Romania vara asta: impresii subiective…de fapt n-au cum sa fie altfel decat subiective :)

Exista romani care pleaca si care isi gasesc « acasa » in tara de adoptie. Exista altii, care trăiesc in Romania, desi fizic stau prin țări straine. Si exista altii, ca noi, care au nevoie sa se intoarca an de an in Romania, sa auda limba romana, sa-si ia de acolo energia pentru tot anul. Cum zicea cineva plecat, care nu se simt complet acasa nici in Romania, nici in tara unde traiesc, dar se simt bine pe drum. Asa si noi 🙂 Dupa ce ajungem, avem nevoie de cateva zile de adaptare, vacanta din Romania ne stoarce de puteri si ne place in acelasi timp. Oare o fi un fel de sindrom Stockholm? Nu e chiar vacanta, pentru ca trebuie sa facem tot felul de lucruri, dar, printre picături  incercam sa ne relaxam, poate asta e asa obositor si ne da senzatia ca suntem intr-o cursa continua. Anul asta nu am mai făcut excursii prin tara, mersul in Apuseni de anul trecut ne-a taiat tot avantul turistic. Dar deja ne-am pomenit ca facem planuri pentru anul viitor. Desi in ultimele zile de stat acolo astept cu drag sa ma intorc la linistea de acasa. Sindrom Stockholm,  v-am mai spus. Si desi ne trebuie ceva vreme sa ne odihnim, iar inundatia care s-a facut la noi in apartament a doua zi de cum ne-am intors nu ne-a ajutat.

Asa ca m-am gandit sa scriu aici ce ne-a placut si ce nu, asta la nivelul nostru, ca faptul ca tara e condusa nu stiu cum nu prea se vede. In plus, n-avem televizor acolo, stiri nu ascultam, mai aflu lucruri de pe facebook si din ce comenteaza lumea, asa, ca din avion.

In primul rand un lucru pozitiv pe care, ca traitor in Romania nu cred că-l remarci. Cand se strang multi oameni la un loc, n-ai imediat reflexul de a scana locurile, nu ți-e frica de teroristi sau masini care intra in multime. Nu ți-e frica pentru viata ta.

In schimb ti-e frica pentru ea cam de fiecare data cand treci strada sau cand mergi liniștit pe trotuar,  iar pe carosabil trec masini de zici ca e autostrada. Care fac o galagie monstruoasa. Deci poluare fonica si a aerului cat cuprinde. Chiar simti mirosul de poluare, ceea ce aici nu se întâmplă nici macar in zilele cu cod rosu in care aerul nu-i de respirat.

Un lucru foarte bun e transportul public, care cel putin in ceea ce ne priveste,  merge struna. In Cluj mergem cu troleul, ne folosim chiar si de o linie de autobuz de noapte, atunci cand ne intoarcem tarziu din centru. Iar orarele sunt respectate. Cand zici transport in comun, intelegi si mult mers pe jos. Imi place ca in Romania mergem multi kilometri. Legat de transport, un lucru neplacut e multimea de biciclisti care se deplasează pe trotuare. Nu-i condamn totusi, ca pe carosabil mi-ar fi si mie frica sa circul, iar pistele ciclabile sunt aproape inexistente. In schimb am remarcat multi copii ai celor din anturajul nostru care au carnet de la 18 ani si iau masina chiar si pentru 500m sau pe distante pe care parintii lor le parcurg pe jos. Nu numai ca nu-i ecologic, dar mi se pare ca benzina e scumpa.

Restaurantele. Multe cu preturi prea mari. Chelnerii de multe ori nepoliticosi. Legat de limbajul lor: poate sunt prea pretentioasa,  dar n-am apreciat deloc salutul cu « Buna » si nici faptul ca nicaieri chelnerii nu i-au luat altfel decat la pertu  pe copiii cei mari, care sunt majori de niste ani. Mi se pare, de altfel, ca  nivelul limbajului a scazut. Asta e valabil pentru tineri si batrani, deopotriva.M-am cutremurat insa cand am auzit, fara sa vreau, niste conversatii ale unor copii de 12-13 ani, in parc.

