Despre economii si fericirea pe care o aduc totusi banii

Saptaminile trecute eram gata sa cumparam o casa. Nu chiar cea a visurilor, ci doar ce ne-am fi permis la bugetul nostru. Si, in seara dinaintea semnarii precontractului ne-am pus cu copiii la sfat si am adunat plusurile si minusurile. Plusuri nu erau decit unul: gradina mare. Minusurile destule. Asa ca am decis ca n-are rost sa platim timp de 20 de ani dublul chiriei actuale doar ca pentru o gradina numai a noastra. Sa stam in conditii mai proaste decit acum, doar ca sa avem o casa, fie ea chiar si cu gradina. Ca doar nu ne-am face viata in gradina, mai ales ca in zona noastra ploua des.

Si fiica cea mare a tras concluzia : « ce rost are sa avem o casa, daca am renunta la vacante si nu ne-am putea permite tot ce ne permitem acum ? ». De multe ori rasfoieste albumele cu poze si ne spune ce sansa am avut sa mergem in atitea locuri. Cred ca spune asta pentru ca-si vede colegele de facultate, care din cauza de rate, nu-si permit nimic . Lucruri simple, nu va inchiputi mari extravagante. Parintii respectivelor fete vor avea la batrinete o casa, dar cu ce sacrificii ?

Si atunci m-am gandit ca economisirea e de 2 feluri.

  • Cind economisesti silit : de banca, de imprejurari. In timp asta duce la frustrari .
  • Cind economisesti ca asa vrei. Cind ai putea sa-ti permiti sa cumperi sau sa faci lucruri, dar alegi sa nu le faci.

Noi ani de zile am fost o familie cheltuitoare. Nu neparat pe lucruri, ci pe vacante, iesiri, restaurante, activitati. Nu stiam citi bani cheltuim si ni se parea normal sa terminam luna pe negativ, in ciuda veniturilor confortabile. Voiam la schi ? Plecam. Gaseam pretext de sarbatorit : ieseam la restaurant.

De citiva ani , de cind am cunoscut blogul Iuliei si comunitatea de acolo, am inceput incet-incet sa ne schimbam. Am mai redus din vacante, din iesiri.  Terminam lunile la pozitiv, chiar daca veniturile ni s-au diminuat. De citeva luni, de cind am cunoscut lume si mai economa, reusim sa punem deoparte sume consecvente. Dar o facem ca asa vrem, cred ca daca am fi obligati sa facem asta luna de luna, viata noastra ar fi grea.

Dupa ce fiul nostru a terminat liceul, ne-am permis sa-l tinem un an in chirie la Paris la studii (al doilea an a avut norocul sa fie admis la internat).  Daca am fi platit rate, in mod cert nu am fi putut sa o facem. Apoi a fost primit la o facultate buna. Ne place sa credem ca succesul lui se datoreaza si faptului ca i-am creat conditiile necesare – ca de genele bune mostenite nu se mai discuta :)))  Cu asta ne-am scos cu virf si indesat investitia : pe timpul scolii a fost platit si a avut multe avantaje materiale ( pe principiul ban la ban trage), iar dupa ce termina are sanse bune de a avea o slujba bine platita. Daca eram datori bancii , am fi putut face asta pentru el ? In mod cert nu.

Cum bine zice sotul «  sunt momente in viata de care trebuie sa profiti, ca nu se mai intorc ».

Facultatea fiului organizeaza in fiecare an,  in luna mai un mare bal, la Opera Garnier din Paris. Din timp in timp, odata la 30-40 de ani, se face o editie aniversara , la Versailles. Cind fiul era in anul intii, s-a organizat un bal la Versailles. Eu, pusa pe economisit , am spus ca nici vorba n-o sa platim noi sute de euro ca sa mergem la un bal. Noroc cu sotul, care a stabilit ca nici nu se discuta sa nu mergem. Pe linga pretul biletelor a trebuit sa investim si in tinuta obligatorie : smocking la sot Eu aveam rochie lunga . Daca aveam credite apasatoare mergeam acolo ? Nu . Si am fi ratat una dintre cele mai frumoase lucruri care ni s-au intimplat in viata. Castelul Versailles cu tot cu gradinile era privatizat doar pentru bal. Era o senzatie speciala sa te plimbi printre elevi in uniforma de gala , femei in rochii lungi si barbati in smocking. Sa valsezi in Orangerie si sa asisti la concertul lui Lang Lang la Opera Royal. Lucrurile astea se intimpla o data in viata , nu se mai intorc. Niciodata fiul nostru n-o sa mai fie tinar student . Anul trecut am fost la Opera Garnier (doar smockingul sotului trebuia rentabilizat, nu?!), a fost frumos, dar vraja nu mai era aceeasi.

