Cum ne pazim de undele telefoanelor portabile

Fiica mea isi ia in ultimul timp de la biblioteca tot felul de carti pe care i le iau la citit. Una din ele e foarte interesanta si as vrea sa vorbesc despre ea pe larg,asa ca o sa-i dedic un articol lung

Insa alta, cu titlul « Désintoxiques-vous » , scrisa de o doctorita , Véronique Vasseur, in colaborare cu o jurnalista e un fel de ghid care arata cum ne putem pazi de agresiunea diversilor agenti din mediul care ne inconjoara: poluarea din aer, apa sau alimente, imbracaminte , cosmetice, undele electromagnetice… Unul din paradoxurile vietii moderne e ca progresele stiintei, medicinei sau ale igienei au dus la reducerea mortalitatii in tarile dezvoltate, insa au facut ca unele patologii grave sa devina mult mai frecvente.

Asa ca m-am gindit sa va prezint cite putin din cartea asta, in general lucruri pe care nu le stiam. Asadar, azi, despre telefoanele mobile.

Inca nu se stiu efectele pe termen lung al radiatiilor provocate de telefoanele mobile. Desi acum citeva luni am citit o stire cum ca justitia italiana a recunoscut responsabilitatea telefonului portabil in aparitia unei tumori cerebrale benigne la un angajat obligat prin natura muncii lui sa telefoneze mult .

Oricum, niste masuri de precautie nu prind rau . Aceastea ar fi:

Nu aproape de cap: in afara de casca, puteti lua si alte masuri simple cum ar fi sa schimbati frecvent telefonul de la o ureche la alta

Nu dormiti cu telefonul in apropiere: undele emise interfereaza cu undele cerebrale, ceea ce duce la tulburari de somn, pierderi de memorie, dureri de cap, ameteli.

A se utiliza cu moderatie: evitati conversatiile prea lungi (de dorit a nu se depasi 3 minute), conversatiile  inutile. Dezactivati conexiunea Wi-Fi si notificarile

Preferati telefoanele fixe. Inlocuiti pe cit posibil telefonul tip DECT cu unul cu fir.

Evitati sa vorbiti in zone cu receptie proasta (in interiorul masinii, ascensorului, metrou, parcare subterana…). Ca sa mentina calitatea transmisiei, telefonul creste automat puterea de emisie, deci nivelul de unde.

Nu va deplasati in timp ce vorbiti. Nici macar pe jos, pentru ca telefonul emite mai putenic, in incercarea de a gasi antena cea mai apropiata. Evitati sa telefonati cind va deplasati in tren sau masina, pentru ca mobilul intra succesiv in contact cu relee diferite, pe care le cauta marindu-si emisia. Evitati sa vorbiti din masina (undele se reflecta si se concentreaza intr-un spatiu mic: efectul Faraday)

Atentie la persoanele sensibile Mobilul trebuie tinut  la minimum 15 cm de implantele electronice (pacemaker, pompa de insulina…).

Pentru femeile insarcinate sau adolescenti : evitati pastrarea telefonului la nivelul taliei si in general evitati pe cit puteti utilizarea lui si a undelor wifi.

Pentru copii, riscul e mare din cauza de:

  • oase si tesuturi mai fine, care duc la o patrundere mai adinca a undelor
  • organism in dezvoltare, deci mai vulnerabil
  • o expunere mai lunga in cursul vietii, daca se incepe de la virste fragede

Deci evitati sa imprumutati telefonul copiilor, ca sa se joace. Stati la distantade copiii mici sau femei insarcinate atunci cind folositi telefonul.. Cumparati-le copiilor telefon cit mai tirziu. Nu inainte de 13 ani. Pentru copiii care au mobile, invatati-i sa nu le poarte in buzunar, aproape de corp, si sa nu le foloseasca decit atunci cind e absolut necesar.

Stingeti mobilul cind nu-l folositi sau puneti-l in mod avion. Altfel tot la 10 minute trimite unde la antena cea mai apropiata.

Aparatele de supravegheat bebelusi. Nu se stie ce efecte au undele asupra bebelusilor, dar se presupune ca acestia sunt foarte sensibili. Mai precaut ar fi ca expunerea la unde sa fie cit mai limitata . Preferati aparate analogice si plasati-le la cel putin 1m de patut, reglindu-le ca sa emita doar in cazul in care se aude vreun zgomot.

Nu trebuie sa uitam ca , daca nu se vad, undele sunt si inofensive. Si radiatiile X la inceputurile descoperirii lor se foloseau  fara nici un discernamint. Toate masurile astea sunt simple de aplicat si de bun simt.

Eu le aplicam cu strictete pe cind copilul mic era bebelus, dar cu timpul am mai lasat de la mine. Mai ales de cind anul trecut (ca pina atunci am rezistat) am descoperit smartphone-ul 🙂  Pina la smartphone ma tineam tare si spuneam ca un telefon e facut sa telefonezi, ce poze sau alte smecherii??!!

Copiilor le-am luat telefoane tirziu (14 ani: din motive de naveta la liceu, , apoi 17 ani ), cel mic are aproape 10 ani, inca nu se pune inca problema.

Am incercat sa folosesc un telefon cu fir acasa, dar am abandonat dupa vreo luna, ma deranja ca nu puteam sa-l mut oriunde . Repede se mai obisnuieste omul cu binele, cind ma gindesc ce bucurie a fost in casa noastra cind am avut primul telefon (cu cuplat…ca asa era pe vremea aia). Si invirteam la rotita aia ca sa formam cifrele, iar acum nici unul cu butoane nu ma satisface.

Mi se intimpla des sa-mi uit telefonul acasa, alteori il las intentionat .Ma amuza femeile care-si poarta portabilul in buzunarul din spate de la blugi, n-am facut asta niciodata. Oi fi prea baba pentru asa ceva 🙂

Voi ce relatie aveti cu mobilul? Aplicati vreunele din masurile de protectie?

 

 

 

 

 

Publicités

Indemn ca sa faceti sapun de ras in casa

Daca pina acum n-am insistat, acum va indemn sa faceti sapun.

Sigur e mai bun decit ce se gaseste prin magazine. Acum citeva zile, vorbeam cu o cunostinta care se plingea ca din cauza psoriazisului, ii e foarte greu sa-si aleaga sapunul. Cineva i-a propus cel de Alep, insa a raspuns ca nu-i pentru el, nu-i face bine. Din cauza psoriazisului, vede imediat reactia pielii la un produs sau altul.

