O lună de gaini

Din pacate, realitatea ne-a lovit drept in fata, asa ca acum, din 4, am ramas cu 3 gaini. Nici alea nu foarte in forma.

Visurile noastre sunau asa: 4 gaini care zburda vesele prin gradina , fac oua, mananca fructe si legume, nu primesc tratamente, mizeria de la ele se duce in compost, ca doar e bio si apoi fertilizeaza gradina.

Realitatea e cu totul alta: una din gaini era bolnavă, am reusit sa o punem pe picioare.  Nu ne-a ținut mult bucuria. Saptamana trecuta am remarcat ca una din gaini tusea si se ineca. Luni dimineata, alta, era rau de tot, nu mai putea respira, tusea, statea cu ciocul deschis. Spre seara era mai bine, dar am inceput sa le dam la toate un tratament antiparazitar. A doua zi dimineata Caramel era tot rau, spre seara mai bine, am continuat cu antiparazitarul. Banuiam niste paraziti care migrează din plamani pe trahee, la boala ii spune singamoza. Veterinarul casei 🙂 tot in internet isi spunea speranța, cunostintele mele despre gaini sunt cam aproape de zero, dupa cum ziceam in articolul precedent. Miercuri dimineata era rau, peste zi n-a mancat nimic, nenea de la magazin ne-a zis ca fara antibiotice nu scapa. Antibioticele in teorie se dau pe rețeta, noroc ca farmacia de langa serviciul sotului, situată într-o zona mai…populara ca sa zic asa, vinde orice fara intrebari, fara rețete.  Si uite cum am devenit clienții farmaciei, cand pana acum nu calcam cu anii pragul ei. Desi nu mancase peste zi, seara am prins-o cu greu pe Caramel sa ii dam antibioticul, era foarte plina de energie cand era vorba de fugit de noi. Le-am dat antibiotic si celorlalte 3 gaini. Dar joi dimineata am găsit-o pe Caramel moarta in cotet. Nu va zic tristetea nostra. Plus sentimentele de vinovatie, ce n-am facut bine, de a murit gaina si de ce nici celelalte nu sunt in forma si le curge nasul. De atunci, dimineața stau cu frica pana le vad iesind pe toate afara, peste zi le studiez cum respira, cat mananca si daca par vioaie. Iar cand au pozitii care mi se par bizare, imi zic ca gata, asta e.  Continuam cu primul antibiotic, care are si efect antiparazitar, am cumparat unul mai puternic, dar parca nu as schimba asa toată ziua. Una din gaini are pe nas un fel de neg (carcinom?, crusta?) care creste de la o zi la alta. Degeaba visurile noaste frumoase.  Oua nu, ca prea tinere. Mizerie: nu in compost, ca antibiotic. De altfel si visurile cu culturi prin gradina incep sa se clatine, cand pisica sapă adevarate transee in orice loc unde vede putin pamant descoperit.

Magazinul ne-ar da o gaina in locul celei moarte, ceea ce ne socheaza putin, ca sunt vazute ca un obiect pe care il schimbi daca se strica. Pentru noi era Caramel, care era cea mai dinamica dintre gainile noastre. In ciuda aerului combativ, era cea mai chinuita de restul, cred ca era cea mai jos in ierarhia lor. Oare faptul ca era mai oropsita a făcut-o mai vulnerabila la boli? Cred ca nu o sa luam alta in locul ei, nici nu e bine sa aduci o gaina cand alte 3 sunt deja sefe pe teritoriul lor.

Am stat in cumpana daca sa va spun tot adevarul, ca sa nu va șochez si sa ziceti că-s o sadică . Dupa prima zi, in care am fost trista, mi-am luat inima in dinti si…bisturiul in mana si … am inceput sa o autopsiez pe gaina moarta. Am vrut sa vad daca intr-adevar are paraziti. N-avea. Am zis « gaina moarta » si nu i-am mai spus pe nume, pentru ca atunci cand am inceput sa o tai nu mai era Caramel, imaginea ei era complet disociata de cadavrul de gaina din fata mea, care nu mai imi spunea nimic. Oare asa se intampla si la criminali cand comit acte teribile, pentru ca un cadavru nu mai are nimic din persoana vie care traia nu demult?

Poate acum va intrebati: dar de ce nu duc astia gainile la un veterinar, unul adevarat? Ca tratamentele nu se fac dupa forumuri si dupa ureche sau dupa sfaturile reponsabilului cu raionul de gaini de la magazin. Pentru ca n-avem in zona unul specializat in gaini, aici sunt veterinari de oras specializați pe caini si pisici. Asa ca tratamentul ar fi mai mult sau mai putin tot dupa ureche.

Si mai e ceva: cand toate merg bine si frumos, ai convingeri si rezoluții. Cand lucrurile incep sa o ia razna, uiti de convingeri, iti pierzi sangele rece, intri intr-un cerc vicios de anxietate si te agiti ca o gaina incercand una sau alta ca sa aduci lucrurile pe linia de plutire. Ca atunci cand au copiii febra si primul gand e sa dai fuga la urgente, mai ales dupa ce, in miez de noapte concluzionezi ca sigur febra aia vine de la o meningita, ca doar le-ai bagat lampa in ochi si ai constatat ca au fotofobie.  Si cand doctorul iti da un tratament iti uiti de toate rezolutiile de a nu da antibiotic sau nu mai tii cont ca febra ajuta corpul sa se vindece.

Si apoi sa deplasam gaina inseamna sa o stresam, asa ca ne gandim ca mai bine sta in mediul ei.

Poate totusi avea dreptate colega sotului care ne-a avertizat sa nu luam gaini crescute la ferma. Poate astea ale nostre erau obisnuite la caldura, înăuntru, iar noi, cand le-am dat libertate si spatiu, le-am facut mai mult rau decat bine.

Sa va mai povestesc ca nici cultura de viermi  a fiului nu merge bine? In pofida conditiilor ca la carte, viermii continua sa moara. Dar nu viermii sunt problema acum. Ci doar cireasa, ca sa zic asa, de pe tort.

Poze nu pun, ca n-ati vrea sa vedeti cum arată nasul lui Cookie, le-am facut ca sa le aratam domnului de la magazin. Dar ma uit cu drag si nostalgie la pozele făcute cand le-am adus acasa, cand erau sanatoase si noi fara griji. Si parca n-a trecut nici o luna de atunci.