Spunea o prietena ca ea vrea sa munceasca ca sa lase o casa copiilor. Dar noua nu ne-a lasat nimeni nimic. Si tot ne-am descurcat. Mie mi se pare mai important sa dam copiilor o educatie, astfel incit sa poata sa-si ia ei o casa. Si decit o casa obtinuta cu pretul sacrificiilor si frustrarilor, sa le lasam amintiri frumoase, cu vacante si momente minunate petrecute in familie. Pentru ca sunt convinsa ca banii n-aduc fericirea, dar de multe ori cumpara cite o bucatica de fericire. Si traim acum,  asa ca mai bine o cumparam acum, decit sa o lasam pe miine, cind nu se stie ce se poate intimpla.

Bineinteles, am fi putut pune bani deoparte, cum facem acum, luna de luna, s-ar fi strins ceva . Si probabil am fi putut sa ne luam acum casa visurilor noastre. Dar nu regretam. Si nu regretam nici ca am mers cu proiectul nostru de casa asa departe. Am invatat multe de aici. Acum ne-am dat un an in care sa economisim cit putem si vedem cit se aduna. Sau ne luam un apartament pe care-l platim in 15 ani, pastrindu-ne acelasi nivel de viata ca pina acum si luam un teren separat (am facut deja cerere la primarie).

Voi ce parere aveti despre economisire si cumparare?

 

 

 

 

 

 

 

Publicités

41 réflexions sur “Despre economii si fericirea pe care o aduc totusi banii

  1. Eu cred ca decat sa dai banii pe chirie la cineva mai bine ii dai la banca la tine. Cand vinzi iti iei banii inapoi, chiria nu o vinzi. Sunt cazuri si cazuri, din cate am inteles voi aveti un apartament in RO si sunteti amandoi din RO, apartamentul din Ro este ca o polita de asigurare adica daca in Fr nu merg treburile aveti ceva al vostru undeva care va asteapta.

    Educatia conteaza foarte mult sa investesti in copii, investesti in viitor. Am vazut reportage unde unii au ales sa-si ia o casa la vreao 200 – 300 de km de Paris ei lucrand in Paris. Un avocat care lucra la Paris si facea naveta in TGV in fiecare zi, sotia lucra in localitatea respestiva. Eu am un coleg care in 13 ani s-a mutat de 14 ori. Altii prefera sa stea in chirie ca sa nu plateazca unul din imposite. Sunt cazuri si cazuri, important este sa va gasiti echilibrul sa fiti bine.

    J'aime

  2. Bineinteles ca asa gindim si noi cu banii irositi pe chirie. Doar ca ne doream casa. Si faptul ca am fost asa de aproape sa o luam ne-a ajutat sa vedem mai clar multe lucruri. Ca de exemplu ca n-am fi dispusi sa ne sacrificam pentru o gradina. Adica luna de luna o ie de euro in plus fata de ce platim acum, timp de 20 ani, pentru noi sigur nu merita. Ne-a ajutat si sa luam in sfirsit decizia de a inchiria apartamentul din Ro. Bineinteles , am putea sa-l vindem si sa avem aici bani de casa. dar unii de la noi din casa (eu si fiul) sunt mai sentimentali…avem nevoie sa stim ca e acolo, al nostru.

