Tarta simpla-simpla cu corcoduse

Reteta asta am perfectionat-o acum 3 ani, cind corcodusii de la bloc au fost foarte roditori. Era anul cind fiul dadea concursuri de admitere . Sistemul de aici de admitere e foarte diferit de cel romanesc: timp de 5 saptamini pleci in fiecare dimineata si dai probe peste probe , scrise, pentru mai multe scoli (care sunt facultati de ingineri) deodata (scolile sunt grupate in asa numitele banci de concursuri). Dupa aia astepti rezultatele si incepi sa dai probele orale, pentru fiecare facultate la care esti admisibil (adica notele de la scris sunt peste un anumit barem) in parte. In perioada cit isi dadea oralele, fiul ma ruga sa fac tarte cu corcodusele pe care le culegea spre seara de prin gradina imobilului. Cred ca am facut vreo 15 in total. Asa ca am avut vreme de perfectionat reteta si ajustat cantitatile.

De atunci corcodusele au fost de la putine spre deloc, nici gind sa ajunga pentru o tarta. Insa anul asta recolta e bunicica, nu ca atunci, dar de o tarta tot ajunge. Asa ca ne-am pus pe treaba. Echipa sot-fiica cea mica au fost responsabili cu munca de jos 🙂 la propriu si la figurat: au coborit ca sa recolteze corcodusele. Apoi fata le-a scos simburii cu ajutorul unei scule de scos simburii de visine. Scula e buna nu numai ca e perfecta pentru corcoduse, dar se poate folosi drept momeala sa pui copilul la treaba pe care el o vede ca pe o distractie. Am facut tarta, a iesit foarte buna. Peste citeva zile am repetat-o, nu de alta dar am preferat sa ma activez si sa o fac, decit sa mincam inghetata din comert pe care pusese sotul ochii in magazin.

Parerea mea e ca fructele sunt cele mai bune de mincat crude (cu exceptia gemurilor pe care le pun pe iarna). Insa mi se pare ca prunelor si rudelor lor mai modeste, corcoduselor, coptul le aduce o savoare in plus: parca sunt mai bune in prajituri. Si la visine se intimpla la fel zic eu, dar cum aici nu prea avem visine, cind gasim le mincam tot crude 🙂

Reteta e simpla: o pate brisée ca aici, facuta cu 200g faina, 100g unt, la sfirsit se adauga 50g apa. Se lasa putin , apoi se intinde si se pune in tava unsa si tapetata, cu multa grija ca aluatul sa urce pe peretii tavii pina sus (partea cu corcoduse e lichida, isi ridica volumul cind fierbe, deci aluatul o impiedica sa curga si sa se infiltreze pe sub tarta).  Intre timp se pun ajutoare la scos simburii din corcoduse. Daca nu avem ajutoare, o facem noi si ne consolam cu gindul ca merge mai repede .

O smecherie pe care am invatat-o de curind : pun tava cu aluatul la congelator , cam 10-15 minute, timp in care nu ingheata, dar se raceste f bine. Cind se pune tava in congelator, se porneste cuptorul.

Umplutura tartei :

  • corcoduse (900g)
  • zahar ( 130g , eu folosesc zahar de trestie nerafinat)
  • amidon de porumb (30g)

Se amesteca toate intr-un vas, se scoate tava din congelator, se raspindeste uniform amestecul pe aluat, se pune la cuptor. Focul trebuie sa fie mediu. Nu mai dau cifre, ca se pare ca am un cuptor cam ciudat. Se coace pina aluatul de pe margini capata o culoare aurie (cam jumate de ora zic, dar nu-i batut in cuie). Apoi se lasa la racit, cel mai bine se maninca abia la 1-2 ore , cind umplutura s-a gelificat.

Ziceam ca am ajustat cantitatile testind acum 3 ani: unele corcoduse sunt mai acre, altele mai dulci, unele mai zemoase ca altele. Tartele noastre ies destul de acrisoare, noua ne plac, dar poate nu sunt pe gustul tuturor. In vremea de teste, unele imi ieseau destul de lichide, acum imi ies chiar cum trebuie, deci nu indraznesc sa scad cantitatea de amidon.

Pentru a  doua tarta facuta zilele trecute am folosit 1kg de corcoduse, 150g zahar si 35 g amidon. A iesit perfecta.

Ieri am vazut la piata corcoduse cu 7.95 euro/kg.  Iar astea de la bloc se strica pe jos…

Tarta

Pofta buna!

