Minivacanta la Baden-Baden

Zilele trecute am fost intr-o minivacanta la Baden Baden. Anul asta sarbatorim 25 de ani de casnicie (vorba francezului ca asta nu ne intinereste), asa ca ne-am gindit ca n-ar fi o idee rea sa plecam in doi, doar eu si sotul. Ar fi fost prima noastra vacanta in doi de cind avem copiii, altfel pot sa numar pe degetele unei miini plecarile noastre fara copii (intilniri de liceu sau stagii cu colegii de dans).

Ca sa rideti mai bine de cum am realizat planurile noastre de vacanta romantica, aflati ca initial prevazusem o saptamina de evadare in doi. Ulterior (si la asta cred ca a contribuit sentimentul meu de vinovatie ca vai! las copiii)  am zis ca pentru o prima vacanta in doi, 4 zile ne ajung.  Cele 4 zile s-au dovedit doar 2 in care am fost singuri ca niste porumbei, in urmatoarele a venit sa se grefeze si fiul peste romantismul nostru , ca doar e in Germania la stagiu, nu foarte departe de Baden Baden. Concluzia pe care am tras-o in urma minivacantei : telefoane acasa cit mai rar, iar cind zicem in doi, e chiar doi.

In afara de distanta nu prea mare fata de casa, am ales Baden-Baden din mai multe motive: Primul: ne plac baile nemtesti.  Vara, in drumul spre Romania ne oprim in diverse localitati termale si testam baile locului. Pe locul 1 pina acum ies cele de la Bad Winsheim , iar raportul calitate pret ni se pare cel mai bun la Wiesbaden (dar acolo sauna si baile de abur se platesc separat de bazinele propriu zise). Cele mai ciudate , ca sa zic asa, sunt cele de la Bad Füssing . Cind am ajuns pentru prima data in centrul orasului, ne-am simtit ca in Balul Vampirilor,  noi cu copiii nostri faceam nota discordanta in marea de oameni trecuti cu totii bine de 80 de ani. Cel putin stiu unde o sa pot petrece batrineti fericite , ca toata marea aia de oameni se distra, dansa sau consuma diverse la restaurant sau bar.

Alt motiv e ca ne place mult Padurea Neagra, de 7-8 ani ne facem minimum o vacanta pe an intr-un sat din Sudul Padurii Negre. Dupa turul tuturor bailor din zona, am ajuns la concluzia ca cele de la Freiburg ne convin, asa ca mergem doar la ele.

Al treilea motiv sunt drumetiile pe care le-am planificat. In jurul orasului exista un traseu circular de 40 km, numit Panoramaweg. Am cumparat o harta de la Oficiul de turism,  harta e destul de aproximativa, la fel ca indicatiile de pe traseul-propriu zis. Dar cu asta suntem deja obisnuiti, am facut multe drumetii in Padurea Neagra si de multe ori am gasit drumul bun dupa ce am epuizat celelalte 2 sau 3 variante care pleaca dintr-o intersectie. Ba chiar din cauza drumurilor prost indicate am tras o mare spaima anul trecut cind m-am pierdut de ai mei si am ratacit singura mai bine de un ceas prin padure, spre ora apusului, strigindu-le din cind in cind ca disperata numele , doar doar ii intilnesc. Evident ca n-aveam telefonul la mine, iar sotul oricum n-avea semnal. Dupa intimplarea asta m-am gindit foarte serios sa-mi cumpar un ceas cu GPS, dar sotul mi-a taiat elanul, ca daca telefonul lui n-are semnal, degeaba ceas conectat la el.

Am rezervat o camera la un hotel bine plasat si bine notat pe booking. Am sunat direct la receptie, pentru ca pe booking aparea ca ocupat. Camera mare, conditiile au fost decente, pretul bun, mic dejunul destul de variat (prajitura cu mere apfelstreusel foarte buna), iar personalul foarte amabil . La fata locului am descoperit ca mare parte din personal era roman, ceea ce ne-a usurat mult comunicarea. Continutul frigiderului era gratuit, iar pe holuri erau cosuri cu fructe, din care clientii erau invitati sa se serveasca. Nu aveam aer conditionat, insa noi suntem mai ciudati si chiar cind il avem, il inchidem. Patul suplimentar al fiului a costat doar 20 euro pe noapte. E de inteles sa rideti de noi ca l-am bagat si pe el in camera (sejur in doi, aniversare de casatorie, etc 🙂 ), dar nu mai erau camere libere .

