Tarta cu rubarba usor de facut

Zilele astea, din cauza vremii urite, am stat mai mult in casa si…am gatit. Si eu si sotul. M-am gindit sa va spun reteta mea de tarta cu rubarba , pe care am facut-o azi. In bucatarie am niste principii dupa care ma ghidez : simplificare si scazut cantitatile de grasimi si zahar. Nici reteta asta nu face exceptie.

Prima data am gustat rubarba acum vreo 5-6 ani, cind o prietena mi-a dat ca s-o folosesc la gem. Mi-a fost jena sa o refuz, desi mi se parea cam ciudata planta asta , cu toate atele care se faceau cind o curatai. Mi-a spus prietena ca rubarba n-are nici un gust, asa ca trebuie sa pun in gem coaja de lamiie sau de portocale : asa am facut. Desi pregatisem o sita ca sa strecor toate atele , am constatat cu stupoare ca in gemul gata facut nu se mai simtea nimic atos. Cum gemul a fost un succes , am prins curaj sa fac o tarta. Vazusem de multe ori de vinzare , dar nu cumparasem : cum nu cunosteam rubarba, imi spuneam ca pot trai si fara ea.

Si tarta a fost revelatia ! Mi-am dat seama ca rubarba nu numai ca are un gust al ei, dar gustul e minunat,  delicat si usor acrisor. Tarta asta inlocuieste tarta cu mere pe care o faceam inainte : are un gust mai fin si e mai usor de facut. Daca vreodata vom avea gradina, rubarba e prima planta pe care o s-o plantez. Primavara asta am cumparat doua plante, insa nu pare sa le priasca pe balconul nostru cu orientare spre nord. In lipsa de productie proprie, in mai-iunie cumpar rubarba si fac tarta aproape saptaminal.  Cind ii servesc pe altii , e foarte apreciata.

Cum imi place asa de mult gustul de rubarba, am incercat sa fac gem capsuni-rubarba, dar nu mi-a placut, mi s-a parut ca atit capsunile cit si rubarba pierd din aroma in combinatia asta. Poate la vara incerc un gem de rubarba, dar fara alte arome adaugate (coaja de lamiie sau portocala).

Reteta :

  • Pate brisée (faina, unt si apa in proportie 4 :2 :1, eu folosesc 150g faina, 75 g unt, 37g apa) in care se adauga facultativ 1 lingurita zahar.
  • 500g tulpina de rubarba (eu pun chiar si 6-700)
  • Amestec din : 2 oua, 90-100g smintina, 150g zahar, eventual putina scortisoara (eu nu pun).

Se face o pate brisée din faina, unt si apa. Cum ziceam : caut sa reduc grasimea, deci folosesc aluat putin (reteta initiala e cu 200g faina, 100g unt, 50g apa). Ba chiar daca imi ramine niste aluat, il pun la congelator, iar cand s-a adunat mai mult de la mai multe tarte, nici nu mai am nevoie sa prepar un nou aluat.

Pate brisée se face extrem de simplu cu un robot cu lama in S : se mixeaza faina cu untul rece taiat bucatele, pina se obtine ceva cu aspect de nisip. Se adauga apa si eventual pentru tartele dulci o lingurita de zahar, se mixeaza scurt pina se obtine un aluat.  De cind am robot de patiserie, o prepar la el, folosind paleta de amestecat. Banuiesc, dar n-am incercat , ca se poate face si cu un mixer obisnuit, dupa aceeasi metoda.

Acum simplificarea : pate brisée ar trebui tinuta la frigider o jumatate de ora, dar nu ma mai complic cu fineturi. O las citeva minute, ca sa devina usor de intins, numai bine in timpul asta ma ocup de rubarba.

Rubarba (doar tulpina, fara frunze) o spal bine-bine dupa ce i-am taiat capetele . Apoi o decupez in bucati de 4-5 cm. De ate nu ma preocup, daca atunci cind o tai bucati apar niste ate prea evidente, le trag si le inlatur.

