Tartă cu lămâie și brânză de vaci

Reteta asta vine dintr-o carte luată acum 15 ani dintr-o benzinărie. Pe vremea aia inca ma mai uitam la cartile ce se vindeau prin benzinarii. E printre putinele carti de bucate pe care le-am păstrat după o triere la sânge a bibliotecii, deci, în ochii mei, e o mică comoară din moment ce și-a păstrat locul. E o carte cu retete de tarte dulci si sarate, scrisa de Maxine Clark si frumos ilustrată. Din ea m-am inspirat pentru reteta de tarta cu brânză de capra si nuci de aici. Tot din cartea asta am invatat sa fac aluaturile de tarta. Cand te gândești că era o vreme când cumparam aluaturi de gata pentru facut tarta…si le spuneam tastelor mele « de casa… Acum cateva zile am luat cartea la răsfoit si am dat peste reteta cu lămâie și brânză de vaci, pe care am zis ca trebuie sa o incerc. Ne place mult tarta cu lămâie, dar o fac extrem de rar, având în vedere cantitățile enorme de zahar si de unt pe care le contine. Asta cu branza de vaci are o cantitate rezonabilă de zahar, nici nu mai trebuie sa o reduc, cum fac de obicei. Ca am mâncat-o la o singura masa deja nu mai e rezonabil…

Reteta:

-pate brisée din:

• 150g faina
• 75 g unt
• 38 g apă

Se mixează la robotul de bucatarie sau la cel cu lama in « s » faina cu untul rece tăiat bucatele. Cand amestecul are un aspect nisipos, se adauga apa rece si se continua pana devine un aluat care se întinde si se pune in tava unsă si tapetată cu făină. Se pune tava la frigider, se aprinde cuptorul (180°C) si se pregateste umplutura din:

• 400g branza de vaci (nu din cea clasica, de care eu nici nu gasesc aici, ci din cea cremoasa, ca o smantana groasa).
• 2 oua
• O lămâie bio
• 75 g zahar (folosesc zahar nerafinat de trestie)

Se rade coaja lămâii, se stoarce, se amesteca coaja si zeama cu restul ingredientelor cu ajutorul unui mixer cu picior pana se obtine o crema netedă. In carte scrie sa se mixeze coaja de lămâie cu zahărul pana se obtine un praf fin, abia mai încolo se adauga peste restul ingredientelor, dar eu am luat-o pe scurtătură.

Am adăugat crema astfel obținută peste tarta si am pus-o in cuptorul preincalzit. Timp nu va dau, ca sunt adepta uitatului in cutor din când in când pana consider ca e gata. Uitatul in cuptor inseamna de obicei ca ma uit , dar trebuie sa recunosc ca uneori mai si uit de prajitura de acolo si o semi-ard. Zic semi-ard că vad uneori la brutărie lucruri pe care eu le consider de-a dreptul carbonizate, deci cred ca avem niste standarde extrem de diferite.

Doua precizări :

• amestecul de branza e asa de lichid, încât mi-am zis ca sigur nu iese un lucru bun din el. Ei bine, a iesit excelent. Tarta e fină, ușoară si răcoritoare.
• in reteta inițială aluatul se coace fara umplutura, iar abia apoi se adauga umplutura si se coace din nou. Bineinteles ca blatul va ieși mai crocant decat mi-a iesit mie, dar am luat-o iarăși pe scurtătură.

Am mai (re)gasit in cartea asta inca vreo 3-4 rețete de tarte sarate pe care le voi incerca in curând. Cred ca tuturor ni se intampla sa dam peste carti de bucate in care găsim rețete pe care le vedem la un moment dat cu alți ochi.

Publicité

De 4 ori năut

Poate ajuta si pe altii sa scriu despre modul în care împușc 4 iepuri dintr-o lovitura, adică fac 4 feluri cand fierb nautul.

