Romane care mi-au placut

Pe vremuri citeam mult, mai nou am inlocuit aproape in totalitate romanele cu carti documentare. Cum pentru cele documentare mi-ar fi greu sa fac un clasament, mi-am zis ca as putea sa fac o lista scurta cu romane care mi-au placut. Si nu oricare romane, ci cele care au trecut proba timpului. Pentru ca am observat ca mi se intimpla frecvent sa fi avut o parere foarte buna despre o carte imediat ce am citit-o, dar apoi amintirea ei paleste si , retrospectiv vorbind, nu mi se mai pare ca a fost chiar asa de frumoasa.

Cartile mi le aleg de la biblioteca, de la raionul « Coups de cœur », fie carti de care s-au indragostit bibliotecarele fie alti cititori. Mai am tot felul de criterii: daca e prima carte a unui autor, are sanse mari sa fie mai bine scrisa decit urmatoarele. Mai fur idei de lectura de pe internet. Ba chiar, uneori, din programul cinematografului: cind vad filme care au la baza o carte, prefer sa caut cartea decit sa vad filmul. Daca descopar un autor care imi place, ii iau la rind toate cartile publicate.

Dintr-un grup de lectura din care fac parte am invatat ca gusturile sunt extrem de subiective, asa va fi si lista mea. Le-am ales si pe cele de care nu prea am auzit de la altii.

 

Sus pe un piedestal stau cartile lui Laura Kasischke:  White Bird in a Blizzard (s-a facut si film, nu l-am vazut), Be mine si Boy Heaven. Le-am citit in franceza, nu stiu daca au fost traduse si in romana. Imi place felul in care scrie Laura Kasischke si am descoperit ca autoarea e poeta, a inceput sa scrie romane mai tirziu. Mi-au placut asa de mult cartile ei, incit ii iert faptul ca restul romanelor , mai ales cele publicate mai nou si pe care le-am asteptat cu sufletul la gura m-au dezamagit, cu exceptia unuia: Prin fata ochilor.  Inca o mica hiba: dupa ce ai citit prima carte a ei, incepi sa intuiesti oarecum deznodamintul celorlalte. Una din bibliotecarele de la mine din oras o apreciaza pe Laura Kasischke la fel de mult ca mine: prima carte a autoarei trona la raionul cu preferintele bibliotecarelor, iar ulterior, cum apare un roman nou , biblioteca il achizitioneaza.

Sofi Oksanen: Purificare O bucata din istoria Estoniei, vazuta prin ochii unor femei din aceeasi familie. A mai scos ceva carti dupa, nu mai m-au prins.

Cartile lui Amélie Nothomb,  Uimire si cutremur si Metafizica tuburilor. Ambele se petrec in Japonia, tara vazuta prin ochii copilului, iar apoi a tinerei adulte. Am mai citit si alte carti ale ei, dar in afara de Mercur, nu m-au entuziasmat.

Janet Skeslien Charles : Moonlight in Odessa O tinara ucraineanca ajunge in America in urma casatoriei cu un american. Mi-a placut pentru ca am regasit asemanari cu felul in care eram priviti noi, romanii, in anii 90, de catre occidentali.

Maria Ernestam : Les oreilles de Buster . Nu stiu daca exista traducerea in engleza sau in romaneste, eu una n-am gasit-o. Sunt amintirile unei femei, a carei pasiune pentru trandafiri odata devenita adulta ascunde secretele  unei copilarii pline de traume.

Margaret Mazantini: Nu te misca.  Un tata, la capatiiul fiicei sale in coma,  isi rememoreaza trecutul, si, mai ales, pasiunea pentru o femeie . Frumos scrisa, dintre celelate carti ale autoarei mi-a mai placut, dar nu asa de mult, doar Venit pe lume.

Am uitat sa va zic de autobiografia Mayei Plisetskaia. Desi in general nu-mi plac autobiografiile.

Si asta e tot. V-am zis doar ca e o lista scurta 🙂

 

 

 

20 réflexions sur “Romane care mi-au placut

  1. Merci de idei, nu am auzit de nici unul. Din ce e la moda la noi nu prea m-a dat nimic pe spate, si am observat si eu ca de multe ori, mai ales in cazul autoarelor, dupa un volum de debut interesant urmeaza o avalansa de clone tot mai slabute.