Intind aluatul, il pun in tava unsa si tapetata, aluatul trebuie sa vina si pe peretii tavii. Am o tava din tabla de fier( 32 cm diametru), se zice ca e buna pentru ca fierul conduce caldura si aluatul iese crocant. Alta simplificare : nu coc aluatul inainte de a adauga restul ingredientelor. Poate ca nu iese extra-crocant, dar in nici un caz nu iese umed si nici prea moale. Am incercat sa-l pre-coc si n-am remarcat o mare diferenta.

Dupa ce am intins aluatul, aprind cuptorul T 4.5 ( cam 135°C)

Pe aluat se dispun bucatile de rubarba, eu le inghesui ca sa incapa cit mai multe , de multe ori pun copilul la treaba. Am facut si o poza :

Rubarba

 

 

 

Apoi prepar o umplutura din oua , smintina si zahar. Folosesc zahar nerafinat din trestie, de unde si culoarea mai inchisa a tartei. Azi am folosit doar 110 g de zahar, nimeni nu s-a plins .

Torn umplutura pe aluatul cu rubarba  si bag la cuptor. Pina marginile aluatului sunt usor maronii si tarta arata apetisant. Intep o bucata de rubarba cu furculita, sa ma asigur ca s-a inmuiat. Din pacate nu stiu timpul, ca nu ma uit niciodata la ceas cind am ceva la cuptor. Spre disperarea sotului, caruia i se pare ca respectarea timpului e ceva esential in reusita mincarii.

Asa arata tarta proaspat scoasa din cuptor:

Tarta rubarba

 

Pofta buna !

Later edit:

1.se pare ca n-am un cuptor ca toate cuptoarele : incalzeste prea tare. Deci nu va luati dupa indicatiile mele de temperatura , coaceti la treapta la care coaceti de obicei prajiturile.

 

 

 

 

Publicités

39 réflexions sur “Tarta cu rubarba usor de facut

  1. nu numai ca nu am facut niciodata tarta, dar nici nu am intrat niciodata in contact direct cu rubarba. Am aflat de existenta ei acum cativa ani, dintr-o revista, dar n-am incercat niciodata acest ingredient. Nu cred ca e asa popular in Romania.

    J'aime

  2. Cu placere Geta! Cristina, nici eu pina sa-mi dea prietena, nu eram tentata deloc. Prietena era din Romania , avea o tufa mare, semana cu o tufa de brusture. Mi-am zis ca daca tot mi-a dat-o (si era darnica, nu se mai oprea din taiat tije) n-are rost s-o arunc, sa incerc gemul. Altfel eu fac tarte, ca nu-s greu de facut. Le fac mai ales vara, cu fructe. Acum citiva ani am avut recolta record de corcoduse la bloc, nimeni nu le culegea, asa ca eu tot luam si faceam tarte…am numarat ca am facut vreo 10.

    J'aime

    1. Ha-ha :))) exact ca brusturii arată, eu am pus in gradina parintilor dar cred ca nu era un soi prea bun si mai mult frunze făcea, nu prea avea tulpini din alea roșiatice. Mâța era înnebunită după frunzele alea. E o plantă perenă și după vreo 3-4 ani am lichidat-o pentru că n-am folosit-o la nimic. O să cumpăr din supermarket să încerc și eu rețeta asta pentru că n-am gustat niciodată… sau da? parcă mai demult, un compot dar nu avea nicio aromă în afară de faptul că era extrem de dulce (compotul, zic).

      J'aime

  3. In zona Sibiului e mai cunoscuta planta, mai putin in rest. Are nevoie de soare si apa multa.
    Mama mea face cateva borcanele de gem in fiecare an, fara nimic in combinatie, iese acrisor dar aromat. Daca iti place gemul de visine singur iti place si cel de rubarba, eu asa zic. Parca aduce si cu agrisele la gust.