Sotul i-a propus un sapun de-al meu, asa ca a doua zi i l-am dat la testat. Si, surpriza, e atit de incintat de el, incit acum il foloseste pentru ras.  E cel cu ulei de avocat, de aici , pe care sotul si fiul il folosesc de multa vreme si sunt foarte multumiti amindoi. Al lor e in cutie cu capac, de plastic si dureaza citeva luni bune. As putea sa-l pun in recipient de sticla, dar plasticul e mai usor de transportat. Reciclez recipientele de la sapun de ras artizanal, pe care sotul il folosea de la o vreme incoace.

Avantajele sapunului de ras:

  • N-are prin el tot felul de substante nocive pentru sanatate sau pentru mediu ( e de ajuns sa cititi eticheta ca sa va faceti o idee).
  • Ambalajul nu produce deseuri,  il reciclez pe cel vechi atunci cind fabric o noua sarja de sapun,
  • In timp ,e mult mai ieftin decit spuma de ras din comert. E mai ieftin, evident, decit un sapun de ras artizanal.

De fapt sotul e cel care mi-a dat ideea sa-i fac un astfel de sapun, pentru ca el de citiva ani buni il cumpara. Eu imi imaginam ca un sapun de ras e complicat, ca cine stie ce trebuie sa aiba in el ca sa faca spuma si sa hidrateze, ca doar stiti reclamele cu spumele « care ofera o protectie optimala a pielii contra taieturilor »…si alte expresii care te fac sa gindesti ca acolo n-are rost sa-ti bagi nasul, stie industria cosmetica ce face. Iar sotul se mira cum atitia ani a fost dus de nas de aceeasi industrie si folosea after-shave dupa fiecare ras . Acum se rade si … gata 🙂

Mie una fabricarea sapunului nu mi se pare mai complicata decit sa fac o prajitura. Cind am satisfactia ca toata lumea il apreciaza, ma simt si mai motivata sa-l fac. Cu atit mai mult cind am confirmarea ca e bun si pentru piele.

Asa ca va indemn: faceti sapun , cu el ii puteti ferici si pe barbatii apropiati cu cite un sapun de ras.

 

 

 

De Ziua Iei

De Ziua Universala a Iei va arat cu ce ma indeletnicesc de citeva luni incoace. Pentru moment lucrez  imi stric ochii cosind la a doua mineca, la anul trag nadejde sa va arat intreaga ie. Si va rog sa nu ma intrebati unde o sa o port, ca asta nu stiu nici eu!

ie

Simbata si duminica frumoasa va doresc! Si purtati ii, daca aveti!

Despre protectia solara

Ca in fiecare inceput de vara, revistele se intrec care pe care in articole despre cum sa ne protejam de soare. Pe locul doi vin titlurile despre cum sa pierdem 2 -3 – 4 sau mai stiu eu cite kilograme inainte de a purta costumul de baie. De slabit nu vorbesc, mi se pare ca o cura facuta cu hei-rup-ul nu are cum sa aiba rezultate, decit poate pe perioada in care purtam acel costum de baie.

In schimb am studiat articole despre protectia solara.  Pentru asta am luat la citit cele doua reviste ale asociatiilor de consumatori. Pentru inceput ambele sunt de acord: cea mai buna protectie o constituie hainele. Cremele solare trebuie doar sa vina sa protejeze zonele neacoperite. Ca haine sunt mai eficiente cele de culoare inchisa. In urma testelor de laborator s-a vazut ca un tricou negru are un factor de protectie de 50, in timp ce unul alb de doar 15.

Asta se potriveste bine cu ceea ce facem noi in casa in materie de protectie solara. Folosim doar haine, umbra si evitam soarele in perioada cind arde mai tare. In teorie ar trebui stat la plaja doar atunci cind umbra e mai lunga decit inaltimea noastra, practic mai trisam putin la asta. Bagajul nostru de plaja e destul de consistent . Avem si o umbrela, dar cel mai practic mi se pare un cort UV luat pentru bebelusul ce era pe vremuri copilul nostru care are acum aproape 10 ani.  Pe atunci il foloseam la culcat si schimbat bebelusul .  Acum ne foloseste la citit , la mincat, la protejat de vintul care bate uneori tare, dar mai ales la depozitat toate bagajele in orele cind lipsim de pe plaja. Cortul ala isi face toti banii, si, ca pentru multe lucruril care sunt facute sa dureze,  firma care il vindea nu mai exista.

Ceea ce ma mira pe mine e ca in ciuda avertismentelor din ultimii ani, cind noi parasim plaja, altii mult mai numerosi, abia vin. Si cind noi ne intoarcem, altii tocmai pleaca.

La noi in casa nu se mai cumpara crema solara. Pina acum vreo 10 ani, cumparam si noi in fiecare vara, ca tot omul constiincios, cite o crema solara cu care ne cremuiam mai mult sau mai putin. Dar cind eram insarcinata cu bebelusul de care vorbeam, am inceput sa imi pun intrebari despre continutul cremei. Degeaba era bio, daca avea  nanoparticule.  Mi s-a parut mai simplu sa o prepar decit sa tot studiez continutul ei, asa ca am gasit o reteta pe internet, ca filtru am folosit oxid de zinc. Fac o paranteza: cremele solare pot sa foloseasca ca protectie anti-UV doua feluri de filtre:

  • chimice, folosite in majoritatea produselor de protectie.  Moleculele se leaga de stratul superior al epidermei, creind astfel un filtru ce absoarbe razele UV in locul pielii. Atentie insa, ca sa fie eficace , astfel de produse trebuie aplicate cu minimum 30 minute inaintea expunerii la soare.
  • minerale (de obicei dioxid de titan sau oxid de zinc): au actiune imediata, pentru ca sunt niste pudre inerte care reflecta razele solare. Problema lor e ca in ultimii ani mineralele sunt sub forma de nanoparticule.

Am preparat asadar un borcan cu crema solara, doar ca nu m-am gandit ca la caldura se va lichefia : mi-a curs ba in masina, ba in lucrurile de plaja, numai chef sa o folosesc nu mi-a dat.  Asa ca anul urmator n-am mai folosit deloc crema. Si sa vezi surpriza: nu ne-am ars. Am avut la mine un ulei de cinepa, care se pare ca e foarte bun ca regenerant al pielii dupa soare, dar n-am prea folosit nici asa ceva, desi de data asta am avut grija sa-l pun intr-o sticluta.

