In orasul nostru, dar cred ca n-as gresi daca as spune ca peste tot in Franta, toata lumea , de la mic la mare, practica una sau mai multe activitati. Fiecare, dupa cum il tin picioarele, talentele sau … buzunarele, face cite ceva in mod organizat. Virsta nu e un impediment, dimpotriva : proaspetii pensionari sunt foarte activi, au mult timp la dispozitie.
Aproape toate aceste activitati se practica in cadrul unor asociatii. Inca ma entuziasmeaza felul in care lumea de aici se implica in viata asociatiilor. La adunarile generale prezenta e mare si multi se ofera sa fie trezorieri sau in comitetul de conducere .
In oraselul nostru de 30 mii de suflete, avem nici mai mult , nici mai putin decit 35 de asociatii sportive . Toti cei care fac un sport, au licenta federala pentru practicarea lui. Pe linga sport, poti sa practici o multime impresionanta de alte activitati . De exemplu doar la cele artizanale se pot practica de la croitorie, pompos botezata stilism, pina la pictura pe matase sau legatorie de carti. Zeci si zeci de activitati dintre care mai amintesc œnologie, genealogie, conversatie in limbi straine si multe altele. Chiar si gradinile puse la dispozitie de primarie sunt gerate de o asociatie. La noi biblioteca e municipala, dar in unele orase e o asociatie care se ocupa de ea. La fel si scolile de muzica, numite aici conservatoare : la noi in oras depind de primarie, insa in oraselul vecin scoala de muzica e de fapt o asociatie, care se ocupa de tot ceea ce inseamna activitate muzicala.
In caz n-ai gasit o asociatie unde sa-ti practici hobby-ul , nu-i nici o problema : toate orasele din jur au o oferta la fel de diversificata . In luna septembrie , ofertele sunt prezentate in cadrul « Forumul asociatiilor si vietii locale » . Toti , cu mic cu mare, se inghesuie (la unele standuri e coada mare ) sa se inscrie, pina mai sunt locuri, la activitatea preferata. Pe parcursul intregii zile se succed demonstratii de gimnastica, dans, karate sau alte sporturi, prin care asociatiile isi fac cunoscute activitatile. Din pacate, in multe asociatii nu mai sunt locuri pentru noii veniti , sau putinele locuri ramase libere se dau din prima ora dupa deschiderea forumului. Singura posibilitate ramasa e asa numita lista de asteptare, poate ai noroc si cineva renunta la locul lui.
Taxa e anuala si se poate plati in mai multe rate. Tariful e degresiv pentru practicantii mai multor activitati in cadrul aceleiasi asociatii. De asemenea, pentru ca o parte din pret e sponsorizat de primarie, locuitorii orasului platesc mai putin decit cei veniti din afara. Pentru ca toti locuitorii unui oras platesc o taxa locala, indiferent daca stau in chirie sau sunt locatarii, banii primariei sunt de fapt banii lor, sau si ai lor. De exemplu noi suntem inscrisi in asociatia de dans, platim o suma pentru primul curs , mai mica pentru al doilea, si mai mica pentru al treilea. Concret pentru un curs (in care intra taxa de adeziune si de licenta federala) se platesc 190 euro, pentru al doilea 110 euro, iar pentru urmatoarele doar 80. Activitatile se desfasoara pe perioada unui an scolar, in vacante e liber. Din pacate
In general primariile pun la dispozitie gratuit salile pentru practicarea activitatilor in timpul anului. Uneori , chiar si salile festive, cum ar fi teatrul sau foaierul lui , care servesc pentru avenimente de mai mare anvergura, cum ar fi spectacole de sfirsit de an, care se fac in iunie. Daca nu sunt gratuite, primaria percepe o suma minima.
Articolul asta il scrisesem de vreo 2 luni, cind eram foarte entuziasmata de cite activitati se pot face in cadrul acestor asociatii. Dar nu l-am publicat, ca simteam ca ii lipseste ceva, nu stiam insa ce. Nu sunt mai putin entuziasmata, mai ales cind compar cu Romania, unde daca nu esti copil sau tinar, greu poti sa-ti practici pasiunile intr-un cadru colectiv. Ma gindesc la prietenii de acolo care au renuntat sa mai faca dans, pentru ca fiind inconjurati doar de studenti, erau cei mai batrini din cursul lor. Aici suntem printre tinerii cursului nostru.