    J'aime

  4. Poate de-aia ne place asa mult tarta asta, ca suntem mari iubitori de visine .

    Aici in Franta se foloseste mult. Dar in Romania e drept ca nu auzisem pina nu mi-a dat prietena mea (la Cluj). Apoi am vazut si la piata.

    Am citit si eu ca ii trebuie si soare si apa , cu apa o rezolv eu…cu soarele nu am cum 😦 Nu-mi pierd speranta totusi, am pus-o in partea unde prinde putin soare dupa-amiaza.

    Aimé par 1 personne

  5. si eu am cumparat o planta de rubarba, sta pe balcon. Soare nu prea e aici.
    In rest, am cumparat o singura data tije de rubarba si nu am stiut ce sa fac cu atzele 😀 😀 😀 si au sfarsit aruncate cu totul :)). O sa incerc si eu acum, pentru ca bastinasii nostri aduc tije de rubarba la vanzare.

    J'aime

  6. Mersi de sfaturi! Si mai ales ca nu stiam de lantul Botanico.

    Eu am una mare dintr-un magazin , cam 8 euro a fost, nebio. Frunzele se usuca rind pe rind, insa face si frunze noi. Ma gindeam ca as putea sa iau tijele cind frunzele abia incep sa se vestejeasca, sa le tai si sa le pastrez in congelator: asa as avea in citeva luni cit de-o tarta.

    Si mai am una mititica cu 2 frunze firave, comandata de la un pepinierist (ne-bio), am uitat cit a fost cu tot cu transportul, parca vreo 14 euro. Dupa ce credeam ca moare, acum vad ca-si revine.
    Asa zic si eu, atita timp cit nu e un hibrid F1 (desi la rubarba nici nu prea conteaza) si eu nu le stropesc, pamint le pun eu, si cum bine zici : cu dragoste…se fac ele bio,

    Atele alea nu trebuie luate in seama. In poza se vede ca erau pline de ate, dar la mincat nu ne-au jenat. Cind am facut cunostinta cu rubarba, la gem, am cautat peste tot o sita fina, sa strecor gemul . Si nu mai era nici urma de ata. Ba si mai fain, gemul cald avea o consistenta lichida, cind s-a racit avea o consistenta f gelatinoasa, nici gind sa mai curga. M-am gindut ca as putea sa intaresc alte gemuri daca pun si rubarba, dar cu capsuni nu-mi place. O sa incerc sa vad ce da visine-rubarba, multumesc fiordaliso de ideea ca seamana la gust.

    J'aime

  7. Elena, m-ai convins sa incerc si eu tarta cu rubarba. Nu am cumparat niciodata, dar am mancat la o amica si nu m-a convins deloc(de aia nici nu am cumparat vreodata). Eu ador gemul de visine, deci suna bine 🙂 !

    J'aime

      1. Ieftina bine, la noi costa 3 si ceva kg (la producator). Pentru incepatori as recomanda sa tai feliile de tulpina in bucatele mai mici, eu o sa am musafiri, asa ca o sa le tai mai mic, sper sa le placa!

        J'aime

      2. Am facut tarta abia astazi. Am pus-o la 135°, dar nici dupa o ora nu era gata. Am urcat la 150,apoi 180.. Nici nu mai stiu cat a stat in total in cuptor :)) . La gust mi-a placut la nebunie, dulce-acrisor combinat cu aluatul pate-brisee, e combinatia castigatoare pt. mine; aspectul a lasat de dorit, cred ca datorita faptului ca a stat asa mult la cuptor. Sigur mai fac, dar pun direct la 180°. Smantana care o folosesti e smantana dulce(creme fraiche), nu?

        J'aime

        1. Atunci are cuptorul meu o problema, ca eu doar la 135 il folosesc la prajituri . Ma si mir ca gasesc uneori retete la care termostatul trebuie pus la 6-7, daca as pune asa, s-ar arde la mine.

          Ma bucur ca macar gustul a iesit.

          In reteta initiala era smintina dulce lichida( adica cea care se bate ca sa iasa frisca), eu de obicei pun obisnuita (crème fraiche) care e mai solida si putin acrisoara, pe care in Ro o numim smintina.