Cineva ar putea comenta ca o sa vad eu peste citiva ani, ca degeaba nu ne-am ars, dar UVA-urile astea cine stie ce o sa ne faca. Imi asum asta, eu una consider ca riscul de a-mi pune pe piele tot felul de compusi chimici e mai mare decit cel de dat de soare, ca doar viata s-a dezvoltat pe Pamint datorita Soarelui. Si ne putem proteja foarte simplu nestand la soare. In plus cind vad pojghita de grasime care pluteste la suprafata marii, ma gindesc la tonele si tonele de produse chimice care ajung in apele marilor si la bietii pesti, care stau in apa aia. Pina la urma tot la noi se intorc toate chimicalele , ca doar intra in circuitul trofic. Am citit un articol in care se spunea ca filtrele chimice reprezinta un pericol pentru recifele de corali, asa ca in unele rezerve maritime e interzisa folosirea cremelor cu astfel de filtre. Iar nanoparticulele reprezinta un important agent oxidant care agreseaza fitoplanctonul marin. Or aces fitoplancton sta la baza lantului alimentar marin. De unde apar dezastre ecologice . Oricum, nu numai apele marilor sunt poluate , ci si apele dulci: lacurile.

Cele doua reviste ale asociatiilor de consumatori au luat la purecat diverse creme. Insa rezultatele erau oarecum diferite, pentru ca un studiu s-a ocupat doar de creme cu SPF 30, zicind ca nu-i nevoie de mai mult, pentru ca un indice 30 blocheaza cam 97% din UVB ( care produc arsuri), in timp ce la un SPF 50 sunt blocate 98% din ele, deci diferenta e minima. Cealalta revista a studiat doar creme cu un SPF de 50.

Mai era subliniat faptul ca un indice de protectie e determinat in laborator, iar stratul de crema folosit  fiind consistent, nu corespunde cu SPF-ul real. O repartizare neuniforma duce la micsorarea protectiei cu pina la 4 ori asa ca un indice 50 poate deveni  12. daca cineva ar vrea sa faca plaja folosind crema ca la carte ca sa aiba o protectie pe masura, i-ar trebui jumate de tub de produs pe zi de plaja.

Modul de abordare a testelor era diferit : una din reviste punea accentul pe eficacitatea cremelor, cealalta pe nocivitatea pentru organism a produselor studiate. Astfel, era recomandata folosirea unui produs solar care sa NU contina:

  • nanoparticule (toxice pentru om, toxice pentru mediu)
  • octocrylene, benzophenone, homosalate (perturbatori endocrinieni)
  • EDTA (poluant)

Va spuneam ca noi nu mai cumparam produse solare, exceptie a fost anul trecut, cind am fost obligati sa luam pentru tabara copilului. La vremea respectiva am cumparat produsul care aparea ca cel mai eficace si mai putin nociv. Anul asta am vazut ca apare la produse periculoase, din cauza celor 4 filtre chimice pe care le contine. Deci faptul ca am renuntat sa mai cumparam ne scuteste si de bataia de cap cu noi ce folosim.

A mai rezultat din cercetarile facute ca produsele solare speciale pentru copii nu-s cu nimic mai bune decit cele pentru adulti. Doar la pret (ca multe alte lucruri speciale pentru ei).

Una din reviste s-a ocupat si de protectia oferita de hainele speciale anti UV. Din pacate , desi eficacitatea era mare pentru produsele noi, ea scadea drastic dupa spalare si uzura. Nu m-as fi gindit sa cumpar asa ceva, imi sugereaza ceva neplacut pe piele. dar in nici un caz nu m-as fi gindit sa il iau la purtare nespalat. Deci din start i-ar scadea eficacitatea.

Si voi cum va aparati de soare? Creme, haine, umbrele? Uneori cind vad japoneze cu umbrele de soare , ma gindesc ca mi-ar place si mie sa folosesc o astfel de umbrela pe strada.

 

 

 

 

 

 

 

 

Cultura ratata de cartofi in ghiveci

Nu stiu daca stiti video-urile si imaginile care circula pe Facebook, cu cartofi cultivati in ghivece, cu un randament inimaginabil . M-am documentat  si am dat peste un articol al cuiva care spune ca imaginile respective nu sunt adevarate, a incercat si el sa cultive cartofi in felul asta si valoarea recoltei era mai mica decit cea a investitiei.

Se ia un ghiveci mare, se pun 2-3 cartofi incoltiti pe fundul lui si se pune pamint cit sa-i acopere. Unii mai smecheri pun doar bucatele de coaja cu partea incoltita. Cind tulpinile incep sa se vada la suprafata pamintului, se mai adauga un strat de pamint. Si tot asa, pina se ajunge sus si ghiveciul e plin. Uitati ce frumos au crescut si la mine plantele:

cartof

 

Dupa cum cresteau cu spor tulpinile, speram sa am succes. Oricum investitia mea a fost minima:  un cartof incoltit, ghiveci aveam, pamint aveam, si mi-am zis ca mai putin decit un cartof pe care oricum l-as fi aruncat, nu pot obtine. Dar uite ca se poate! Azi am rasturnat cu avint pe un ziar tot continutul ghiveciului. Si ce am gasit acolo? Nu unul, ci doi cartofi, cam de dimensiunile unor boabe de porumb fiecare.

cartofi rezultat

Cartoful initial acum are aspectul unui pireu gelatinos, se vad urme de coaja linga cartofii noi.

In mod clar, cultivarea cartofilor nu-i de mine!

 

 

 

Despre rezervari pentru vacante, negocieri si booking

O femeie mi-a sugerat sa scriu despre cum am negociat pretul la o rezervare de hotel. Ii multumesc pentru idee, nu m-as fi gindit sa scriu despre asta.

In fiecare vara mergem in Romania. Am nevoie sa ma intorc , sa ma incarc cu energia locului, sa aud vorbindu-se romaneste. Mai nou , de cind o parte a familiei s-a mutat in Franta, as putea spune ca nici familie nu prea mai am pe acolo. Dar noi continuam sa mergem. Ce-i ciudat e ca am doua bucati de viata distincte. Aici, unde nu am nostalgii romanesti, nu ascult nici televizorul, nu urmaresc mare lucru din ce se intimpla acolo, nu frecventez magazine romanesti sau turcesti ca sa-mi cumpar mincaruri de care mi-e dor, ca nu mi-e dor.  Si in Romania, unde nu ma intereseaza ce se mai intimpla in Franta, unde ne vedem cu prietenii, iesim la terase, mincam telemea, Eugenii, langose si alte lucruri care ne amintesc de copilarie ( vata de zahar 🙂 de exemplu) . Nici macar nu ne aducem aici mincare din Romania, ca parca nu mai are acelasi gust.