Tot la restaurante, limonada, care e într-un borcan, dar cu pai. Oare de ce nu se folosesc pahare? Asta si prajiturile la borcan, cu capac de sticla. Mi se pare mult mai placut sa maninci dintr-o banala farfurie.

Prajituri n-am gasit bune. Oare de ce nu se mai fac prajituri clasice bune?

Inghetata. In centru era cu  9 lei globul. Scumpa, cind in Germania e 1.5 euro. La noi e 2.50. Dar si salariile sunt altele.

Plastic. Mult plastic. La piata orice vanzator iti ofera cu darnicie punguta de plastic. Aici la piata, pungile sunt din hartie, desi nu stiu daca e diferenta in ceea ce priveste distrugerea lor, ca, fie ele si biodegradabile, ambalajele tot la incinerator ajung. La o brutarie-patiserie  unde anii trecuti se foloseau farfurii si cani normale, anul asta am primit pahare de unica folosinta. A doua oara n-am mai intrat pe la ei. La mall la food court absolut tot e in ambalaje de unica folosință. Tacamurile de plastic. Fiica mea isi mai lua salate de acolo, iar sa se duca cu borcanul i s-a  parut ciudat. Am participat si noi  deci, la consumul asta de plastic.  Mai mult: am folosit si apa la sticle de plastic, ca n-am reusit anul asta sa ne montam filtrul pe robinet. Iar cand sotul s-a ocupat de organizarea unui parastas la ei in familie, a trebuit sa comande lucruri ambalate in plastic, impreuna cu o sticla de Fanta, totul in alta punga de plastic. Ca « asa se face »,  n-a avut el nervi sa se puna cu noile traditii locale in ciuda pisalogelii mele.

Afine de la munte. Lubenita mare si buna. Merisoare. Toate bune. Si gemul pe care l-am facut din afine si din merisoare 🙂

Telemea, multa telemea. Cu rosii care au gust.

Am fost si la cinema. Filmul mi-a placut (Maria by Callas). Nu mi-a placut ca e tolerat si chiar incurajat rontaitul: la casa de bilete se vindeau si respectivele produse de rontait. Deci  la inceputul filmului, toata lumea face galagie. Am mai fost si la Mamma Mia 2 cu copiii, desi in primele minute imi dadeam ochii peste cap si as fi vrut sa ies din sala, la sfarsit am concluzionat ca e un film de vacanta. Acolo n-am auzit galagie de rontait, pentru ca eram aproape singurii spectatori.

Spre deosebire de anii trecuti, am reusit sa nu ma duc la hipermarket decat de 2 ori, bine tintit, cred ca in 5 minute am terminat treaba. La mall am fost,  ca am acolo cafeneaua preferata.

Ceva ce m-a amuzat. Aici la securitatea magazinelor vezi doar barbati musculosi, de obicei de culoare. In Romania vezi multe femei, dar nici barbatii nu exceleaza la fizic. Deci in Romania nu este discriminare?

Femei cu voal, ca la noi.  Prietenii ne-au spus ca sunt frantuzoaicele studente la medicina 🙂

Caini. Mici si albi. Cred ca 90% din cainii din Cluj sunt asa. De obicei oamenii plimba cate 2-3 identici. Vecina de bloc are 5 sau 6 🙂

Afise mari in limba engleza. Numele mancarurilor la restaurant in limba engleza. In Franta totul e in franceza.

Cam asta e cea ce am retinut eu din Romania de anul asta. De multe ori ma intreb cum o vede un turist strain, noi o vedem prin ochii celor nostalgici. Fiul meu, care nu mai venise de 3 ani, spune ca nu i se pare ca s-a imbunatatit nimic. Asa o fi?

 

 

 

 

 

 

 

Publicités

29 réflexions sur “Romania vara asta: impresii subiective…de fapt n-au cum sa fie altfel decat subiective :)

  1. Asteptam articolul tau si cum stii impartasesc aceeasi impresie. Nu vreau sa judec sau sa critic dar imi pare tare rau ca aceste evolutii sau mode ( iau masina pt 500 de m, plasticul care nu se triaza / recicleaza, vorbitul cu cat mai vulgar cu atat sunt mai tare) nu sunt o fiertate ci mai degraba o coborare a nivelului social.