    Aimé par 2 personnes

    1. Cu placere. Da, nici eu nu prea am fost entuziasmata de cei la moda. Marc Levi care are succes aici nu il consider scriitor, are doar idei. Cineva mi-a zis de Zafon, am citit o carte, dar nu mi-a placut. De E E Schmit mi-a placut tare mult Evanghelia dupa Pilat si inca o carte gen 3 femei in oglinda. Yalom care e tare apreciat in Romania, aici nu-i f cunoscut, am luat unica lui carte pe care aveau la biblioteca, dar am abandonat-o. Sora-mea e mare fan Isabel Alende, care pe mine nu m-a prins. Murakami nu ma entuziasmeaza. Imi pare rau ca n-am retinut numele unei irlandeze, am citit 2 carti f faine de-ale ei, irlandezii astia sunt tare talentati la scris.
      Dar cu cartile gusturile nu se discuta 🙂

      J’aime

  2. Cele doua carti ale lui Amélie Nothomb mi-au placut si mie foarte mult, Sofi Oksanen mi s-a parut prea dura. n-am reusit sa citesc « Purificare ». Am citit în schimb « Vacile lui Stalin », cartea ei de debut si mi-a placut.
    Ai citit ceva de Lavinia Braniste? S-ar putea sa-ti placa.

    Aimé par 1 personne

  3. nu am citit niciuna din astea! rusinica. Le trec pe lista 🙂
    In rest, Murakami mi-a placut. E.E.Echmit amm citit vreo 3, mie mi se pare usurel, desi unele idei inca le rumeg, dupa ani si ani, si asta conteaza.
    Dintre cartile mele preferate, in tinereturi am fost mare iubitoare de henryk sienkiewicz, Eliade, Thomas mann, Eiji Yoshikawa (Musashi si Taiko) . Am reciti Muntele Vrajit si la fel de drag mi-a fost ca prima data.

    De curand am citit trilogia Milennium (apoi am vazut si filmul facut de suedezi, sa stiti ca am fost f. bosumflata de film) si am citit si continuarile.
    Si recomand o carte istorica, Acvile si lei, un scriitor istoric francez care a surprins f. bine toate monarhiile din europa de est, si redat cerebral.

    Aimé par 1 personne

    1. Da, E E Schmitt , in afara de cele care ziceam, mi se par tare simplute.
      Vai…nicicum n-am reusit sa-mi placa Mann.
      Milenium e genial, parca fiecare volum a mai fain dacat precedentul.
      O sa caut acvile si lei 🙂 mersi.
      Dar ma repet, gusturile sunt asa de diferite
      Si pt tine iti recomand Ruffin, romanul despre pelerinajul la Compostelle 🙂 Tare mi-a plăcut . Si Coelho si Shirley Mc Lane au scris despre asta.

      Aimé par 1 personne

      1. Despre Compostella am citit acum 20 de ani. Despre o femeie plecata. Nu mai stiu numele cartii dar zau ca intr-o zi o sa fac drumul ala. Acu’ sa vezi belea de imi recomanzi tu cartea ce mi-a impresionat anul 1 de facultate 😀

        Muntele vrajeala a lui Mann e o perla grea, cere o anumita stare mintala. Consuma. Se moare. Din primele pagini stiu ca se moare. Se citeste incet iar eu sunt moldoveanca apriga, deci nu orisicand. Pt mine, cu familia cu probleme de plamani si o iubitoare de munte, cu nume ca al eroinei, cu caracteristicile ei (da, si eu trantesc usile)…..ce pot zice decat ca m-am regasit in multe din filozofiile de acolo. Ee un moment unde un doctor spune unor pacienti ca el considera ca bolile au un bagaj psihic si sigur o sa il gaseasca el bagajul pt bolile pulmonare. Nu l-a gasit el in 1920 ci peste 60 ani alt neamt.

        Cu Milenium ai citit si celelalte 2 carti, scrise in continuare?

        (Coelho mi se pare comercial, am citit 2 carti si gata, am zis ca asa ceva nu vreau sa mai sustin).