Plecam cu masina, drumul in sine e o vacanta. Statul in masina atitea ore e si un prilej de vorbit mult intre noi si nu rareori in urma acestor dicutii luam tot felul de decizii importante.De fiecare data alegem un alt traseu, asa ca vizitam o multime de locuri . Anul asta va fi la bai in Germania, Praga (unde ne oprim citeva zile), Viena. Vorba unui coleg de-al sotului: « ce frumos trebuie sa fie sa vizitezi capitale ». Oricit vi s-ar parea de ciudat, desi stam linga Paris, unii oameni nu vad Parisul ca pe un loc de vizitat . Fiica mea merge cu prietenele ei sa vada tot felul de locuri turistice si am aflat cu stupoare ca prietenele n-au fost inca la Pere Lachaise sau in alte locuri pe care aproape orice turist le-a vazut.

In Romania incercam in fiecare an sa ne petrecem citeva zile in alte locuri decit unde locuim,  ca sa le aratam copiilor cite o bucatica din tara. Ni se pare important sa-si cunoasca si aprecieze tara de origine. Nu s-ar intoarce in Romania, dar sunt foarte incintati sa mergem in vacante. Fiul e dezamagit ca, din cauza stagiului, nu poate veni cu noi nici anul asta, n-a putut nici anul trecut. Cred ca dintre copiii nostri, el iubeste cel mai mult Romania, cunoaste orasul in care locuim ca un localnic si il strabate pe jos zilnic de dimineata pina seara, rar mai ia cite un troleibuz.  Fiica cea mare e si ea acum acolo, cu o prietena, au un program intens de vizite turistice.

Am remarcat un lucru : daca nu facem rezervarile de hoteluri inca de aici din Franta, odata ajunsi , nu mai plecam nicaieri. Asa ca rezervam : datele sunt batute in cuie si stim ca 3-4 zile o sa fim plecati. Incercam pe cit posibil sa nu trecem prin booking pentru rezervari. Cred ca deja stiti ideile noastre de a incuraja comertul local, apoi national, deci ne deranjeaza ideea ca o parte din banii nostri sa se duca la o firma americana. Mai pe scurt as spune ca o boicotam Mai ales ca in ultima vreme am vazut o emisiune despre subiect, am mai citit prin reviste si am aflat ca pina si comparatorul de preturi la camere prezentat pe site e necinstit, ca sa nu vorbim de faptul ca la o simpla cautare in care se mentioneaza clar numele hotelului,   booking-ul apare pe primele 3-4 locuri.  Tot booking-ul e acuzat ca, fara a instiinta in prealabil , recolteaza o imensa cantitate de informatii fara a avea consimtamintul  prealabil al consumatorilor: cookies, adrese IP, etc.  Din emisiune am aflat doua lucruri foarte interesante :

  • Hotelurile au doar un anumit numar de camere pe care le inchiriaza prin booking, deci sunt sanse sa aiba camere libere, chiar daca cele de pe site sunt toate ocupate
  • Pina nu demult, hotelurile erau obligate sa respecte pretul de pe booking, acum au voie sa perceapa ce pret vor. Ceea ce inseamna ca tu, ca si client, poti negocia.

E foarte interesanta ideea negocierii, doar ca noi nu stim sa o aplicam. Sotul negociaza bine la servici, insa in viata de zi cu zi, deloc. Eu nu am curajul sa o fac. Cred ca tine de educatie si de increderea in sine. Nu stiu cum sa fac sa negociez fara sa am neplacuta senzatie ca cersesc. Cind ar trebui sa fie o relatie de la egal la egal cu cealalta persoana implicata.

In schimb , legat de camerele libere : de curind, pentru cazarea la Baden-Baden am gasit camera vorbind direct cu hotelul, iar pretul a fost acelasi ca pe booking, unde hotelul aparea ca neavind nici o camera libera.

Vara asta vrem sa mergem la munte in Apuseni, la o pensiune. Asa ca am inceput sa caut pe sit-ul antrec, care vad ca intre timp a devenit infopensiuni.( Am mai rezervat pe vremuri o pensiune minunata in Maramures, am gasit numele ei pe antrec. ) Am dat de o pensiune, am sunat, am rezervat, mi s-a spus pretul , toate bune si frumoase. Doar ca : pe booking pretul ar fi fost mai mic si nici n-ar fi trebuit sa platesc avansul de 50%. Iar pentru avans am rugat o prietena din Romania sa faca virament, altfel banca noastra ne taxeaza din greu (taxa fixa pentru fiecare tranzactie in alta moneda decit euro plus o taxa procentuala din valoarea platii).  Am stat eu si m-am gindit: bine, sprijin comertul romanesc, dar nu cred ca e normal sa pierd. Am scris pensiunii si le-am explicat cum sta treaba. Am facut-o doar pentru mine, ca sa nu ma simt o fraiera ca pierd banii ca sa sprijin initiativele locale. Si am primit o reducere de 7%  ! Am fost foarte fericita . Am reusit negocierea,  mai mult din greseala, dar asta mi-a dat curaj sa mai incerc.

Asa ca ieri, cind am vrut sa rezerv un hotel in drum spre sudul Frantei :  am sunat direct  si le-am spus adevarul: nu vreau sa trec prin booking, dar nici nu vreau sa fiu eu « pedepsita » , platind mai mult. Si am reusit sa am pretul pe care l-as fi dat daca treceam prin binecunoscutul site de rezervari. Adica pretul lor plus 4% cashback , pentru ca merg printr-un site care-mi ofera reduceri. Mai e mult pina sa indraznesc sa cer mai mult.

Am sunat la al doilea hotel, cel de la intoarcere. Acolo mi s-a multumit ca i-am contactat direct si au fost atit de amabili, incit atunci cand mi s-a oferit pretul de pe booking n-am mai indraznit sa spun ca as fi avut inca 4% daca nu-i sunam direct. Mai am de progresat la capitolul « negocieri », dar cred ca sunt pe calea cea buna. Cind lumea e prea amabila cu mine, ma topesc si nu reusesc sa mai spun nimic. Oricum , pina la urma o sa prelungim sederea cu inca o noapte si hotelul ne-a oferit o reducere de 5% deci vom iesi in cistig fata de booking.