          J'aime

          1. Cred ca e cuptorul tău mai special :)) ; la mine 180grade înseamnă foc potrivit(și e al treilea cuptor ;)). O sa încerc și cu smântână din aceea ca la noi data viitoare. Mulțumesc încă o data pt.reteta.

            J'aime

            1. Cu placere ! Da, eu nu ma uit la temperatura care e indicata in retete, stiu ca pt prajituri pun 4.5.
              Pentru friptura lasata timp indelungat pun la minimum ( 0.5) , ceea ce ar insemna 15° in teorie, si mi se face totusi in citeva ceasuri. Bezele nu-mi ies niciodata, se fac maronii, iar pizza si piinea ies prea uscate… Deci chiar e el special, doar ca m-am obisnuit. O sa pun data viitoare din curiozitate un termometru.

              J'aime

  8. Eu am citit retete super-complicate, cu rubarba fiarta inainte, cu tot felul de gusturi adaugate…de-aia asta mi se pare simpla , dar gustoasa. Sper sa-ti placa!
    Ai mei sunt mari iubitori de prajitura cu visine ( reteta cu pandispan si visine, cred ca o stie toata lumea), ma gindeam sa vad ce iese cu rubarba in loc de visine.

    J'aime

    1. Daca ai alta reteta de tarta cu visine, cu mare drag as vrea sa o citesc. Mie nu imi place pandispanul, de nici un fel, nici simplu si nici in combinatie cu fructe. Parca imi sta in gat :))

      J'aime

      1. Am facut multe tarte cu corcoduse (semana pe undeva la consistenta cu visinile): pate brisée si deasupra umplutura: corcoduse , amidon si zahar. Le-am lasat putin impreuna fructele cu zaharul si amidonul, sa se distribuie bine amidonul. N-am cantitati , le-am facut ochiometric . Insa ma gindesc ca se poate face cu visine exact ca asta cu rubarba sau pus niste amidon sau faina in plus la umplutura.

        Stiu pe cineva patisier de meserie, el face cu visine , dar complicat: aluatul copt inainte, pus deasupra crème patissiére ( cu amidon, zahar si oua parca) si apoi visine si dat inca o data putin la cuptor. Sau clafoutis, dar nu ma omor dupa ea .

        Dar cea mai buna prajitura cu visine mi se pare de departe strudelul cu visine. As minca oricit.

        Ma gindesc ca visinile merg bine in crumbles, inca n-am facut ca nu prea avem visine aici si cind gasesc ori le mincam goale, iar din putinele ramase fac cea cu pandispan .Odata am facut si strudel. dar de obicei strudel maninc facut de mama in Romania.

        Vai, vai ce pofta m-a apucat de strudel cu visine 🙂

        J'aime

        1. Eu visinile le am de la mama sau socru, (din Romania, din gradina proprie) . Aici(Belgia) chiar nu am vazut vreodata. M-ai facut asa de curioasa de strudelul cu visine! Am mancat strudel de mere(cumparat), dar ma gandesc ca cel de casa e oricum incoparabil la gust.Clafutis am incercat si eu o data, nu ne-a placut deloc. Iar cruble fac de obicei cu mere/pere/zmeura congelata(e una dintre prajiturile mele favorite). Multumesc de idei.

          J'aime

          1. Am luat eu visine la beljique, de 2 ori pe an apuc sa cumpar. Sunt acre in draci, se uita copila la noi de ce le mancam…. Am intrebat vanzatorii de ce nu sunt visini aici si au zis ca a fost acum 20-30 ani o boala/ploaie acida/poluare si au murit tot copacii si i-au taiat. Si ca acum nu mai pune lumea copaci din astia ca aduc visine din polonia si sunt mai ieftine si mai dulci ca macar aia au mai mult soare sau mai putin nori.