    J'aime

    1. Da, stiu ca si tu gandesti la fel 🙂
      Eu am observat inclusiv la persoane din anturajul meu cum folosesc expresii care inainte nu se foloseau. Chiar expresia care se foloseste cu referire la psd imi aminteste de inscriptiile de prin wc-uri, dar care acum au coborat cu mandrie in strada. Mi s-a explicat insa ca e singura expresie la care reactioneaza electoratul psd.
      La noi la bloc in Romania avem recipiente pt colectare selectiva. Deci asta e bine. Dar tot ce e la mall nu-i reciclat, din pacate.

      Aimé par 1 personne

  2. Se pare c-am fost în acelasi timp la Cluj, dar eu nu m-am miscat decât pe o traiectorie fixa: Gradini Manastur – Spitalul de Boli Infectioase, unde e internata mama la terapie intensiva în urma unui soc septic. Asteptându-ma la tot ce e mai rau, am fost placut surprinsa: de modul în care e îngrijita mama, de caldura si profesionalismul cu care am fost tratati tata si cu mine de medicul curant, de compasiunea si solidaritatea spontana între apartinatori, de discretia vecinilor, care m-au pândit la lift si m-au asigurat ca ei sunt cu ochii pe tata si intervin, daca li se pare ca are nevoie de ajutor, de amabilitatea si disponibilitatea spontana a prietenei, careia i-am cerut informatii despre posibilitati de îngrijire paliativa. M-au enervat rudele, care cereau mereu informatii pe un ton imperios, dar nu ofereau niciodata ajutor, ba dimpotriva, îl încarcau pe tata cu diverse solicitari, desi li s-a spus clar ca nu e momentul.

    Si da, daca tot eram la Cluj, n-am putut sa ma lipsesc nici eu de lebenita dulce si zemoasa de Dabuleni. Ar trebui protejata cu sigla DOC, ca nu cumva sa se piarda.

    Aimé par 2 personnes

    1. Imi pare rau, sper ca e bine mama ta.
      Si eu am fost f placut surprinsa cand acum cativa ani am avut de-a face cu spitalul pentru ceva ce francezii au fost incompetenti. Iar cand am fost la pasapoarte sau primarie, tot acum cativa ani, toti cu care am venit in contact au fost f amabili. Ba chiar la pasapoarte am ajuns cu intarziere, ne trecuse randul, si ne-au luat totusi.
      Noi am facut multe drumuri la piata. Iar in alti ani n-am mancat atata lubenita, picam pe prima care nu era f buna si nu mai luam .Dar anul asta am zis sa luam una f mare ca o fi mai coapta si a mers…asa ca apoi am avut curaj sa mai luam

      J'aime

  3. Multumesc, e stabila si bine îngrijita.

    Dintre piete preferata mea e cea de producatori de la Sala Sporturilor, chiar daca nu au acolo si lebenite:-) Iar dintre librarii, Bookstory. Mi-am luat vara asta o carte minunata de la ei, Inocentii de Ioana Pârvulescu, o rememorare duioasa a unei copilarii pline de farmec din Brasovul de altadata. Mi-a facut mare pofta sa vizitez Brasovul, unde-am fost ultima data în excursie la liceu.

    Ambalajele de plastic ma deranjeaza si pe mine, dar am observat ca la piata vânzatorii accepta si cutiile/cofrajele de oua/plasele de pânza ale clientilor.

    La pasapoarte va trebui sa merg în curând, ma bucur s-aud opinii favorabile.

    J'aime

      1. Da, si tata merge cu cofrajele de oua la piata. Ambalajele de la apa minerala – ca sticle din pacate nu-s – le da unei vecine pt. lapte, iar pungile încercam sa le evitam luând o sacosa cu roti la cumparaturi.

        Aimé par 1 personne

        1. Nici eu nu iau pungi de nailon de la vanzatori la piata.
          N-am fost la piata de care zici, ca ni-e usor sa ajungem in centru pt afine si lactate sau la piata in cartier pentru lubenite.
          Libraria de care zici e cea pe fosta Petru Groza? Ca mi-a placut mult. Dar mergem la Carturesti, ca e mai la indemana.