    Cu educatia copiilor am facut tot ce s-a putut . Apoi o scoala buna nu e numai un start bun, dar cred ca e importanta si pentru reteaua de prieteni pe care ti-o faci acolo si care te ajuta mai tirziu. Si fiul are coleg cu tata care lucreaza la Paris si el sta la 200km. Dar mai multi sunt cei care au hoteluri particulare prin arondismente chic 🙂 Apropo de case transmise. Cred ca la ei se transmit de generatii 🙂

    J'aime

  3. Apropo de educatie. Cred ca cel mai important lucru care ne-a facut sa dam inapoi pentru casa era scoala. Adica una privata la 3 minute de ea, care nu mai avea locuri. Iar colegiul privat , care era si el aproape, era cu lista de asteptare. Deci nu numai ca ar fi marit bugetul lunar, dar nu stiu daca am fi prins loc. Aici avem scoala primara si colegiu rezonabile, nu am fi obligati sa apelam la privat. Decit daca vrem, adica cum ziceam si in articol: una e sa alegi, alta sa fii obligat.

    Si al doilea lucru legat de educatie: mi se pare ca aici e mult, mult mai incilcita treaba cu studiile decit in Romania. Noi stim filierele de care ne-am lovit sau unde au prietenii nostri copiii, dar sunt unele depre care habar n-avem. Iar procedura APB de admitere post bac mi se pare foarte aleatoare.

    J'aime

  4. Ce frumos scrii…Eu cred ca ati procedat f. bine!Noi am decis sa raman eu cu copiii acasa pana la 2 ani ca sa ne putem bucura de perioada asta atat de frumoasa!!

    J'aime

  5. Multumesc de aprecieri, imi pica tare bine, ca eu am o parere proasta despre felul cum scriu. Sunt o complexata in general.

    Eu la fetita cea mica am fost in concediu pina a implinit 3 ani. Concediu e mult zis, am fost platita, dar n-aveam serviciu la care sa ma intorc, faceam un master cind am ramas gravida.

    La noi sotul pleaca la 7 jumate dimineata si ajunge acasa seara la 9, deci nu m-am inghesuit sa-mi caut serviciu nici dupa cei 3 ani. Ca unul din noi trebuia sa fie prezent pe aici. Si acum e tirziu si CV-ul meu cam gol, dar mai trimit cite unul-doua pe an… si sunt chemata la interviuri de obicei 🙂 rasuflu usurata cind nu sunt luata.

    J'aime

    1. Elena, scrii atat de frumos!! Cum sa crezi altceva? E o placere sa te citesc! Abia am descoperit blogul tau(prin blogul Iuliei) de cateva saptamani, si mi-e drag sa te vizitez si sa te citesc.

      J'aime

    2. Vai, Elena, asa frumos scrii si asa mi-e de drag sa te citesc!
      Am luat articol cu articol, comentariu cu comentariu si ma bucur sa vad toate fetele adunate la.povesti! 😊
      Te salut cu drag, mai vin la tine ca-i tare primitor locul!

      Aimé par 1 personne

      1. Tare-ti multumesc!! Cred ca una din motivele pentru care mi-am facut blog e sa divaghez dupa bunul plac si sa stau cu fetele de vorba fara sa mai pun comentarii departe de subiect prin alte locuri (le mai pun eu, ca nu ma pot abtine :))

        J'aime

        1. Tu pune linistita comentarii, ca o faci bine si-s convinsa ca nu deranjezi pe nimeni.
          Uite, acuma cu scolile, n-am inteles nimic din ce vorbeati voi aici, dar n-am sarit nici un cuvant. 😅
          Salut si fetele!

          Aimé par 1 personne

  6. Da e foarte important relatiile pe care si le fac in liceu, in colgeiu e perioada cea mai dificila emotional, dar in liceu e perioada in care emotiile se mai stabilizeaza si pieteniile sunt de lunga durata. Cat despre filiere, au acum incep sa le descoper si tare greu imi e, este mai usor in RO. Nu stiu ce sa zic poate pe deoparte e bine ca iti traseaza alegerea poate pe cealalta e mai bine sa nu fii judecat in functie de un esec sau de o nepotrivire de caracter cu un profesor. Cert e ca cercul de prieteni aici legea care conduce peste tot, ma opresc aici ca daca nu alunc spre politica.

    Nu stiu daca stii, dar este o legea pt cumparare de apartament pe care-l inchiriezi in cazul in care proprietarul vrea sa-l vanda, si bineinteles in cazul in care proprietarul vrea sa-l vanda.