Intai vreau sa precizez sa spun ca sunt o mare amatoare de humus, s-ar putea spune că sunt dependentă de el. La început il făceam cu naut din conserva, apoi am trecut la naut fiert. Fierbeam mai mult si o parte il puneam la congelat într-un borcan. Desi pun diverse lucruri in congelator in borcane de sticla (supe, sarmale, sos tomate, humus…) nautul fiert e singurul lucru care a spart borcanul in care il congelasem. Si nu mi s-a intamplat doar o data, ci de 2 ori.

Însă cu statul asta acasa am pus la punct o metoda de a folosi o mare cantitate de naut pentru 4 feluri de mancare si nu mai congelrz nimic. Asa ca fierb acum cate 1 kilogram (dupa ce l-am lăsat la muiat vreo 20-24 ore) si prepar din el 4 feluri. Bine, un fel nu-l prepar eu, ci fiul, dar stiu si eu rețeta.

Așadar, după ce nautul a fiert (cam o ora jumatate) , fac asa:

1. Iau din el cat e inca fierbinte (pentru ca mai tarziu nu-l pot separa asa bine de zeama lăsată, care se gelifica) o parte pe care o pun apoi la cuptor in strat subtire într-o tava si las pana se face crocant. După ce scot boabele , presar pe ele ulei de măsline, mirodenii si sare.
2. Fiul prepară din o mare parte din cantitate o mancare indiană numita dal. Găsiți multe retete căutând pe internet. El caleste o ceapă, niste usturoi, adaugă turmeric, curry, ghimbir ras (cand avem), sare, lapte de cocos si sos tomat, iar apoi pune multe polonice din nautul fiert, lasa sa clocoteasca si opreste focul. Il mancam dupa ce pune pe el pătrunjel, alături de orez basmati. Reteta are si chimion (sau chimen? , eu le confund intotdeauna) pe care nu il adaugă, asa cum ar fi cazul, pentru ca il detest (chimionul sau chimenul, nu pe baiat).
3. Iau apoi cu polonicul tot ce a rămas din boabele de naut si niste zeama. Din astea fac humus, mai nou pun in el mult origano si cimbru din gradina si iese perfect.
4. Cu zeama rămasă fac mousse de ciocolată, după reteta de aici.

Bonus: mai fac uneori salate cu naut, frunze verzi si eventual ce mai am in momentul ala in sertarul de legume.

Si uite asa am inceput sa cumpăr naut la saci de 3 kilograme.

Poate a sosit momentul sa schimbam paradigma

Ma gandeam azi la articolul despre descreșterea economică pe care il scrisesem pe la începuturile blogului, il puteti (re)citi aici .

Mi se pare momentul potrivit sa schimbam paradigma sau mai bine zis sa continuam ceea ce unii facem de cand ne-am izolat în casa. Mulți dintre noi am vazut ca ne putem mulțumi cu mult mai puțin decât eram obișnuiți, ca nu avem nevoie de atatea lucruri pe care le cumparam in goana noastra frenetică pentru « a avea ». Cel puțin în casa noastra, de la început de martie, se fac doar cumparaturi alimentare. Asa bizar mi s-ar parea acum sa intru într-un magazin de haine. Bine, nici inainte nu mi se părea prea interesantă activitatea de shopping. Ne-am schimbat chiar si pe partea de cumparaturi alimentare: multi s-au apucat de gătit, de facut paine si n-au mai cumparat ceea ce oferă industria agroalimentara. Citeam zilele trecute un articol cum ca s-au plans fabricantii de biscuiți si alte dulciuri de gata ca le-au scazut drastic vânzările in perioada care a trecut. Mulți au descoperit mici afaceri locale pe care continuă să le susțină. Eu am descoperit cu mare bucurie o ferma de carne cu animale crescute pe iarba, ferma ce livrează la domiciliu sau am comandat de la o firmă micuță ale cărei produse mi se păreau prea scumpe inainte. Merită să dăm mai mult pe lucruri de calitate, sa susținem oamenii care muncesc sa ne aduca acele produse. Am mai descoperit că decat sa merg de 2 ori pe saptamana la magazinul de veac pentru a cumpăra cantități mici de produse, cumpar direct sacul cu cele cateva kilograme de produse din care pe vremurile dinainte ma serveam in acel magazin.