            J'aime

          2. Aici era zona de cultura, francezii nici nu le zic grottes ci cerises de Montmorency, dar sunt exact ca alea dulci ale noastre. Mi-a trebuit ceva timp sa descopar ca in pungile congelate nu sunt cirese ci visine dulci si bune. Cred ca griottes le zic la alea mici si acre. Era o dna care-si aducea productia la mag bio (10 euro kg), dar apoi a zis ca nu-i renteaza, ca nu-si scoate nici pretul culegatorilor. Am vrut sa dau de ea, ca mi-as culege eu, dar patroana mag bio, nu stiu de ce, nu mi-a dat adresa ei.

            Strudelul e divin. Si mama nu se complica cu aluat special de strudel , ci pune foi de placinta pe care le suprapui si ungi cu ulei, carora francezii le zic « feuilles de brick ». Cind am facut strudel cu mere cu aluat ca la carte dupa lectile alora de la Schonbrun, n-a iesit asa bun.

            Dana, incearca crumbles cu prune, eu toata toamna il fac, e tare bun.

            O femeie, un prieten ne-a zis ca in regiunea noastra nu se fac rosii decit daca sunt protejate, ca altfel le distrug ploile acide. El le creste intr-un fel de sera.

            J'aime

  9. Stiu ca frunzele de rubarba nu se mananca in mod curent pentru ca au un continut mare de acid oxalic, dar in unele zone se fac sarmalute in frunze de rubarba, micute ca cele in frunze de vita de vie.
    Iar padispanul cu bucatele de rubarba iese minunat, numai ca e bine sa fie taiate mai marunt, cubulete. Asa am descoperit eu rubarba, aveam o colega de facultate din Sibiu si a adus cu ea exact aceasta prajitura 🙂

    J'aime

  10. Am facut gen panispan ( smantana nu am avut de tarta). Excesul de rubarba e in congelator. E nevoie de mai mult zahar ca de obicei pt a contracara gustul acrisor – cam nasol pt dieta :D. A disparut 😀 – da dependenta 🙂 . Une tuerie! . Merci ! am introdus un nou aliment in bucatarie 🙂

    Aimé par 1 personne

  11. Ma bucur! O sa incerc si eu cu pandispanul, deci nu scad (inca) zaharul din reteta;
    Eu stii cind am inceput sa scad cu tupeu zaharul? Cind am facut o prajitura de dus la dans si nu m-am uitat bine la cantitate, am pus mai putin de jumate din cit trebuia…si a avut succes prajitura. De atunci tot scad. Scad oua, scad zahar, scad unt 🙂

    Aimé par 1 personne

  12. Uite ca datorita tie am mai invatat ceva: am cautat si am aflat ca e buna oricum: cruda sau coapta. Cruda se poate minca pt ca e considerata o leguma. Cum are o gramada de vitamine, profiti de ele. Multi zic ca poti sa o maninci cruda cu zahar sau cu sare. Nu trebuie exagerat, ca are multi oxalati, deci cei cu calculi renali trebuie s-o evite .
    Cred ca o sa-l folosesc pe post de cobai pe sot, care-si pune diverse bizarerii prin salatele lui (ridiche neagra, dovlecel crud). O sa vad ce zice daca-si pune rubarba cruda.

    Aimé par 1 personne

  13. Am dat si de o reteta simpla, cu putine ingrediente: castravete, rubarba, rucola si menta.
    http://www.tarzile.com/archives/2009/06/rhubarbe_concom.htm

    Si o reteta poloneza, dulce: rubarba, banana, pepene galben si zahar
    http://zabouenfamille.over-blog.com/article-rhubarbe-crue-la-decouverte-polonaise-105623327.html

    Si o bautura pe baza de rubarba si capsuni:
    http://toutcru.blogspot.fr/2010/06/citronnade-fraise-et-rhubarbe.html Cu care ocazie am descoperit blogul asta cu retete crude si fara gluten, o sa-l studiez mai indelung.

    Asa ca inca o data mersi , o femeie!

    J'aime

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s