In afara de faptul ca nu vreau sa trec prin booking,   imi place sa sun, sa vorbesc cu lumea, contactul uman  e mai placut decit sa introduc niste date si un numar de carte de credit pe un site.

M-as bucura daca experienta mea cu rezervarile directe la hoteluri ajuta si altora. Sau daca mi-ati impartasi micile sau marile voastre trucuri pentru rezervari de locatii de vacanta.

 

 

 

 

 

 

Escapada la mare…sau reteta unei zile perfecte

 

Se alege o zi libera de orice obligatii. Seara se verifica prognoza meteo. Si vintul. Mai ales vintul. Ca suntem patiti.

meteo

Se ia sacosa de plaja si se verifica daca e completa. Se suna la restaurantul cel bun si se rezerva o masa pentru trei persoane. Pe terasa, daca mai sunt locuri. Si sunt! Bineinteles, se poate face un picnic. Altadata, acum ne facem de cap!

Se da trezirea dis de dimineata, se ia micul dejun , se incarca masina si se pleaca.

Odata la mare se observa ca au mai ramas doar doau locuri la parcarea de pe malul marii. Se ocupa unul dintre ele. Se instaleaza lucrurile pe plaja si se admira marea. E departe, ca e la reflux.

Mare1

Se savureaza o cafea la terasa cu vedere la mare. Cam scumpa, data viitoare e de venit cu termosul.

Mare2

Dupa ce se profita de plaja toata dimineata, se ia calea restaurantului.

 

mare6

Se savureaza mincarea. Si vinul.

mare4

Se mai sta pe malul lacului la umbra, apoi inapoi pe plaja.

Se leneveste, unii citesc. In timpul asta  copilul se joaca:

Se mai face o baie in mare: a doua pe ziua de azi. La 16°, apa nu e tocmai calda, dar dupa primele momente e chiar placut. Mai sunt citiva care se incumeta, dar nu multi.

mare7

Spre seara se face o plimbare pe malul marii pina in centrul orasului.  Seara vorba vine: in zilele astea soarele apune dupa ora 10.

mare11

mare12

In centru se savureaza o inghetata. Sau chiar una dubla. Fara remuscari, ne-am depasit cei 10 mii de pasi facuti intr-o zi. Pentru inghetata n-am dovezi foto.

Dupa intoarcerea la masina se pleaca spre casa . Si amintirile zilei se pun bine la pastrare intr-un coltisor de memorie, sperind ca poate in saptaminile care vin se aliniaza stelele pentru inca o zi din asta. De obicei nu, dar in septembrie la mare e la fel de frumos !

Si voi, ati petrecut zile perfecte sau aproape perfecte saptamina asta?

 

Practicarea hobby-urilor si viata asociativa in Franta

In orasul nostru, dar cred ca n-as gresi daca as spune ca peste tot in Franta, toata lumea , de la mic la mare, practica una sau mai multe activitati. Fiecare, dupa cum il tin picioarele, talentele sau … buzunarele, face cite ceva in mod organizat. Virsta nu e un impediment, dimpotriva : proaspetii pensionari sunt foarte activi, au mult timp la dispozitie.

Aproape toate aceste activitati se practica in cadrul unor asociatii.  Inca ma entuziasmeaza felul in care lumea de aici se implica in viata asociatiilor. La adunarile generale prezenta e mare si multi se ofera sa fie trezorieri sau in comitetul de conducere .

In oraselul nostru de 30 mii de suflete, avem nici mai mult , nici mai putin decit 35 de asociatii sportive . Toti cei care fac un sport, au licenta federala pentru practicarea lui. Pe linga sport, poti sa practici o multime impresionanta de alte activitati . De exemplu doar la cele artizanale se pot practica de la croitorie, pompos botezata stilism, pina la pictura pe matase sau legatorie de carti.  Zeci si zeci de activitati dintre care mai amintesc œnologie, genealogie, conversatie in limbi straine si multe altele. Chiar si gradinile puse la dispozitie de primarie sunt gerate de o asociatie. La noi biblioteca e municipala, dar in unele orase e o asociatie care se ocupa de ea. La fel si scolile de muzica, numite aici conservatoare : la noi in oras depind de primarie, insa in oraselul vecin scoala de muzica e de fapt o asociatie, care se ocupa de tot ceea ce inseamna activitate muzicala.

In caz n-ai gasit o asociatie unde sa-ti practici hobby-ul , nu-i nici o problema : toate orasele din jur au o oferta la fel de diversificata . In luna septembrie , ofertele sunt prezentate in cadrul « Forumul asociatiilor si vietii locale » . Toti , cu mic cu mare, se inghesuie (la unele standuri e coada mare ) sa se inscrie, pina mai sunt locuri, la activitatea preferata. Pe parcursul intregii zile se succed demonstratii de gimnastica, dans, karate sau alte sporturi, prin care asociatiile isi fac cunoscute activitatile. Din pacate,  in multe asociatii nu mai sunt locuri pentru noii veniti , sau putinele locuri ramase libere se dau din prima ora dupa deschiderea forumului. Singura posibilitate ramasa e asa numita lista de asteptare, poate ai noroc si cineva renunta la locul lui.

Taxa e anuala si se poate plati in mai multe rate.  Tariful e degresiv pentru practicantii mai multor activitati in cadrul aceleiasi asociatii. De asemenea, pentru ca o parte din pret e sponsorizat de primarie, locuitorii orasului platesc mai putin decit cei veniti din afara. Pentru ca toti locuitorii unui oras platesc o taxa locala, indiferent daca stau in chirie sau sunt locatarii, banii primariei sunt de fapt banii lor, sau si ai lor.  De exemplu noi suntem inscrisi in asociatia de dans, platim o suma pentru primul curs , mai mica pentru al doilea, si mai mica pentru al treilea. Concret pentru un curs (in care intra taxa de adeziune si de licenta federala) se platesc 190 euro, pentru al doilea 110 euro, iar pentru urmatoarele doar 80. Activitatile se desfasoara pe perioada unui an scolar, in vacante e liber. Din pacate

In general primariile pun la dispozitie gratuit salile pentru practicarea activitatilor in timpul anului. Uneori , chiar si salile  festive, cum ar fi teatrul sau foaierul lui , care servesc pentru avenimente de mai mare anvergura, cum ar fi spectacole de sfirsit de an, care se fac in iunie. Daca nu sunt gratuite, primaria  percepe o suma minima.

