preveni momentul asta.

      J'aime

  12. Da, de-aia ziceam ca traim intr-un anumit mediu: prieteni, vecini… Colegii de scoala, de liceu, de facultate… De-aia Romania din capul meu e formata din vecinii si prietenii mei si nu e neaparat Romania altora. Eu am crescut intr-un cartier fain, dupa ce m-am maritat am stat o vreme scurta intr-un cartier mai muncitoresc, dar am revenit in cartierul copilariei.

    Eu nu am auzit ce spuneam de prin vecini, ci pentru ca au fost discutii mari in ziar in urma lor. mai ales cu fetita aia omorita, zile intregi au investigat parcul si imprejurimile, ca mama cususe o poveste cu ata alba cum ca fata a disparut de linga ea din parc. Sau de familia Ligonnes :a fost mare tam-tam, ca fusesera omoriti toti copiii cu mama lor, iar tatal disparuse (si nu l-au mai gasit). In Romania dramele sunt asa , mai din topor, dar parca nu mi se par asa de sinistre ca aici. Bine, nici nu prea citesc presa romaneasca, iar la tv nu ma uit in Romania. Asa ca sunt niste pareri subiective.

    J'aime

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s