Planuri de gradinarit si buruieni utile

Pana sa ne mutam cu adevarat la casa noastra, ne ocupam de gradina. Avem acum  ocazia sa punem in practica tot ce ne-am dorit de ani de zile. Am tot citit carti despre permacultura, mi-am luat si notite si as vrea ca gradina noastra sa fie un loc plin de verdeata, de viata, sa produca multe lucruri bune de mancat.

Situatia actuala se prezinta cam asa: o gradina destul de frumoasa, care are in mijloc un nuc imens, deci care face multa umbra, dar cu nuci micute. L-am taia, dar ni-e mila de el. Cand zic gradina, e gazon cu iarba, pe termen lung l-am transforma într-o pajiste cu flori.

Apoi cei care ne-au vandut casa nu s-au ocupat cu agricultura, doar cu partea estetica , asa ca au plantat la greu multi arbusti, care nu fac nici macar flori, dar care fac si ei multa umbra. Avem  o mica bucatica de gradina de legume, necultivata, unde daca sapi putin, dai de pietris. Cred ca toata gradina e cam asa: un strat subtire de pamant peste pietriș si moloz. Si cireasa de pe tort: inspre vecinii de la nord avem un gard despartitor din niste tuia uriasi. Nu gardul e problema, ci radacinile lor care invadeaza toata bucata noastra de teren orientata spre sud.

Dar nu-i bai,  sper ca putin cate putin, o sa reusim sa facem ce ne doream. Ideea mea era oricum de cultiva pe parcele micute suprainaltate, asa ca ne ramane doar sa le facem sau sa le cumparam. Am vrea apoi sa taiem arbustii ornamentali si sa punem cativa pomi fructiferi. Ne gandim sa cumparam  un tarnacop, ca altfel nu razbim cu pietrele si molozul, deci nu reusim sa facem gropile pomilor. Tot in planuri intra si gainile, am gasit o ferma din Franta, care livreaza cotete fabricate de ei. Stiu ca am putea sa facem noi cotetul, dar ne lipseste curajul si indemanarea.

Pentru moment, sotul cu fiul au facut acest minunat 🙂 compostor, din placi de lemn netratat.

20180903_130628

O sa mai avem unul, mai putin frumos, ni-l vinde la pret redus sindicatul care se ocupa de tratamentul gunoiului. Sindicatul incurajeaza compostarea, pentru ca deseurile umede, din cauza cantitatii mare de apa, consuma multa energia ca sa fie incinerate.

In loc de iedera, ne-am gandit sa folosim plante de kiwi. Le-am cumparat si plantat. Peste 4 ani poate o sa avem si fructe.

Am mai plantat o planta de lavanda, sa aduca albine.

Asta vara am citit o carte foarte buna de gradinarit, scrisa de Margit Rusch, o recomand cu caldura. De aici am retinut doua idei mari si late:

-ca in cultura plantelor, la fel ca in natura, nu trebuie lasate spatii goale. Daca pamantul e gol, vin sa il ocupe buruienile.

– ca tot ce se smulge sau taie, se lasa pe sol sa se usuce, pentru ca pamantul sa profite de toate substantele utile din buruieni sau bucati de plante cultivate.

Asa ca asta vara am adunat de pe unde am putut tot felul de seminte de asa zise buruieni utile. Iar acum transplantez in gradina buruieni care se mananca, gasite prin oras.

Deci m-am gandit sa fac o lista a buruienilor utile in gradina. Majoritatea se mananca, sunt pline de vitamina C, sunt rezistente si sper ca vor ocupa ele spatiul:

– spanac salbatic (chenopodium album): desi e cultivat in Africa de exemplu, in in Europa e considerat o buruiana foarte invaziva. Se consuma si e plin de vitamine.  Am transplantat 2 plante, pare ca s-au prins.

20180905_185026

– păpădie: am luat seminte, le-am raspandit prin gradina

– urzici: vreau sa culeg seminte si sa le seman. Cred ca nu e cazul sa mai spun cat e de buna la casa omului. Iar in gradina se foloseste maceratul pe post de pesticid.

-iarba grasa (portulaca oleraceea). Se pune in salate, contine f multa vitamina C. Am transplantat-o la baza kiwi- lor. Pare să-i placa:

20180905_185109

– rucola sălbatică:  mult mai rezistenta decat cea de cultura. Am transplantat cateva plante, daca nu se prind, o sa culeg seminte, ca le gasesc din belșug pe langa casa.

-Tataneasa ( symphytum officinale). Pe langa faptul ca e comestibila, are si alte roluri. Se poate folosi ca activator de compost. Se foloseste ca ingrasamant pentru rosii: cand se planteaza roșiile, se pune in fiecare cuib cate o frunză de tataneasa. Apoi plantele de rosii si in general solanaceele si cucurbitaceele se pot stropi cu macerat de tataneasa. Trebuie mare grija la alesul locului unde se planteaza, pentru ca isi intinde radacinile pana la 2.5 m sub pamant,  iar in anii urmatori produce noi plante si nu mai poate fi eliminata. Am cules seminte asta vara, pentru moment am pus cateva într-un ghiveci, o sa vad ce se jntampla, pentru ca se zice ca semintele nu sunt prea fertile.