          J'aime

            1. Eu nu-mi cumpar aproape deloc carti. Cand am luat din Romania mi se parea ca sunt prost traduse ,iar aici comand la biblioteca. Ieri mi-au spus ca le cumpara pe cele 2 pe care le cerusem inainte de vacanta, iar a 3-a pe care o voiam o au deja. Pt copii mai cumparam, mai ales pt cea mica. Mie mi-am luat doar una singură, de autoare romanca 🙂

              Aimé par 1 personne

              1. De acord cu calitatea traducerilor: am primit cadou Padurea Întunecata de Nicole Krauss si e extrem de prost tradusa, ininteligibil pe-alocuri. Dar studiez mereu noile aparitii de autori români si-mi iau de fiecare data câte ceva. Fetei tale s-ar putea sa-i placa « O vara cu Isidor » de Veronica Niculescu. E povestea unei fetite care salveaza un condor de la gradina zoologica si pleaca cu el la Sinaia, unde-l învata ce e libertatea.
                Sunt tare curioasa ce parere ai despre Lavinia 🙂

                J'aime

                1. Escapada e singura carte pe care am cumparat-o, am citit prima nuvela si mi-a placut 🙂
                  Trebuie sa revin, ca am lăsat-o putin pt alte carti, printre care una despre cum sa cresti adolescenti..mi-am găsit-o in biblioteca romaneasca si mi se pare asa de actuala. E scrisa in anii 8o. Inca o data mi se dovedește ca noi considerăm ca pana la noi toate erau proaste si noi am descoperit apa caldă…dar nu e asa.
                  Imi suna cunoscut Nicole Krauss. Mi-am dat seama ca am citit Istoria iubirii, mi-a placut.

                  J'aime

                  1. Ma bucur ca ti-a placut nuvela Laviniei Braniste. Sper sa se reediteze si volumul ei de debut, care nu mai e de gasit.
                    Si mie mi-a placut foarte mult Istoria iubirii. Padurea întunecata e un pic altfel, mai filozofica si mai solicitanta, cu atât mai suparatoare e calitatea traducerii.

                    Pe adolescentii mei momentan îi las în pace, dar vad ca se descurca. Sper sa nu fie doar o impresie superficiala.
                    Week-end placut!

                    J'aime

                  2. Dupa cateva nuvele mi-am facut parerea ca nu-mi place. E un stil pe care il stiu din filmele romanesti (Nicky colonel in rezerva sau 4 luni, 3 sapt…) si l-am intalnit si in filmele rusesti (de ex Faute d’amour de Zvaguintzev) de a pune accentul pe amanunte sordide ale vietii. In timp ce filmele le apreciez, ca dezvolta o actiune si amanuntele astea nu-s chiar centru lor, iar apoi te fac sa te gandesti o vreme la ele, nuvelele se termina si iti lasa un gust amar, dar nu te pun pe ganduri. Si eu altfel ador poveștile care se termina in coada de peste si esti liber sa iti imaginezi ce vrei. E doar parerea mea complet subiectiva, de gustibus non est disputandum 🙂

                    J'aime

  4. Nu cred c-as veni in fiecare an in Romania dac-as pleca sa locuiesc in alta tara. De fapt, nu e nu cred, ci sigur. 😀

    Pai n-ai ce imbunatatiri sa vezi, n-o sa le vezi nici peste 5 ani, nici peste 10. Daca faci o analiza, cate lucruri s-au schimbat de cand voi v-ati mutat? In bine, ca-n rau sigur gasesti. 🙂

    J'aime

    1. Chiar daca lucrurile nu se schimba, ne schimbam noi si le vedem din alta perspectiva.
      Pe mine, daca eram tânara, m-ar fi deranjat sa ma pândeasca vecina prin vizor, asa, necajita ca-l las pe tata singur, m-am bucurat ca e atenta la el.