Obiectivele turistice le vedeti aici https://www.baden-baden.de/tourist-information/historische-sehenswuerdigkeiten/  . Cu mentiunea speciala a Capelei Sturza (Stourdza kapelle), construita de printul Sturza in amintirea fiului sau care a murit de tinar in anul 1863.  Capela e darul principelui pentru romanii din oras, ca sa isi tina slujbele ortodoxe in propria limba. E mare si e situata intr-un parc foarte inverzit, , la 5 minute de mers pe jos de centru. Interiorul e frumos, mi-ar fi placut sa va spun ca am asistat la slujba de Rusalii, din pacate n-am ramas prea mult, pentru ca atmosfera rivaliza cu baile de aburi din terme.

Ne-a placut mult Lichtentaler Allee, o alee de 3 kilometri, inconjurata de zone verzi, cu un parc de trandafiri care imi amintea de Parcul Rozelor din Timisoara, la asemanarea asta contribuind si frumoasele vile situate prin zona.

Dar sa vorbesc de bai, ca doar asta a fost scopul principal al excursiei. In oras sunt doua bai: Termele Caracalla  iar altele asa numitele bai irlando-romane: Friedriksbad.

Daca la primele planuiam sa mergem, la cele din urma nici nu ma gindeam : sunt bai pentru nudisti. Ori cu nudismul nu prea am avut contact decit  cind ne ascundeam cu grija costumul de baie pe sub prosop cind mergeam la saunele bailor austriece sau nemtesti , ca sa nu fim luati la rost ca nu suntem dezbracati(am patit-o mai demult). Prin Germania sau Austria am remarcat ca lumea are alt raport cu privire la corp decit alte neamuri.

Dar sotul a studiat pe internet si a ajuns la concluzia ca baile alea sunt ceva special, cum putine sunt in lume, deci m-a convins sa mergem. Eu as fi vrut sa vad opinia celor care le-au vizitat, dar n-am prea gasit informatii  decit chiar pe situl lor, si intr-o mica masura pe tripadvisor. N-am stiut daca sa ne ducem intr-o zi cu bai mixte sau intr-una cu bai separate. Pina la urma am ales mixitatea, ca sa mai comentez una alta cu sotul. Zis si facut, ne-am dus acolo cu o oarecare frica si cu multa jena. Cind sa ne cumparam bilete, mai ca ma asteptam ca cel care ni le vindea sa isi bage capul sub tejghea ca sa rida mai copios pe seama noastra (vazusem eu ceva film cu Jerry Lewis in copilarie cu vinzatorul care ride sub tejghea).  Decorul era somptuos si am descoperit cu bucurie la vestiar un cearceaf pentru fiecare persoana. Din nefericire cearceaful respectiv nu era prevazut pentru acoperit goliciunea, ci doar ca sa-l intinzi pe bancile saunei. Pe situl bailor scrie ca treci printr-un circuit de 17 etape, in urma carora te vei simti excelent. 17 etape e putin cam mult spus, ca din ele 4 sunt doar dusuri. Ideea e ca temperatura corpului creste progresiv in cele doua sali de sauna uscata, apoi in salile de bai de aburi. Apoi temperatura scade tot treptat , in urma bailor in bazine cu temperatura diferita. La fata locului am descoperit ca de fapt exista doua astfel de circuite , fiecare etapa are deci echivalentul in celalalt circuit, si doar una dintre ele, baia intr-un bazin , situat sub minunata cupola centrala a bailor, e comuna. Deci si in cazul in care circuitul se parcurge separat, pe sexe, in bazinul central lumea se intilneste.