Articolul asta il scrisesem de vreo 2 luni, cind eram foarte entuziasmata de cite activitati se pot face in cadrul acestor asociatii. Dar nu l-am publicat, ca simteam ca ii lipseste ceva, nu stiam insa ce. Nu sunt mai putin entuziasmata, mai ales cind compar cu Romania, unde daca nu esti copil sau tinar, greu poti sa-ti practici pasiunile intr-un cadru colectiv. Ma gindesc la prietenii de acolo care au renuntat sa mai faca dans, pentru ca fiind inconjurati doar de studenti, erau cei mai batrini din cursul lor. Aici suntem printre tinerii cursului nostru.

Dar intre timp am aflat de la colegii nostri de dans si reversul medaliei. E logic, nimic in viata nu-i chiar roz, doar ca eu nu m-as fi gindit la partea gri. Asociatiile sugruma cumva initiativele individuale. Pentru ca daca un profesor vrea sa-si deschida scoala de dans de exemplu , nu poate face fata concurentei asociatiilor in ceea ce priveste preturile . Fara ajutoare de la primarie, chiria saliilor de curs va mari tariful eventualilor clienti interesati. Inca o parte gri (daca nu chiar neagra) a asociatiilor e ca unele firme mari isi fac cite o asociatie, cu care beneficiaza de facilitati fiscale .

Oricum ar fi eu apreciez ca aici in Franta am prilejul sa practic activitati pina la adinci batrineti. Desi am de gind sa imi petrec batrinetile in Romania. Dar oi pune acolo bazele unei asociatii 🙂  Probabil o sa fie cu lista de asteptare 🙂

 

 

 

 

 

Taboulé: mincare racoritoare de vara , fara foc

Nu stiu daca v-am spus sau v-ati dat seama, dar eu intr-un anumit sezon repet aceeasi mincare fara sa ma plictisesc de ea. De exemplu toamna-iarna repet saptaminal cite o supa de dovleac, primavara : mincare de linte cu leurda si urzici… Tocmai am scos din cuptor inca o tarta cu rubarba, preferata mea in lunile mai-iunie.  De cum apar rosiile fac taboulé. E racoros, se face fara foc, mirodeniile sunt bio si cum nu se poate mai locale, ca doar le iau de pe balcon 🙂 . Reteta e simpla, au primit-o copiii mei pe vremuri, la un atelier de gatit:

  • 150 g bulgur marime medie, nefiert
  • sucul de la 2 lamii
  • 500g rosii taiate cubulete
  • 1 ceapa mare tocata
  • 5 linguri de patrunjel verde tocat
  • 5 linguri de menta tocata
  • 5 linguri ulei de masline
  • eu mai adaug un castravete taiat cubulete
  • sare dupa gust

Se ia un recipient incapator in care se amesteca toate ingredientele. Se lasa in frigider  timp de 2 ore , ca sa se umfle bulgurul.

Eu folosesc bulgur de griu dur integral (pentru fibre) , bio. Am testat mai multe si pentru moment mi se pare cel mai bun.

De multe ori nu-l mai las la rece, ci il mincam cam la jumatate de ora dupa preparare. Uneori pun doar sucul de la o lamiie, sau cind n-am avut lamii prin casa, am pus o lingura de otet de mere in loc, a iesit la fel de bun.

Calitatea patrunjelului si mentei mi se pare foarte importanta. Cind le iau de pe balcon si au un gust puternic, pot sa pun mai putin decit in reteta. Cind mi se termina recolta si iau de la piata, atunci trebuie sa adaug mult si nu intotdeauna gustul iese la fel de bun. Asta imi aminteste de ce am citit referitor la locul unde sunt cultivate legumele: daca pamintul e bun, viu, ele au mai multi nutrimenti. Asa si cu mararul: sotul foloseste in salate cite o legatura de marar de cumparat. Anul asta am semanat pe balcon si cum inca nu e prea mare, i-am dat 4-5 firicele amarite pentru salata. Ei bine, firisoarele alea au parfumat mai mult salata decit o facea legatura de marar de cumparat.

Ceapa o inlocuiesc de multe ori cu ceapa verde.

Am incercat sa pun si boabe de porumb fierte, inauntru, ca eu vad taboule-ul ca pe o salata, si nu tin neaparat sa respect reteta traditionala:  gustul e foarte bun.

Varianta raw a retetei  a am citit-o in articolul despre alimentatia cruda: se inlocuieste bulgurul cu cinepa decorticata. Inca n-am testat-o, dar e prevazut. In reteta de acolo mai aparea si ardei taiat felii, poate e de incercat.

Mie imi place taboulé-ul si pentru ca e bun de luat la un picnic sau la drum cind mergem cu masina, nu trebuie tinut neaparat la rece.  Fiecare are un borcan cu portia lui.

Pofta buna! Voi faceti taboulé vara ?

 

 

 

 

Minivacanta la Baden-Baden

Zilele trecute am fost intr-o minivacanta la Baden Baden. Anul asta sarbatorim 25 de ani de casnicie (vorba francezului ca asta nu ne intinereste), asa ca ne-am gindit ca n-ar fi o idee rea sa plecam in doi, doar eu si sotul. Ar fi fost prima noastra vacanta in doi de cind avem copiii, altfel pot sa numar pe degetele unei miini plecarile noastre fara copii (intilniri de liceu sau stagii cu colegii de dans).

Ca sa rideti mai bine de cum am realizat planurile noastre de vacanta romantica, aflati ca initial prevazusem o saptamina de evadare in doi. Ulterior (si la asta cred ca a contribuit sentimentul meu de vinovatie ca vai! las copiii)  am zis ca pentru o prima vacanta in doi, 4 zile ne ajung.  Cele 4 zile s-au dovedit doar 2 in care am fost singuri ca niste porumbei, in urmatoarele a venit sa se grefeze si fiul peste romantismul nostru , ca doar e in Germania la stagiu, nu foarte departe de Baden Baden. Concluzia pe care am tras-o in urma minivacantei : telefoane acasa cit mai rar, iar cind zicem in doi, e chiar doi.