    J'aime

  7. Proaspat venita in Franta, am citit o carte edificatoare, ii zicea « Franta elitelor ».

    Cu filierele e cum zici: le-am invatat pe masura ce cresteau copiii. Cu baiatul a fost simplu, dupa liceu prepa, concurs Grandes Ecoles. E ceea ce-si dorea, altfel prepa e prea strict orientata spre concursuri si daca nimeresti acolo si nu-i ceea ce-ti doresti, nu stiu ce se intimpla. In al doilea an de prepa am invatat despre clasele cu steluta. Apoi despre pregatire axata pentru un anumit grup de Grandes Ecoles. Chiar si concursurile mi s-au parut cam injuste: ai bursa, nu te costa un ban, altfel e un buget de sute bune. Fiul ne-a facut economie: nu le-a dat pe toate. Mi s-a parut ca trebuie sa fii f tare dpdv psihic sa dai 4-5 saptamini la rind, de dimineata pina seara concursuri.
    Tot la el am invatat ce greu e sa schimbi academia pentru alta de care nu apartii, in liceu.

    Am mai invatat de la o prietena cum e cu scoli cu prepa integrata. Si acolo se dau concursuri, inainte de bac.

    Cu fiica am invatat despre universitati. Ca sunt unele mai bine cotate si altele nu. Ca norocul a ajuns printr-un concurs de imprejurari la una pariziana, care nu-i in academia de care apartinem. Tot cu ea am aflat ca la liceu in clasele literare ajung cei care nu-s buni la mate. Cel mai bine e sa mergi pe stiintific, ca cu un bac S te poi duce pe ce filiera ai chef. Tot la ea a trebuit sa investim in ore de mate, cind saptamini bune, in filiera S, n-aveau profesor. La fizica a fost putin mai bine, dar si acolo lipsea mult profesorul.

    Stiu care-i treaba cu medicina, stoma, farmacia : PACES, concurs dupa anul ala, eventual repeti anul (cam toti care reusesc repeta). Am aflat ca e cumplit de greu concursul, fiica a facut primul an si eu, naiva, ma gindeam ca o sa o pot ajuta la biochimie, genetica si altele. Nici vorba, era mult mai greu decit ce-am studiat eu la facultate. Sotul la mate n-a facut nici el fata, in ciuda studiilor lui de inginer.

    Inca nu stiu la ce servesc prepa literare, in afara de a face ENS.

    Stiu ca sunt multe scoli de comert, stiu care sunt mai bune, dar nu prea vad la ce servesc atitea.

    Am observat in jurul meu ca multi incep dreptul si marea majoritate renunta.

    Mai stiu pe cineva care a incercat Sciences Po, cu prepa (privata) in ultima clasa de liceu. N-a reusit, dar mai are o sansa. Orele la prepa aia se fac simbata si in vacante. La concurs, mama fetei a aflat ca prepa ei nu era cea mai buna, ar fi avut sanse mai mari cu alta.

    Inca nu stiu treaba cu pasarelele, adica poti sa ajungi la o Grande Ecole fara sa treci concursuri, dupa ce ai o licenta , daca dovedesti ca esti bun.

    Am invatat de curind cite ceva despre arhitectura. In sensul ca stiu pe cineva care s-a inscris. Inainte de APB , esti selectat la unele scoli si te duci la un interviu. De motivatie. Doar motivatia asta se prepara cu bani grei si studii la prepa privata in ultima clasa de liceu. Sunt curioasa daca fata pe care o stiu si s-a dus doar cu propria motivatie va fi luata.

    Uite ca s-au adunat multe lucruri pe care le stiu. Cred ca cel mai important este sa te informezi cu mult timp inainte.
    Voiam sa scriu un articol despre studii aici, dar ar fi fost prea stufos si putina lume interesata. Insa la prepa sunt destui romani (si mult mai multi chinezi 🙂 Si din curiozitate m-am uitat in anuarul absolventilor de la facultatea fiului, sunt si erau destui romani, chiar si pe vremea comunismului.

