Printre lucrurile bune pe care ni le-a adus pandemia a fost ca in plimbarile noastre de pe vremea cand traiam aproape închiși, am descoperit locuri noi foarte aproape de casa. Asa am dat asta primavara peste un delusor plin de macesi infloriti. Am retinut locul ca sa revenim pe când se coc macesele.
In septembrie era deja plin de fructe, unele coapte, altele nu inca, iar altele aratau pur si simplu carbonizate (sa fi fost efectul verii prea calde si prea secetoase?). Am cules cu mari eforturi vreun kilogram de macese numai bine coapte, adică putin-puțin moi si cu coaja usor mata. Cum nu mai făcusem niciodata gem de macese, primul reflex a fost sa caut pe google o reteta si sa o folosesc cu mici modificari, mai ales la cantitatea de zahar, pe care o scad de obicei. Zis si facut, am spălat bine macesele in mai multe ape, apoi am eliminat partea neagra din varf (cu o foarfecă si apoi cu unghia a fost perfect), le-am pus la fiert cu apa cat sa le acopere, le-am trecut prin sita cu gând să trec la etapa a doua: fiertul cu zahar. Insa cand am gustat pasta si am inceput sa tusesc, mi-am amintit, ca de obicei, de cartea Silviei Jurcovan. Si am descoperit ca tepii minusculi din interiorul maceselor trebuie eliminati filtrand toata zeama printr-un saculet de tifon . Asa ceva nu aveam, dar aveam o strecuratoare cu găuri foarte fine care și-a făcut treaba. Oricum operațiunea de dubla filtrare ia mult timp si efort, asa ca aproape m-am bucurat ca recolta n-a fost mai bogata. Am adaugat putina apa in tot ce a rămas dupa prima filtrare, am mai fiert și zeama obținută am refiltrat-o si am adaugat-o celei obtinute initial. Am fiert totul cu zahărul (mai puțin de o treime din cantitatea de zeama) si am pus in borcane (doar 4 borcane).
Săptămână următoare, uitând in parte tot efortul pe care il presupune procesul de obținere a gemului, ne-am dus din nou sa culegem macesele coapte intre timp. Uitasem si de intepaturile din timpul culesului. Noroc ca nici de data asta nu am gasit prea multe. Dupa ce le-am spalat si indepartat varfurile, m-am gandit ca macesele sunt pline de vitamina C si alte vitamine, iar în gem nu se mai păstrează mare lucru din ele. Asa ca am hotarit sa incerc sa fac un gem cu macese crude. O parte din macese, le-am mixat (cu greu si incomplet) cu niste miere si am incercat sa le dau prin sita. N-am reusit, asa ca am umplut un borcan mare cu amestecul si le-am lasat intai in bucatarie 24 ore, apoi la frigider cateva zile. Restul maceselor le-am transformat in gem clasic.
Dupa cateva zile am scos borcanul si am trecut totul prin strecuratoare. Daca sa strecor zeama de macese fierte cu apa era greu, sa treci macesele crude prin sita e o munca sisifica. Din tot borcanul mare de amestec maces-miere mi-a iesit un borcanel mititel de « gem » crud de macese. Tepii fini au ramas, ca n-am avut rabdare sa mai trec totul prin sita ultra fina. De altfel ma intreb daca un extractor de suc nu m-ar scuti de multa munca si timp, de cativa ani ma tot gandesc si razgandesc sa cumpar unul.
Urmatorul weekend am plecat iar pe deal la cules de macese. In plus am avut surpriza sa gasesc tot dealul plin de rucola salbatica. De atunci ma intorc o data la cateva zile sa imi refac stocul de rucola.
Rucola e cea cu flori galbene 
De data asta pentru gemul crud am fost (sau doar m-am crezut?) mai smechera. Am adaugat putina apa in macesele bine spalate si debarasate de varful negru, am mixat cu mixerul cu picior, am filtrat si refiltrat toata zeama cruda si am adaugat miere. Mi-a iesit un borcan mare. Din resturile de seminte mi-a iesit un borcan mititel de gem clasic. Doar ca pasta initiala preparata acum 3 saptamani e ca in prima zi, iar cea cu apa a fermentat dupa o saptamana. N-a fost o problema, borcanul oricum era pe terminate.