Noi am avut norocul ca am mers in timpul saptaminii, am ales si ora prinzului, astfel in orice sala ne-am fi aflat , n-am intilnit decit cel mult cite un singur cuplu. Apoi am remarcat si ca oamenii goi arata mult mai bine decit oamenii imbracati,  n-am stat sa studiez bine problema, dar a fost parerea noastra. Mai trebuie sa spun si ca dupa a 2-a etapa din circuitul respectiv, senzatia de jena dispare, si te preumbli gol pe acolo cu multa nonsalanta. Iar senzatia de a privi cupola in timp ce faci pluta in bazinul central e ceva de vis. Poate n-as mai vorbi asa daca acolo era mai multa lume. Inca un lucru care mi s-a parut minunat e penultima etapa, care consta in impachetarea in prosoape calde si apoi intr-o patura asezata pe un pat intr-o sala speciala. Chiar la sfirsit e o sala de lectura cu ceai la discretie. Ce e ciudat e ca atunci cind am ajuns la vestiare am intrat din nou in viata « imbracata », asa ca m-am inchis bine intr-o cabina singura ca sa ma imbrac, desi mai era pe acolo o femeie cu care ne « cunoscuseram » in pielea goala.

Una peste alta, baile astea au fost cea mai frumoasa amintire pe care o am de la Baden baden. E foarte placut ca nu trebuie sa-ti bati capul cit sa stai in fiecare incapere, ca peste tot sunt afise care iti indica timpul pe care-l ai de stat, iar cind e cazul, personalul de acolo iti ia prospul si iti da altul curat si caldut. A doua zi am mers la baile obisnuite, dar dupa luxul, calmul si atmosfera de la baile romane, nu ne-au mai placut, desi baile  de genul asta le frecventam de obicei.

Dintre excursiile facute in jurul orasului cel mai mult ne-au placut ruinele unui castel situat in padure. E impresionant cind dupa o vreme de mers prin padure apar in fata ta ruinele unui un castel impozant. E vorba de castelul Altes Schloss ( castelul vechi) construit in anul 1100. Vizita e gratuita. Am coborit si urcat multe scari ca sa putem vizita pe indelete ruinele. Tot acolo se gaseste si o harpa eoliana, cea mai mare din Europa, construita acum citiva ani. Calitatea pozelor nu reflecta cu adevarat frumusetea locului, au fost facute cu telefonul. Sa ridice mina cine mai pleaca de acasa cu acumulatorul aparatului foto complet descarcat, dar fara incarcator! Dar oricum, amintirile cele mai frumoase ramin in suflet.

Exteriorul castelului

Curtea interioara, in firida din dreapta se vede orga

Dupa castel, care e de departe pe primul loc (la capitolul drumetii), ne-a placut si excursia cu funicularul la Merkurbergbahn. Costa doar 2 euro si odata ajuns sus, ai o vedere frumoasa asupra orasului. Este si un turn acolo, iar privelistea asupra orasului din virful lui e si mai spectaculoasa. Prajitura cu rubarba servita in cafeneaua-restaurant de la statia funicularului ( cu vedere la oras) e si ea excelenta 🙂

Vedere din turn

Despre restaurante pot sa spun ca sunt scumpe si noi nu l-am nimerit pe cel bun. Am fost la terasa  restaurantului situat in Markplatz, atmosfera e placuta, departe de turisti, te simti ca intr-o piata din Toscana, de altfel zonei ii spune Florentinerberg. Cit ne-am limitat la salate a fost bine, vinul alb era excelent. Dar cind am revenit cu fiul ,  filetul lui de porc inecat intr-un sos cu gust si aspect incert in care inotau bucati de capsuna cruda, ne-a facut sa ne schimbam parerea despre restaurant. Seara urmatoare am ales un restaurant bine cotat pe tripadvisor, italian, dar acolo ne-a dezamagit atit mincarea cit si vinul sau serviciul, nu pot afirma ca au fost proaste, dar raportul calitate pret da.