    J'aime

    1. Am ametit citind si mai ales incercand sa inteleg tot :)) . Imi dau seama ca sunt in aer, dar ratusca mea abia termina clasa intai, deci sper ca sa invat in timp util cum e pe aici(Belgia) cu scoala mai tarziu. Dar macar(inspirata si de Iulia) am inceput sa pun banuti deoparte lunar pt.facultate sau ce-o fi (nu prea mult, dar e mai mult decat nimic 😉 ).

      J'aime

      1. O sa inveti deodata cu copilul, noua ni s-au strins multe ca avem copiii mari. Poate in Belgia e mai simplu, dar noua la inceputuri tare complicat ni s-a parut.

        De altfel se spune ca reusesc foarte bine copiii de profesori, ca ei stiu toate dedesubturile. Noi avem o prietena profesoara, copiii ei au saltat toti clasa 1, ca stiau sa citeasca. Apoi unul din ei a repetat ultima clasa de liceu, ceea ce noua ,ca romani, ni s-ar parea un lucru prost. Dar asa a avut medii mari si ulterior si-a luat Bac-ul foarte bine , ceea ce l-a ajutat sa fie primit la o scoala buna de ingineri unde admiterea era pe baza de dosar.

        Nu stiu daca si in Belgia se practica acest saltat de clasa, in general in clasa 1, trec direct in a doua. Dar unii f buni sar chiar 2 ani. Asta e bine vazut in diverse locuri unde admiterea se face pe baza de dosar (cu note).
        Ai mei n-au sarit clase, ca mi-am zis ca de-aia merg la scoala sa invete sa scrie si sa citeasca. dar sunt multi parinti care ii invata sa citeasca, ca sa aiba anul ala in de rezerva in caz ca repeta clasele mai incolo.
        Eu am invatat si tot felul de subtilitati ale limbii facind temele cu ei in clasele mici.

        J'aime

        1. Și eu am învățat multe chestii făcând temele și citind cu fetita mea. Nu am auzit pana acum de săritul clasei, exceptând un baietel care a sarit grupa mare la grădinița, începând clasa întâi la 5 ani(mama lui e învățătoare). Din cate știu și aici nu e nici o tragedie dacă un copil repeta clasa(cum e în România).

          J'aime

  8. Multumesc Elena de explicatii ( l-am pus deoparte si o sa-l recitesc maine dimineata cand mintea mea o sa fie mai clara).
    Baiatul tau cel mare a terminat déjà Grand Ecole – bravo felicitari si tie si lui.
    Eu acum descopar viata si optiunile liceului. La noi cel mare va merge pe optiunea S, cel de-al doilea vrea optiune sportiva si in functie de cat de departe poate sa ajunga in sport si-a ales ca alternativa osteo, kine, prof de sport on trai si on vedea ce va da Domnul.

    J'aime

  9. Mersi, in primul rind e meritul lui, cum ziceam cind se scula la 4 dimineata zi de zi timp de citeva saptamini, ca sa plece la capatul celalalt al Parisului, am zis ca si numai pentru asta e de laudat. Inca n-a terminat, pleaca la master pe 2 ani la Lausanne. Au contract cu scoala lui, deci nu plateste mult taxele, iar in primul an primeste inca bani lunar de de la scoala. In al doilea, gata, nu mai e considerat student la ei, se descurca, asa ca probabil trebuie sa-l ajutam (de unde si niste rate mari ne-ar da peste cap) . Mai cunosc copii de romani care au facut Grande Ecole. Mai usor de ajuns pentru zona noastra e UTC (de la compiegne), e cu prepa integrata, multi de la noi din oras se duc acolo. Si e foarte bine cotata, aproape ca o Grande Ecole.

    E f fain meserie de-asta liberala. dar e mare concurenta. Nu intelegeam pe vremuri de ce e asa fericita o dna ca fiul ei a fost primit la scoala de podologie. Stiu de la fiica-mea ca in afara de concurs mai poti ajunge in scoala de kine pe doua filiere: medicina (dupa paces) sau STAPS (cea cu sportul).