      J'aime

      1. Ca bine zici, E…. Dar multe s-au schimbat in bine, la Cluj e cel putin la fel de curat ca aici. Iar marginea șoselelor din judet e mai curata decat la noi. Troleele au clima (ceea ce pe mine personal nu ma bucura, dar e placut), iar multe autobuze sunt electrice. Sunt multi turisti (ceea ce pana la o limita, e de bine).
        Apropo de batrani, pe mine ma impresioneaza cum prin parcuri vad cate 5-6 babutze pe cate o banca, stand de vorba. Aici fiecare e singur si dna in varsta de la 1singura isi plimba cainele, iar de mama ei, care era f in varsta nici macar nu stiu daca mai traieste sau nu, ca aici fiecare isi vede de-ale lui. Asa mie, unul din lucrurile care imi plac in Romania e ca ma conversez cu vecinii. Cred ca si asta o sa se piarda in timp…Exista asa, o solidaritate intre oameni, cum povestea E, ca s-a intamplat in spital. Care aici nu mai este. Sau cel putin nu unde stau eu.
        Si acolo poti intra in vorba cu lumea fara sa se uite bizar la tine. Si asta o sa se piarda, ca tinerii acum stau cu nasul in telefon si nu se uita la lumea din jur. M-am dus cu fata in parcul unde fratii ei erau prezenti toata ziua buna ziua, dar parca acum atmosfera era alta, fiecare mama cu copilul ei, pe vremea cand frecventam parcul parca era altfel, ne stiam si ne conversam intre noi.

        Aimé par 1 personne

    2. Stii ce ma gandeam, Amy? Ca deja toti suntem diferiti si deci reactionam diferit in tot felul de situatii.
      Dar poate depinde si unde stai in Romania de cat de mult sau de putin ai vrea sa te intorci. Ca nu toata Romania e la fel si eu zic ca in Cluj e destul e fain. Dovada cred ca e si nr mare de turisti din alte tari sau chiar din alte zone din Romania. Plus ca te duci in tot felul de locuri in Cluj si angajatii sunt f numerosi din alte zone , deci clar sunt atrasi de oras.

      Aimé par 1 personne

    3. Si trecem in fiecare an prin Oradea. Inainte era un oras mohorât si vai de el. Acolo schimbarea in bine e evidenta. Acum cativa ani am si vizitat centrul si era f frumos, multe erau in curs de renovare. Am auzit ca acum e si mai frumos.

      J'aime

  5. Hm, ai dreptate referitor la stil. Desi mie mi s-a parut mai degraba ironic, iar povestile cu team-building-ul si turismul rural m-au chiar amuzat.

    Am început sa citesc proza Laviniei Braniste cautând un punct de reper pentru vulnerabilitatile afective ale generatiei crescute cu parintii la munca în strainatate, iar romanul – cu tenta autobiografica – e un exemplu stralucit pentru asta. Dar în roman autoarea reuseste sa dezgroape de sub straturile groase de singuratate, lipsa de comunicare, neîncredere si un sentiment puternic, pozitiv, care ajuta protagonista sa-si continue drumul.

    Apoi mai e si faptul c-am fost si eu cândva studenta la litere la Cluj – dc tot vorbim de subiectivitati:-)

    Aimé par 1 personne

    1. Depinde si de dispozitie: aseara am fost cu sotul la un film de genul asta, se intampla in fosta RDG. Nu mi-a placut din cale afara, dar nici nu mi-a displacut ca sotului, care a oftat tot timpul lui si a zis ca el merge la cinema sa se relaxeze, nu sa vada filme de-astea.

      J'aime

  6. Fix, fix așa și eu cu România: sindrom Stockholm și mai multe nu! Anual îmi spun „la anul nu mai merg acasă” și nici nu plec bine că-mi și fac planuri „pentru la anul”. Mă mai mint cum că de fapt vin pentru părinți, dar nu-i adevărat, vin pentru că așa simt. Deși luna aia petrecută în România mă costă destul (că biletul de avion nu-i ieftin plus cheltuieli de zi cu zi), nu pot renunța și pace. Cum zici și tu, acasă nu-i niciunde, ci pe drum 🙂

    J'aime

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s