Pe aici e zona cu influente toscane

Pot sa spun mai multe despre cafenele. De fapt daca cineva m-ar plati sa scot un ghid al cafenelelor cu tot cu prajiturile  , sigur as face o treaba buna. Cu degustari, cu tot tacimul, specializat pe Germania si Austria eventual 🙂  Si nu intotdeauna parerile mele coincid cu notele de pe tripadvisor. Sigur, degustatul de prajituri se bate cap in cap cu mincarea cruda si alimentatia relativ sanatoasa pe care incerc sa o am. Dar ce e in vacanta nu se pune. Si nu se pune nici pe coapse nici pe fese, ca am mers mult (in medie 17-18 km pe zi).  Si de la mers si coborit scari pe la castel mi s-a tras si tendinita care m-a facut sa schioapat o zi intreaga, noroc ca era ziua plecarii.  Nu de la prajituri mi s-a tras. Inchidem paranteza. Deci ziceam : cafele bune peste tot, sa ma scuze cafegiii adevarati, dar cum beau doar capuccino , cind zic cafea, eu inteleg capuccino. Totusi, cind capuccino-ul meu e bun, si cafeaua sotului e buna, doar ca el nu bea cafea dupa ora prinzului. O cafenea centrala cu prajituri decente, alta situata linga bai cu prajituri mizerabile, iar alta , Kaffeehaus, avea prajituri excelente si ambianta faina.

In excursiile noastre am trecut de mai multe ori pe linga o casuta de inchiriat pentru vacanta. In fiecare zi , la poarta erau citeva lucrusoare de vinzare si o pusculita pentru lasat banii. Intr-una din zile am gasit mai multe fete de plapuma din damasc, cred ca vechi, pentru ca nasturii sunt inveliti in material textil . Treaba cu nasturii am observat-o acasa, cind mi-a parut rau ca n-am luat mai multe, costau doar 1 euro. Fiica cea mica s-a facut stapina pe ea, o vrea pe patul ei , desi o luasem ca sa cos din ea saci de pinza de pus fructe si legume.

Dar poate avem noroc sa mai gasim si la anul. Pentru ca vrem sa repetam experienta de iesire in doi. Imbunatatita.  Si daca nu gasim niste bai romane mai frumoase ca astea de la Baden Baden , tot acolo ne intoarcem. Asa ca daca stie cineva bai frumoase, m-as bucura sa mi le recomande. Nici nu mai conteaza acum daca sunt nudiste sau nu :))))

Later edit octombrie 2018: am repetat experiența si un an mai tarziu, poate va deveni o traditie. Am trecut si cu copiii, in drum spre Romania, iar acum ne pregatim sa mergem cu fiica mai mică intr-o vacanta scurta. Am putea spune ca ne-am indragostit de BadenBaden 🙂

Later edit: vacanta cu fiica a fost o reusita: am facut mult geocaching…pretext ca sa ducem fata prin păduri si am descoperit doua restaurante foarte bune: unul chiar la castelul din padure (Fidelitas) celalalt (Molkenkur) într-un cartier nu prea interesant, era in drumul nostru de intoarcere dintr-o drumetie

Nov 2021: cea mai recentă vacanta la Baden Baden, o vacanta in 3 intre fete (eu si fetele mele) a fost un succes. Drum, cu trenul, iar gara e la 20 minute in autobuz de centru. Cazarea a fost la un hotel descoperit anul asta, vecin cu cel unde mergeam de obicei, pentru ca vechiul hotel și-a schimbat proprietarii. De data asta ne-a placut mult terasa restaurantului din vârful  dealului Merkur, cu vedere asupra orasului, unde am lenevit mult si bine într-o după-amiază însorită. Si Cafeneaua Lumen, de la mănăstirea Lichtental, cu prăjituri bune de casa si cu o mică terasa, unde din nou, am stat la soare. Cu ocazia asta mi-am dar seama ca iarna nu-i ca vara si terasele bune de mers vara sunt la umbra toamna in timp ce in locurile de care va spun cred ca nu poti sa stai prea mult vara, ca te bate soarele in cap. Ah, deja mi-e dor de Baden Baden.
.