Dar intre timp am aflat de la colegii nostri de dans si reversul medaliei. E logic, nimic in viata nu-i chiar roz, doar ca eu nu m-as fi gindit la partea gri. Asociatiile sugruma cumva initiativele individuale. Pentru ca daca un profesor vrea sa-si deschida scoala de dans de exemplu , nu poate face fata concurentei asociatiilor in ceea ce priveste preturile . Fara ajutoare de la primarie, chiria saliilor de curs va mari tariful eventualilor clienti interesati. Inca o parte gri (daca nu chiar neagra) a asociatiilor e ca unele firme mari isi fac cite o asociatie, cu care beneficiaza de facilitati fiscale .
Oricum ar fi eu apreciez ca aici in Franta am prilejul sa practic activitati pina la adinci batrineti. Desi am de gind sa imi petrec batrinetile in Romania. Dar oi pune acolo bazele unei asociatii 🙂 Probabil o sa fie cu lista de asteptare 🙂
La Rose...rose 
E foarte relaxant sa practici un hobby. La noi in Ro. multi copii practica inotul si karate, pe la diverse asociatii de pensionari se organizeaza din cind in cind seri dansante,n-am auzit sa fie vreun curs la care sa se primeasca persoane de toate virstele. Tinerii care vor sa faca nunta la restaurant, angajeaza un profesionist care sa-i invete cum sa se miste/danseze pe melodia aleasa……,dansul acela de inceput al mirilor.
J’aimeJ’aime
Da, pentru copii sunt multe activitati, dar pentru adulti nu prea.
Am luat si noi ore de dans la o scoala de care zici din Romania: ore particulare cu un cuplu de prieteni, cei care se plingeau ca au renuntat sa mearga la cursul colectiv, din cauza de virsta: colegii o luau pe ea doar cu Sarumina si nicicum nu voiau sa ii ia la pertu. Am vazut cu ocazia asta ca nuntile s-au transformat in ceva f serios si dansul ala al mirilor e pregatit indelung. Ma bucur ca m-am casatorit mai demult cind inca nu era tot circul de acum.
J’aimeJ’aime
f. interesant!
Eu fac hobby si gratuit: sport, plimbare, bicicleala, cusut, gradinarit etc. da-le incolo de asociatii 😀 si taxe anuale :D. Eu mai visez sa fac un grup /gasesc un grup de ecologizare. Cu un nume de genul: « Baba civica ataca » sau « Neste babe si 2 saci » care sa participe la ecologizari munti, sau rauri, la actiunile de plantare copaci etc (let’s do it Romania are multe actiuni faine, ei strang tineri de obicei, de ce sa nu vin si eu, babette?).
Cu dansul si sala de dans, mi se pare o idee minunata!! si cred ca nu e f. scump de gasit o sala de inchiriat 3 ore din cand in cand. Inclusiv de subinchiriat salile de sport (de la scoli de ex.). Ca doar unii cu ateliere de yoga sau fitness asa fac. Si stiu si persoane in varsta care fac asta si in Bucuresti, doar ca am impresia ca nu se lauda ca nu au timp dar vaicarosii au timp cacalau.
J’aimeAimé par 1 personne
Eu am impresia ca, asa cum ziceam de vecini, in Franta , sau mai bine zis in Occident s-au pierdut mult din relatiile normale intre oameni, socializarea aia din vremuri stravechi. Si atunci apar diverse surogate prin care oamenii socializeaza mai artificial, ca sa zic asa. Asta depinde de asociatie: la gimnastica se saluta, fac treaba, pleaca acasa. la noi la dans chiar suntem un grup relativ unit.
Dar imi place totusi ca daca ai chef poti sa-ti practici hobby-ul alaturi de altii. Ca unele lucruri nu le inveti de unul singur sau de pe internet. Iar proaspetii pensionari se arunca la activitati zilnice sau chiar la mai multe pe zi.
Si ce ziceam in final de partea negativa am observat-o de fapt pe pielea mea(adica a copiilor ). Pe vremuri, copiii (astia ai mei, care acum sunt mari) practicau diverse activitati interesante, aveai unde alege. In fiecare vacanta daca voiai. Acum monopolul activitatilor il detine « casa asociatiilor » care, nu zic, are citeva activitati, dar nu mai e diversitatea de pe atunci, asa ca nu prea ai ce alege chiar si sa vrei. Cred ca inainte, primaria organiza lucrurile, acum primaria nu mai are bani, se lasa pe seama asociatiilor. Apropo de declinul pe care l-am observat in cei 20 de ani…No, bine ca am scris asta, ca imi amintesc ca am o carte de Boia , « Franta hegemonie sau declin, ». ia sa incep sa o citesc.