    J'aime

  10. Este ceva ce i-am spus si Iuliei – Or fi buni si banii economisiti, dar sunt si mai buni banii investiti in placeri, mai mici sau mai mari. Pana la urma, ce fac? Muncesc sa ii fac si apoi tai o groaza de chestii de pe lista ca sa ii pun la saltea? Pentru mine o econimisire asa la sange ar fi motiv de stres.

    J'aime

  11. Nici noua nu ni se potriveste economisirea la singe. Dar daca aveam acum ani de zile mintea de acum si puneam deoparte cite putin in fiecare luna…poate aveam casa sau macar apartament.

    Dar sotul si copiii imi mai sar in cap uneori spunindu-mi ca m-am facut o zgircita.

    J'aime

  12. Nu am citit inca comentariile, deci nu stiu daca o sa ma repet. Pt.noi cumparatul casei a fost cel mai bun lucru pe care il puteam face. Primii 5 ani a fost mai greu, dar acum (suntem in al saptelea an) platim la banca mai putin decat daca am inchiria un apartament . Clar e o investitie f.profitabila! Peste 18 ani nu mai platim nimic nimanui, si casa se poate oricand vinde(si lua ceva mai mic sau merge in chirie). Dar daca la voi trebuia platit dublul chiriei pentru rata la banca…e f.mult, eu nu as avea curaj sa ma inham la asa ceva.

    J'aime

  13. Da, la noi e mare rata fata de chirie. Si nici nu e mare lucru de vinzare,. Acum sa vedem ce facem in anul asta in care am hotarit sa asteptam (desi sotul nu se poate abtine si tot imi mai trimite cite un anunt). Daca inchiriem apartamentul din Romania se mai fac citeva sute pe luna.

    J'aime

  14. Poate banca v-a explicat dar in general calculul unei rate e destul de complicat, in general se uita la ultimele 3 luni sa vada cat cheltuiti in general pe luna daca ajunte-ti sa economisitii sau nu, normal nu am dreptul sa ia mai mult de 30% din venit, cu cat inaintezi in varsta cu atat e mai greu ca trebuie sa justifici ca esti in buna sanatate, ca altefel iti mai adauga si o asigurare in plus de asigurarea pe credit.

    J'aime

  15. Stiu astea, calculele erau in mare, meilleur taux ne-a trimis la o banca, alta decit a noastra si urma sa parlamentam cu ei. La salariu mai mare merge pina la 40%. Dar cum n-am mai semnat compromisul, n-am ajuns sa intram in detalii.
    Legat de virsta, noi nici nu ne imaginam inainte ca ne-ar da banca asa credit la virsta noastra. Dar ne dau; Acum un an stam la locul nostru, punem deoparte, si apoi daca e cazul mergem la banca.

    J'aime

    1. Dacă mai așteptați un an, poate se ivește ceva mai avantajos intre timp; adică voi sa nu va opriți din cautat. Când am cumpărat noi casa(relativ repede, 3 luni am cautat), am văzut mai multe case, iar una era la același preț și muuult mai mica, cu o gradina minuscula(comparativ cu a noastră). Tine și de noroc, cred, de zona.

      J'aime

  16. Da, eu ma gindesc ca daca e sa fie, o sa apara o chestie faina.

    Aici la agentii apare acelasi anunt in 2-3 exemplare, ca sa nu ramina vitrina goala, asa slaba e piata. Tocmai s-a vindut ceva la noi in cartier in mai putin de 7 zile…dar noua nu ne-ar fi placut ca era la o intersectie si una din strazi prea circulata (si depasea putin bugetul nostru) Stii vorba si sarac si cu pretentii? Ni se potriveste perfect. Dar pretentiile ne-au servit sa nu pierdem timpul vizitind chiar orice, asa cum faceam mai demult.

    J'aime

        1. Destul de scump…f.scump chiar. Unde stau eu(la 10km de Anvers/Antwerpen) sunt preturi mai omenești. Nu cred ca as avea curaj sa ma inham la un credit atât de mare.

          J'aime

          1. De-aia am zis ca nu ne bagam nici noi. La noi in bloc s-a vindut luna asta apartament de aproape 80mp cu 236.
            Bineinteles ca renuntind la pretentii am gasi mai ieftin: zona mai proasta , distanta mai mare fata de Paris, legaturi mai proaste la tren sau sosele…etc.