Cand vremea va fi mai buna (azi ploua) ma pregatesc de o noua lupta cu spinii.
Am pus asta vara si flori de soc in miere, pastrez borcanul la frigider. A iesit o minunăție de miere aromata.
Tot in miere am pus la fermentat si usturoi, după reteta de aici http://nicrunicuit.com/faire/fermenter/legumes/ail-fermente-au-miel/
Tocmai mi-am refăcut stocul de miere romanescă si pot sa ma desfășor in voie cu genul de macese sau cu usturoiul fermentat. Doar macese sa mai gasesc.
Si ca sa fac haz de necaz: tot inchisi in case stam si acum, cine stie ce minunatii mai descopar prin apropiere.
La Rose...rose 
Ooo,da ai avut multa rabdare sa tot strecori macesele! Totusi, munca ta nu a fost in zadar. Mi-a placut mult cum arata pasta din lingura. Ce bine ca ai descoperit acel deal cu macese si cu rucola.
Citind povestea ta despre macese, mi-am adus aminte de cind eram copil ca, in curtea policlinicii unde mergeam la stomatolog, erau macesi. Ma duceam acolo aproape in fiecare zi ca era foarte aproape de blocul in care locuiam, si mincam macese direct din pom, asa nespalate. Luam cite una, o despicam cu unghia, tot cu unghia curatam tot puful apoi o bagam in gura si o mincam. Pe degete imi raminea destul puf asa ca trebuia sa fiu foarte atenta sa nu duc mina la nas ca apoi ma minca nasul atit de tare ca trebuia sa plec repede acasa sa ma spal. Poate te ajuta cu ceva metoda mea de curatat macese.
J’aimeJ’aime
Multumesc Geta, o sa incerc la anul cum zici tu, sa scot ce e in interior si apoi sa le dau prin sita. Anul asta e cam gata cu ele, când am fost ieri dupa rucola am gasit cateva boabe de macese, dar nu multe.
E mult de lucru la pasta aia, dar ma gandesc ca o fi plina de vitamine si se păstrează f bine.
J’aimeAimé par 1 personne
Câtă răbdare ai avut! 🙂
J’aimeJ’aime
De aia ziceam ca noroc ca nu erau multe. Noi avem si castane comestibile la pădure, dar la facut pireu de castane nu m-am mai băgat, parca e totusi mai mult de lucru decat la macese. Dacă ești Adelina care ai avut blog: esti bine, copiii sunt bine?
J’aimeJ’aime
si cata rabdare aia vut si la cules macesele, si la curatzat, si la filtrat. De cateva ori in copilarie am participat…
Mai tin minte in copilarie ca le uscam si puneam cateva la fiecare ceai. Dar nu stiu daca scoteam ce e in mijloc sau nu….
J’aimeJ’aime
Noi puneam macese uscate seara într-un pahar cu apa rece si beam dimineata « ceai » de macese. Le puneam întregi.
J’aimeJ’aime
Cred ca e o idee f buna. Trebuie sa merg sa vad daca mai putem culege ceva macese.
J’aimeJ’aime
Cred ca scoteai, ca sunt tari semințele alea, iar puful e cam neplacut de mancat.
Prima dată am cules cu sotul, dar el n-a mai vrut sa vina …noroc cu fiul ca lui ii place sa culeagă:) …aschia nu sare departe de trunchi. Tot el ne-a cules si castane toata toamna.
J’aimeJ’aime
Știu că e multă muncă, dar arată foarte bine gemul tău de măceșe. La noi se găsește de cumpărat pastă gata facută, numai să adaugi zahărul și să faci gemul. Dar evident nu are același farmec 🙂
J’aimeJ’aime
Multumesc 🙂 Da, da stiu de pasta gata făcută. Dar ma gandeam ca nu poti fi sigur ce are in ea. Oricum nu găsim aici, asa ca nu ne rămâne decât să ne zgariem mâinile culegand 🙂 Si chiar azi am văzut într-o emisiune reteta nemțească, acolo arătau că iau bob cu bob si il golesc si de seminte inainte de a se apuca de preparat. Nu e rea ideea, o sa incerc, sper ca mai găsim macese, ca am facut deja o sarja de gem acum 2 saptamani si mai rămăseseră multe fructe inca necoapte.
J’aimeJ’aime