        Apropos de scriitori nemti, Erich Maria Remarque iar mi-a placut. Cred ca Obeliscul negru e cea mai faina carte citita de la el, dar mi-a placut si Nimic de pe frontul de vest, Arcul de triumf, 3 camarazi (cred ca e cea mai plina de nostalgii) si Gam. Cand eram mai tanara si aveam rabdare speciala am citit si 5 carti de Faulkner – acum am daruit toate unei romance aici, foarte incantata e de el si eu de decizia de a ma desparti de carti pt ca eu, cea de astazi insa nu as mai putea citii ( la el negrii sunt negri rau iar fraza mai lunga decat noaptea de iarna din Suedia) dintre toate imi duc aminte de Zgomotul si furia si Pe patul de moarte, si daca atat imi aduc aminte dupa 15 ani inseamna ca atat conteaza .

        Whaterver, m-am intins ca placinta. Voiam doar sa zic ca fiecare cititor e unic, si se mai si schimba in timp. Din cartile recitite as mai aminti si Dune. Ciresarii citita ca adult e altceva.

        Aimé par 2 personnes

        1. Ma gandeam si eu ca unele carti ne plac pt ca fac sa vibreze ceva in noi ce tine de trecutul nostru. Si ca, dincolo de talentul autorilor, ceea ce ne place spune multe despre noi înșine .
          Da, Coelho e comercial, dar Pelerin la Compostele mi-a placut. Shirley Mc Lane ( actrita) cred ca a scris mai nou cartea.
          Milenium :din principiu nici nu m-am gandit sa citesc continuarea scrisa de altul, mi se pare o impostura.
          Oh…Remarque … cartile tinereții mele… Si mie mi-a placut mult Obeliscul. O carte de-a lui se petrece într-un sanatoriu de bolnavi de plamani din Elvetia, dar uite ca am uitat care. Mi-am amintit tot de un neamt: Casa vaduvelor de H Boll, f faina.
          Nu cred ca as avea rabdare la Ciresarii.
          Bine, o să-i dau inca o sansa lui Mann 🙂
          Mi-am adus aminte de o carte faina:
          Romanul Juliei Franck: Feu de camp. Descrie ce suspicios erau priviti nemtii din est cand treceau in Vest, ce grea li-era viata, cand ei isi imaginasera ca vor fi primiti cu bratele deschise. E din categoria cartilor descoperite datorita filmului (pe care nu m-am deranjat sa il vad).

          Aimé par 1 personne

  4. Am citit cu plăcere romanele lui Sofi Oksanen. M-ai făcut curioasă în privința Ameliei Nothomb, deja este pe lista de împrumut de la biblioteca publică. La fel și Margaret Mazzantini. Mulțumesc pentru recomandări.

    Aimé par 2 personnes

  5. Hmm, o sa caut despre ele, doar de Mazantini am auzit din lista ta
    Mie mi-a placut Minciuni pe canapea, Yalom, amuzanta. Si EE Schmidt.
    Cartea lui Remarque cu sanatoriul se cheama Zeii sunt singuri 🙂

    Aimé par 1 personne

    1. Mie mi s-a parut amuzanta si finalul e funny, eu urasc finalurile trantite sau trase de par, dar la o carte depinde f mult de starea in care esti. Eu pe cele pe care le simt ca-s bune, dar nu-s eu in starea potrivita, le las in asteptare si revin. Acum de ex sunt in stare de pre-vacanta, n-ar intra Yalom, e vreme de Nordic Noir, am citit la rand Jo Nesbo, Yrsa Sigurdardottir si acum sunt cu Karin Fossum ☺

      Aimé par 1 personne

      1. Uite ca la carti nu aplic cititul in functie de stare. La filme, da. In general imi plac chestiile sumbre, daca se termina in coada de peste cu atat mai bine. In vacanta nu citesc carti asa zis de vacanță, tot ce citesc in mod obisnuit imi iau cu mine. Chiar acum am in plan si eu un roman scris de o islandeza, dar nu e noir. Ceva cu rubarba 🙂 , recomandat de bibliotecare, desi Rosa candida, al aceleiasi autoare mi s-a parut subtirel tare.

        Aimé par 1 personne

  6. Legat de Yalom: mie mi-a placut mult « Privind soarele în fata ». Nu e roman, e o introducere în psihanaliza existentialista, dar mi-a placut mai mult decât romanele, ca e scrisa clar, structurat si mai la obiect, pe când romanele, desi bine scrise, mi s-au parut mereu un fel de ilustratii literare ale teoriilor psihoanalitice.

    Aimé par 1 personne

Laisser un commentaire