            J'aime

  17. Elena vara preturile din ianuarie preturile sunt un pic mai mari ca oamenii cauta ceva sa se mute vara sau la inceputul verii, dar daca vara a trecut si nu au vandut sunt dispusi sa lase un pic din pret.

    J'aime

  18. Pe la noi de 2 ani e asa blocata situatia…se pling si agentiile.

    Si mai e ceva: suntem aproape de Paris, cu legaturi f bune pe tren si sosele, asa ca multi parizieni au venit la noi in oras, ca e mai ieftin(pentru ei !) , in general cind au copii se muta putin mai departe si au un cadru de viata mai fain. Dar asta a facut sa creasca nejustificat preturile, chiar si fata de localitatile vecine. Si n-am vrea sa ne mutam in localitatile vecine, ca aici ne place .
    Plus ca asta cred ca ai vazut-o si tu, la tine in oras stii care-s zone bune, care nu, te muti in alt loc crezind ca faci o afacere si descoperi ca scoala e proasta, ca o sa se construiasca un bloc chiar linga, etc…

    J'aime

    1. Și la mine în orășel e aceeași situație; f.aproape de Anvers și de autostrada. Au crescut preturile f.mult în ultimii ani; noi am cumpărat casa cu 175 acum 7 ani, iar azi nu găsim similar nici cu 250, poate spre 300. Și se și construiește într-o veselie, pe fiecare bucata de teren liber. Avantajul e ca se găsesc case la vânzare, spre deosebire de zona ta.

      J'aime

  19. Ce buna treaba ati facut cu casa!
    La noi se mai demoleaza cite ceva ca sa se faca blocuri noi, care-s f scumpe. Cu blocurile, a crescut mult populatia, insa insfrastructura nu prea mai face fata.

    J'aime

  20. Rezultatul conteaza! 🙂
    Si apartamentul nostru romanesc a luat mult in valoare dupa plecarea noastra, apoi preturile au scazut, acum au urcat si mai sus. Si iar suntem sfatuiti sa-l vindem.

    J'aime

  21. draga mea, casa vine cand trebuie, si o rata dubla decat chiria voastra actuala nu e de luat in calcul; ne luam casa, dar mai trebuie sa si traim :);
    la noi rata la casa o sa fie cam cu 30% mai mult decat dam acum pe apartamentul in care stam cu chirie, insa cu toate deducerile fiscale suntem tot pe acolo, plus ca avem gradina si o mansarda care poate fi transformata in alte 2 camere….nu mai vb de putul de apa (deci masina de spalat si toaletele vor functiona cu apa de ploaie) si clasa energetica A+ a cladirii…. ma rog, una peste alta la noi s-a meritat din plin sa o cumparam…insa a fost noroc, adica asa s-au asezat astrele cand a trebuit, ca noi tot cautam, ne uitam dupa din astea vechi ca la cele noi nici nu ne puteam visa din cauza preturilor si tot ce gaseam era destul de scump (din cauza zonei) si mai aveam de bagat bani….asa ca atunci cand a aparut ocazia, nu am ratat-o…ceea ce iti doresc din inima si tie….
    la noi decizia a fost de pûra investitie – de aici si mansarda (am modificat proeiectul si am facut 2 usi asa ca, cand va veni momentul, putem face un perete si promova casa cu 5 camere in loc de 3 :)) )

    Aimé par 1 personne

  22. Da, asa zic si eu, ca o sa fie cind o sa-i vina momentul.
    O, ce noroc pe voi! Si putul de apa mi se pare super!
    Astazi chiar am vazut ca o casa vizitata de noi e vinduta…si m-am gindit « saracii cumparatori ». Cind o vizitaseram asa mi s-a parut de trista. De-aia o casa noua mi se pare faina si pentru ca nu vine cu energia de la toti care au trecut pe acolo. Ca nu stiu de ce, in unele case vizitate am o senzatie ciudata, aproape ca mi-e rau si atita tristete imi inspira. Desi de de felul meu nu am idei de-astea si nu pot spune ca « simt » lucruri.

    J'aime

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s