J’aimeAimé par 1 personne
La noi, din ce-am putut sa vad, socializarea inseamna stat pe telefoane pe Facebook, inclusiv atunci cand vorbim despre un grup de persoane reunite in jurul unei mese, in oras. Recunosc, fac si eu asta, dar nu des, ci doar atunci cand nu ma intereseaza subiectul care se discuta sau ma plictisesc rau. Nu-i frumos, stiu! 😀
Si mai e o chestie, am observat ca saracia prosteste si distruge orice fel de viata sociala. Oamenilor nu prea le mai arde sa iasa afara si sa se intalneasca cu prietenii atunci cand isi fac griji pentru ziua de maine, cand datoriile bat la usa si copiii cer diverse lucruri. Din pacate, e o realitate urata. Cand ajung la varsta pensionarii, multi deja se gandesc ca aia a fost toata viata, tot din motive financiare, pe cand strainii nu-s asa, ei abia atunci parca incep sa infloreasca si sa-si permita tot mai multe lucruri, masini, plimbari, etc.
J’aimeAimé par 2 personnes
Si pentru ca tot ai mentionat hobby-uri, tin sa-ti spun ca am un prieten care se gandeste sa se inscrie la dansuri, cu gandul de a-si gasi o partenera de viata. Are 36 de ani si e greu sa-si gaseasca pe cineva avand in vedere ca nu mai e ca pe vremuri. Ce-i drept, ii si place, il pasioneaza, asa ca s-a gandit el ca poate-o s-o si gaseasca acolo la viitoarea sotie. 😀
J’aimeAimé par 1 personne
Mie imi place ca aici cind suntem cu prietenii, nu scoatem telefonul. Si in nici o casa, cind sunt musafiri nu se aprinde tv-ul. In Romania peste tot pe unde mergem, rog lumea sa stinga tv-ul, care merge ca un zgomot de fond.
In rest ai dreptate. E trist.
J’aimeAimé par 1 personne
eu le inchid eu tv-urile. Unii insa sunt dependenti, deschid ca prim gest cand intra in casa: dau jos pantofii si il deschid. 3 tv-uri intr-un aprt. cu 3 dormitoare, la 2 adulti, e prea mult.
J’aimeAimé par 1 personne
Si eu inchid (la familie). Dar ei le aprind din nou dupa o vreme.
Iar cind mergi in vizita la cineva si ai un tv cu ecran mare la 1 metru jumate de tine, e oribil. Poti doar sa sugerezi ca nu-i placut, dar unii nu fac nimic.
Sau la cite o terasa unde este un tv , acolo chiar n-ai ce face.
J’aimeJ’aime
nu le sugerez nimic ca majoritatea sunt dependenti, nu ajung vorbele sau se ataca. Pur si simplu inchid pe unde trec.
La terasa … am facut una ostentativa, cu un amic: m-am pus la masa de sub televizor, cu spatele la televizor. Adicalea erau 10 mese care se uitau deasupra capului nostru 😀 . Ne-am baut berea si plecat ca niste vedete.
J’aimeAimé par 1 personne
Noi avem doua cupluri formate asa…unii relativ tineri, tocmai au avut al doilea copil.
Altii, cam 60-65 ani, la inceput el era casatorit(cu alta), acum sunt impreuna, dar de 5 ani de cind fac dans, ei tot impreuna ii vedeam, nu pricepeam cum sotia n-are nimic de zis.
Dar altfel e cam greu zic eu, ca toti sunt asa de pasionati de dans, incit se vad ca niste colegi. Ori poate e doar senzatia mea. Noi schimbam partenerii dupa 2-3 minute, intr-o ora am ocazia sa dansez de vreo 2 ori cu toti, pe rind. Am colege care sunt asa pasionate, incit merg la cite un festival de dans pe cite o saptamina(in Italia de ex) sau la seri dansante aproape in fiecare zi a saptaminii. Si au acasa soti.
J’aimeAimé par 1 personne
Odata, mai demult, am scris incantata de un sat al bloggerilor 🙂 Cand o sa va intoarceti voi in tara, care vreti, evident 🙂 ne adunam acolo si iese cea mai interesanta localitate din tara asta!!! Foarte tare ca oamenii sa aiba atatea activitati! Avem de invatat de la ei, e frumos sa iti practici hobby-ul! Mihaela Damaceacu, cu drag
J’aimeAimé par 1 personne