In afara de distanta nu prea mare fata de casa, am ales Baden-Baden din mai multe motive: Primul: ne plac baile nemtesti.  Vara, in drumul spre Romania ne oprim in diverse localitati termale si testam baile locului. Pe locul 1 pina acum ies cele de la Bad Winsheim , iar raportul calitate pret ni se pare cel mai bun la Wiesbaden (dar acolo sauna si baile de abur se platesc separat de bazinele propriu zise). Cele mai ciudate , ca sa zic asa, sunt cele de la Bad Füssing . Cind am ajuns pentru prima data in centrul orasului, ne-am simtit ca in Balul Vampirilor,  noi cu copiii nostri faceam nota discordanta in marea de oameni trecuti cu totii bine de 80 de ani. Cel putin stiu unde o sa pot petrece batrineti fericite , ca toata marea aia de oameni se distra, dansa sau consuma diverse la restaurant sau bar.

Alt motiv e ca ne place mult Padurea Neagra, de 7-8 ani ne facem minimum o vacanta pe an intr-un sat din Sudul Padurii Negre. Dupa turul tuturor bailor din zona, am ajuns la concluzia ca cele de la Freiburg ne convin, asa ca mergem doar la ele.

Al treilea motiv sunt drumetiile pe care le-am planificat. In jurul orasului exista un traseu circular de 40 km, numit Panoramaweg. Am cumparat o harta de la Oficiul de turism,  harta e destul de aproximativa, la fel ca indicatiile de pe traseul-propriu zis. Dar cu asta suntem deja obisnuiti, am facut multe drumetii in Padurea Neagra si de multe ori am gasit drumul bun dupa ce am epuizat celelalte 2 sau 3 variante care pleaca dintr-o intersectie. Ba chiar din cauza drumurilor prost indicate am tras o mare spaima anul trecut cind m-am pierdut de ai mei si am ratacit singura mai bine de un ceas prin padure, spre ora apusului, strigindu-le din cind in cind ca disperata numele , doar doar ii intilnesc. Evident ca n-aveam telefonul la mine, iar sotul oricum n-avea semnal. Dupa intimplarea asta m-am gindit foarte serios sa-mi cumpar un ceas cu GPS, dar sotul mi-a taiat elanul, ca daca telefonul lui n-are semnal, degeaba ceas conectat la el.

Am rezervat o camera la hotelul Quellenhof, bine notat pe booking si situat la 5 minute de bai. Am sunat direct la receptie, pentru ca pe booking aparea ca ocupat. Camera mare, conditiile au fost decente, pretul bun, mic dejunul destul de variat (prajitura cu mere apfelstreusel foarte buna), iar personalul foarte amabil . La fata locului am descoperit ca mare parte din personal era roman, ceea ce ne-a usurat mult comunicarea. Continutul frigiderului era gratuit, iar pe holuri erau cosuri cu fructe, din care clientii erau invitati sa se serveasca. Nu aveam aer conditionat, insa noi suntem mai ciudati si chiar cind il avem, il inchidem. Patul suplimentar al fiului a costat doar 20 euro pe noapte. E de inteles sa rideti de noi ca l-am bagat si pe el in camera (sejur in doi, aniversare de casatorie, etc 🙂 ), dar nu mai erau camere libere .

Obiectivele turistice le vedeti aici https://www.baden-baden.de/tourist-information/historische-sehenswuerdigkeiten/  . Cu mentiunea speciala a Capelei Sturza (Stourdza kapelle), construita de printul Sturza in amintirea fiului sau care a murit de tinar in anul 1863.  Capela e darul principelui pentru romanii din oras, ca sa isi tina slujbele ortodoxe in propria limba. E mare si e situata intr-un parc foarte inverzit, , la 5 minute de mers pe jos de centru. Interiorul e frumos, mi-ar fi placut sa va spun ca am asistat la slujba de Rusalii, din pacate n-am ramas prea mult, pentru ca atmosfera rivaliza cu baile de aburi din terme.

Ne-a placut mult Lichtentaler Allee, o alee de 3 kilometri, inconjurata de zone verzi, cu un parc de trandafiri care imi amintea de Parcul Rozelor din Timisoara, la asemanarea asta contribuind si frumoasele vile situate prin zona.

Dar sa vorbesc de bai, ca doar asta a fost scopul principal al excursiei. In oras sunt doua bai: Termele Caracalla  iar altele asa numitele bai irlando-romane: Friedriksbad.

Daca la primele planuiam sa mergem, la cele din urma nici nu ma gindeam : sunt bai pentru nudisti. Ori cu nudismul nu prea am avut contact decit  cind ne ascundeam cu grija costumul de baie pe sub prosop cind mergeam la saunele bailor austriece sau nemtesti , ca sa nu fim luati la rost ca nu suntem dezbracati(am patit-o mai demult). Prin Germania sau Austria am remarcat ca lumea are alt raport cu privire la corp decit alte neamuri.

Dar sotul a studiat pe internet si a ajuns la concluzia ca baile alea sunt ceva special, cum putine sunt in lume, deci m-a convins sa mergem. Eu as fi vrut sa vad opinia celor care le-au vizitat, dar n-am prea gasit informatii  decit chiar pe situl lor, si intr-o mica masura pe tripadvisor. N-am stiut daca sa ne ducem intr-o zi cu bai mixte sau intr-una cu bai separate. Pina la urma am ales mixitatea, ca sa mai comentez una alta cu sotul. Zis si facut, ne-am dus acolo cu o oarecare frica si cu multa jena. Cind sa ne cumparam bilete, mai ca ma asteptam ca cel care ni le vindea sa isi bage capul sub tejghea ca sa rida mai copios pe seama noastra (vazusem eu ceva film cu Jerry Lewis in copilarie cu vinzatorul care ride sub tejghea).  Decorul era somptuos si am descoperit cu bucurie la vestiar un cearceaf pentru fiecare persoana. Din nefericire cearceaful respectiv nu era prevazut pentru acoperit goliciunea, ci doar ca sa-l intinzi pe bancile saunei. Pe situl bailor scrie ca treci printr-un circuit de 17 etape, in urma carora te vei simti excelent. 17 etape e putin cam mult spus, ca din ele 4 sunt doar dusuri. Ideea e ca temperatura corpului creste progresiv in cele doua sali de sauna uscata, apoi in salile de bai de aburi. Apoi temperatura scade tot treptat , in urma bailor in bazine cu temperatura diferita. La fata locului am descoperit ca de fapt exista doua astfel de circuite , fiecare etapa are deci echivalentul in celalalt circuit, si doar una dintre ele, baia intr-un bazin , situat sub minunata cupola centrala a bailor, e comuna. Deci si in cazul in care circuitul se parcurge separat, pe sexe, in bazinul central lumea se intilneste.