Si cu asta va las, ca plecam in vacanta,  ar trebui sa fac bagaje 🙂

 

 

 

 

Publicités

16 réflexions sur “Tarta simpla-simpla cu corcoduse

  1. Corcodusele sunt asa de bune facute gem, seamana cu gemul de caise…
    In momentul asta am si eu un pahar cu corcoduse pe birou, recoltate de pe dealuri zilele trecute. Mie una imi plac pentru ca sunt acrisoare, nu agreez fructele foarte dulci. Eu usuc vara cate o galetica si iarna le combin cu alte fructe (tot uscate) si fac seara cate un compot pe care il mancam cald.

    J'aime

  2. As fi vrut eu sa am si de gem… 🙂 Dar săptămînă trecuta am avut noroc ca ne-a dat cineva prune si in plus s-a bucurat ca l-am scapat de ele, nimeni nu le minca ( desi erau foarte, foarte bune) si ii faceau mizerie in gradina.
    Nu am curajul sa usuc fructe, adica nu stiu cit sa fie de uscate ca sa nu se strice. Am incercat doar cu roșii, tinute la soare (unele s-au innegrit, ca si cum ar fi fost arse), pe care apoi le-am tinut la frigider in ulei de măsline.

    J'aime

      1. Asa da, într-o vreme cochetam si eu cu ideea unui deshidrator, dar apoi am renunţat. Acum , daca ma gindesc bine mi-as usca afine si as găsi eu ce sa usuc 🙂 Într-o vreme chiar gadisem pe internet cum sa-ti faci singur un deshidrator si ma batea gindul sa fac unul. Dar am renunţat de tot la idee, mai ales ca mi se pare ca la cit costa fructele la noi, cel mai bine le maninci crude.

        J'aime

        1. Am uscat in el de-a lungul vremii (de 5 ani de cand il am) rosii in primul rand, ca pentru ele l-am luat, dar si visine, capsuni, prune, corcoduse, mere, pere, ciuperci, vinete cubulete, morcovi si telina razuite. Cam atat imi amintesc. Am experimentat intr-un an cu cartofi taiati rondele, am tot vazut pe bloguri americane ca usuca in felul asta cartofii si mi-ar fi fost de ajutor sa fie iarna gata curatati si taiati, cand ajung seara la 6-7 acasa si e noapte nu prea mai am energie de curatat cartofi. Americancele se declarau incantate, dar eu nu am reusit sa rehidratez catofii nici daca i-am tinut doua zile in apa, tot tari au ramas.

          J'aime

  3. Din dovlecei am facut candva dulceata cu vanilie si scortisoara, ei chiar nu au aroma proprie si era nevoie. In rest, parca si eu prefer gustul simplu. Dar ma intreb de ce nu s-ar putea pune condimentele doar in unul-doua borcane, sa le umpli pe celelalte si in cantitatea de gem ramasa sa amesteci condimente. Asa ai pentru toate gusturile 🙂

    Aimé par 1 personne

  4. Mi-ai adus aminte de placinta cu prune pe care o facea bunica in cuptorul de caramida atunci cand eram mica. Cu siguranta o voi incerca. Eu nu folosesc deloc zahar, insa ma voi gandi la o varianta de indulcitor natural pe care sa il folosesc. Cred ca ar merge bine cu eritrit sau xilit.

    Aimé par 1 personne

  5. Mi-ar place si mie sa renunt la zahăr, dar nu reuşesc: pina una alta il reduc cit pot si folosesc zahăr nerafinat.
    Ma gandeam zilele astea ca nu stiu ce soi de corcodusi avem noi la bloc acasă de fac fructe in iulie devreme, iar in Romania acum se coc.

    J'aime

    1. Incearca sa vezi cu xilit sau eritrit. Nu stiu cat e la voi in Franta, ce-i drept ca la noi e cam scump. Il folosesc doar rar, cand vreau sa ma rasfat cu ceva dulce si ciocolata neagra nu ma mai satisface.

      Ca sa vezi cat de ocupati suntem, sau cat sunt eu. Cred ca vin acasa de la serviciu gandindu-ma ori la ce am lasat nerezolvat la serviciu, ori ce mai scriu pe blog. Pentru ca, drept sa iti spun, habar nu am in ce stadiu sunt corcodusele anul acesta, desi am cateva prin zona.

      J'aime

  6. O sa ma uit dupa ele, in general nu-mi plac chestiile chimice, o sa studiez problema.
    Eu incerc sa ma uit in jur, mergem si mult pe jos.
    Uite ca daca nu ziceai, nu stiam de blogul tau, ca de pe telefon nu se vedea 🙂 O sa-l studiez, pare fain 🙂

    J'aime

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s