Imi place sa cred ca ne vom schimba cu toții felul de a alege unde se duc banii nostri si nu ne vom arunca iarăși in cursa nebună a consumului. Si daca suntem multi care facem gesturi mici, obligatoriu societatea se va schimba. Chiar dacă acum suntem îndemnați să relansăm economia consumand, ca prea mult au economisit oamenii in ultima vreme.

Insecticid ecologic si economic contra paduchilor plantelor

Acum ceva vreme mi-au fost atacați de paduchi ambii lămâi din ghivece. Am cautat atunci ce as putea folosi si am gasit: săpunul negru îmbogățit cu ulei de in. Am facut o soluție de ulei de in si am frecat fiecare frunza cu solutia: n-a trebuit sa repet tratamentul, ca paduchii au plecat.

Saptamana trecuta am vazut ca trandafirii sunt foarte atacați. Am facut o soluție de săpun magic, am turnat-o intr-o sticla cu pulverizator si…am uitat de trandafiri. Dar azi, uitandu-ne cu atentie la măr, am vazut ca frunzele tinere sunt pline de paduchi. Am facut din nou o soluție de săpun negru si am sters fiecare frunza in parte (e un pui de mar, nu are frunze prea multe). Stergand frunzele, am observat 3 mamarute , care, probabil atrase de păduchi, venisera sa se indestuleze. La multitudinea de paduchi prezenti, nu m-am putut baza doar pe ele, le-am luat cum ar veni, pâinea de la gura, dar sigur ceva resturi au rămas si pentru ele. Citisem ca in afara de mamarute , care se folosesc cu succes in agricultura bio pentru combaterea daunatorilor, foarte utile sunt plantele de condurași, frunzele lor atragand paduchii, asa ca plantele din jur scapa. După ce am facut operațiunea de despaduchere a mărului, mi-am amintit de trandafiri, m-am dus sa studiez situatia si sa vad si sa nu cred: nu mai erau paduchi deloc pe ei, cu excepția unei singure ramuri proaspăt crescută , pe care am tratat-o urgent.

Dupa asta, facand o inspecție mai amănunțită a grădinii am gasit paduchi si pe una din plantele de rubarba si pe planta de strugurei (coacăz rosu). Erau altfel de paduchi decat pe mar sau pe trandafiri (oare fiecare planta cu păduchii ei?). Urmarea cred ca o ghiciti: solutia facuta in sticla cu pulverizator si pulverizat pe zonele afectate.

Săpunul asta negru e îmbogățit cu ulei de in, e bun pentru spalatul pe jos sau a diverselor suprafețe. L-am cumparat acum 10 ani cu gând să spăl pe jos, dar nu m-a convins, ca solul rămânea usor alunecos si de cate ori calcam rămâneau urme. In schimb pentru combaterea paduchilor e excelent. Si imi mai ramane jumate de borcan, sa tot folosesc la el inca vreo 10 ani. Se foloseste cam o lingura de săpun pentru 1 litru de apa.

Anul trecut am incercat sa folosesc contra paduchilor plantelor maceratul de urzici. Am fost avertizata că maceratul asta miroase foarte urat, dar nu ma asteptam sa miroasă chiar asa. Maceratul e bun si ca ingrasamant, dar după ce 2 zile mi-au mirosit mâinile pe care picurase acel macerat in ciuda spalatului repetat si intens, am zis ca eu asa ceva nu mai fac. Presimt ca o sa imi treaca repulsia cu timpul, dar mirosul intens de fecale al acelui macerat imi taie tot elanul de a-l mai prepara. Desi nu va ascund: am studiat problema si probabil voi testa un macerat de urzici facut in anaerobioza, cu un dispozitiv utilizat pentru fermentarea berii. Dar mai este pana atunci…