Noi am avut norocul ca am mers in timpul saptaminii, am ales si ora prinzului, astfel in orice sala ne-am fi aflat , n-am intilnit decit cel mult cite un singur cuplu. Apoi am remarcat si ca oamenii goi arata mult mai bine decit oamenii imbracati,  n-am stat sa studiez bine problema, dar a fost parerea noastra. Mai trebuie sa spun si ca dupa a 2-a etapa din circuitul respectiv, senzatia de jena dispare, si te preumbli gol pe acolo cu multa nonsalanta. Iar senzatia de a privi cupola in timp ce faci pluta in bazinul central e ceva de vis. Poate n-as mai vorbi asa daca acolo era mai multa lume. Inca un lucru care mi s-a parut minunat e penultima etapa, care consta in impachetarea in prosoape calde si apoi intr-o patura asezata pe un pat intr-o sala speciala. Chiar la sfirsit e o sala de lectura cu ceai la discretie. Ce e ciudat e ca atunci cind am ajuns la vestiare am intrat din nou in viata « imbracata », asa ca m-am inchis bine intr-o cabina singura ca sa ma imbrac, desi mai era pe acolo o femeie cu care ne « cunoscuseram » in pielea goala.

Una peste alta, baile astea au fost cea mai frumoasa amintire pe care o am de la Baden baden. E foarte placut ca nu trebuie sa-ti bati capul cit sa stai in fiecare incapere, ca peste tot sunt afise care iti indica timpul pe care-l ai de stat, iar cind e cazul, personalul de acolo iti ia prospul si iti da altul curat si caldut. A doua zi am mers la baile obisnuite, dar dupa luxul, calmul si atmosfera de la baile romane, nu ne-au mai placut, desi baile  de genul asta le frecventam de obicei.

Dintre excursiile facute in jurul orasului cel mai mult ne-au placut ruinele unui castel situat in padure. E impresionant cind dupa o vreme de mers prin padure apar in fata ta ruinele unui un castel impozant. E vorba de castelul Altes Schloss ( castelul vechi) construit in anul 1100. Vizita e gratuita. Am coborit si urcat multe scari ca sa putem vizita pe indelete ruinele. Tot acolo se gaseste si o harpa eoliana, cea mai mare din Europa, construita acum citiva ani. Calitatea pozelor nu reflecta cu adevarat frumusetea locului, au fost facute cu telefonul. Sa ridice mina cine mai pleaca de acasa cu acumulatorul aparatului foto complet descarcat, dar fara incarcator! Dar oricum, amintirile cele mai frumoase ramin in suflet.

Baden
Exteriorul castelului
20170602_182520
Curtea interioara, in firida din dreapta se vede orga

20170602_183006

Dupa castel, care e de departe pe primul loc (la capitolul drumetii), ne-a placut si excursia cu funicularul la Merkurbergbahn. Costa doar 2 euro si odata ajuns sus, ai o vedere frumoasa asupra orasului. Este si un turn acolo, iar privelistea asupra orasului din virful lui e si mai spectaculoasa. Prajitura cu rubarba servita in cafeneaua-restaurant de la statia funicularului ( cu vedere la oras) e si ea excelenta 🙂

20170603_114221
Vedere din turn

 

Despre restaurante pot sa spun ca sunt scumpe si noi nu l-am nimerit pe cel bun. Am fost la terasa  restaurantului situat in Markplatz, atmosfera e placuta, departe de turisti, te simti ca intr-o piata din Toscana, de altfel zonei ii spune Florentinerberg. Cit ne-am limitat la salate a fost bine, vinul alb era excelent. Dar cind am revenit cu fiul ,  filetul lui de porc inecat intr-un sos cu gust si aspect incert in care inotau bucati de capsuna cruda, ne-a facut sa ne schimbam parerea despre restaurant. Seara urmatoare am ales un restaurant bine cotat pe tripadvisor, italian, dar acolo ne-a dezamagit atit mincarea cit si vinul sau serviciul, nu pot afirma ca au fost proaste, dar raportul calitate pret da.

20170602_202402
Pe aici e zona cu influente toscane

Pot sa spun mai multe despre cafenele. De fapt daca cineva m-ar plati sa scot un ghid al cafenelelor cu tot cu prajiturile  , sigur as face o treaba buna. Cu degustari, cu tot tacimul, specializat pe Germania si Austria eventual 🙂  Si nu intotdeauna parerile mele coincid cu notele de pe tripadvisor. Sigur, degustatul de prajituri se bate cap in cap cu mincarea cruda si alimentatia relativ sanatoasa pe care incerc sa o am. Dar ce e in vacanta nu se pune. Si nu se pune nici pe coapse nici pe fese, ca am mers mult (in medie 17-18 km pe zi).  Si de la mers si coborit scari pe la castel mi s-a tras si tendinita care m-a facut sa schioapat o zi intreaga, noroc ca era ziua plecarii.  Nu de la prajituri mi s-a tras. Inchidem paranteza. Deci ziceam : cafele bune peste tot, sa ma scuze cafegiii adevarati, dar cum beau doar capuccino , cind zic cafea, eu inteleg capuccino. Totusi, cind capuccino-ul meu e bun, si cafeaua sotului e buna, doar ca el nu bea cafea dupa ora prinzului. O cafenea centrala cu prajituri decente, alta situata linga bai cu prajituri mizerabile, iar alta , Kaffeehaus, avea prajituri excelente si ambianta faina.

In excursiile noastre am trecut de mai multe ori pe linga o casuta de inchiriat pentru vacanta. In fiecare zi , la poarta erau citeva lucrusoare de vinzare si o pusculita pentru lasat banii. Intr-una din zile am gasit mai multe fete de plapuma din damasc, cred ca vechi, pentru ca nasturii sunt inveliti in material textil . Treaba cu nasturii am observat-o acasa, cind mi-a parut rau ca n-am luat mai multe, costau doar 1 euro. Fiica cea mica s-a facut stapina pe ea, o vrea pe patul ei , desi o luasem ca sa cos din ea saci de pinza de pus fructe si legume.

feteperna

 

Dar poate avem noroc sa mai gasim si la anul. Pentru ca vrem sa repetam experienta de iesire in doi. Imbunatatita.  Si daca nu gasim niste bai romane mai frumoase ca astea de la Baden Baden , tot acolo ne intoarcem. Asa ca daca stie cineva bai frumoase, m-as bucura sa mi le recomande. Nici nu mai conteaza acum daca sunt nudiste sau nu :))))