-craita (tagetes erecta). Nu-i buruiana,  se foloseste ca planta ornamentala pentru florile ei colorate. E bine sa fie cultivata in vecinatatea rosiilor, le fereste de paraziti. Am luat seminte.

-calendula: tot floare, tot utila: am luat seminte.

– rotunjoara (glechoma hederaceea). Tot mancabila, am transplantat cateva plante la umbra, langa compost. Inca nu stiu daca s-au prins.

Asta vara am cumparat si seminte de flori comestibile . In plus, aduc albine:

20180903_180932.jpg

Dupa cum se vede, o sa am o gramada de calendula, ca doar am si semintele culese de mine.

In afara de buruieni, am semanat cateva seminte de rosii. Nu stiu daca iese ceva, dar am citit, tot in cartea de care spuneam, ca plantele care se inmultesc din seminte, care ies când e momentul sa iasa, sunt mult mai viguroase decat cele din rasaduri.

Am comandat de pe un site al unei asociatii (kokopelli) cateva seminte care seamana in septembrie. Printre ele si seminte de trifoi, care e bun sa acopere pamantul si sa fixeze azotul, deci e un  » ingrasamant verde ». Mi s-a parut foarte practic calendarul plantelor, care zice, ce se poate semana, in functie de luna anului. Am cumparat si bulbi de praz perpetuu (?) , care dureaza ani buni odata ce l-ai plantat.

Acum ca v-am expus toate planurile de gradinarit, as fi incantata sa primesc sfaturi de la cei mai experimentați decat mine. Nu va sfiiti sa comentati 🙂

 

 

 

 

 

Publicités

Romane care mi-au placut

Pe vremuri citeam mult, mai nou am inlocuit aproape in totalitate romanele cu carti documentare. Cum pentru cele documentare mi-ar fi greu sa fac un clasament, mi-am zis ca as putea sa fac o lista scurta cu romane care mi-au placut. Si nu oricare romane, ci cele care au trecut proba timpului. Pentru ca am observat ca mi se intimpla frecvent sa fi avut o parere foarte buna despre o carte imediat ce am citit-o, dar apoi amintirea ei paleste si , retrospectiv vorbind, nu mi se mai pare ca a fost chiar asa de frumoasa.

Cartile mi le aleg de la biblioteca, de la raionul « Coups de cœur », fie carti de care s-au indragostit bibliotecarele fie alti cititori. Mai am tot felul de criterii: daca e prima carte a unui autor, are sanse mari sa fie mai bine scrisa decit urmatoarele. Mai fur idei de lectura de pe internet. Ba chiar, uneori, din programul cinematografului: cind vad filme care au la baza o carte, prefer sa caut cartea decit sa vad filmul. Daca descopar un autor care imi place, ii iau la rind toate cartile publicate.

Dintr-un grup de lectura din care fac parte am invatat ca gusturile sunt extrem de subiective, asa va fi si lista mea. Le-am ales si pe cele de care nu prea am auzit de la altii.

 

Sus pe un piedestal stau cartile lui Laura Kasischke:  White Bird in a Blizzard (s-a facut si film, nu l-am vazut), Be mine si Boy Heaven. Le-am citit in franceza, nu stiu daca au fost traduse si in romana. Imi place felul in care scrie Laura Kasischke si am descoperit ca autoarea e poeta, a inceput sa scrie romane mai tirziu. Mi-au placut asa de mult cartile ei, incit ii iert faptul ca restul romanelor , mai ales cele publicate mai nou si pe care le-am asteptat cu sufletul la gura m-au dezamagit, cu exceptia unuia: Prin fata ochilor.  Inca o mica hiba: dupa ce ai citit prima carte a ei, incepi sa intuiesti oarecum deznodamintul celorlalte. Una din bibliotecarele de la mine din oras o apreciaza pe Laura Kasischke la fel de mult ca mine: prima carte a autoarei trona la raionul cu preferintele bibliotecarelor, iar ulterior, cum apare un roman nou , biblioteca il achizitioneaza.

Sofi Oksanen: Purificare O bucata din istoria Estoniei, vazuta prin ochii unor femei din aceeasi familie. A mai scos ceva carti dupa, nu mai m-au prins.

Cartile lui Amélie Nothomb,  Uimire si cutremur si Metafizica tuburilor. Ambele se petrec in Japonia, tara vazuta prin ochii copilului, iar apoi a tinerei adulte. Am mai citit si alte carti ale ei, dar in afara de Mercur, nu m-au entuziasmat.

Janet Skeslien Charles : Moonlight in Odessa O tinara ucraineanca ajunge in America in urma casatoriei cu un american. Mi-a placut pentru ca am regasit asemanari cu felul in care eram priviti noi, romanii, in anii 90, de catre occidentali.

Maria Ernestam : Les oreilles de Buster . Nu stiu daca exista traducerea in engleza sau in romaneste, eu una n-am gasit-o. Sunt amintirile unei femei, a carei pasiune pentru trandafiri odata devenita adulta ascunde secretele  unei copilarii pline de traume.

Margaret Mazantini: Nu te misca.  Un tata, la capatiiul fiicei sale in coma,  isi rememoreaza trecutul, si, mai ales, pasiunea pentru o femeie . Frumos scrisa, dintre celelate carti ale autoarei mi-a mai placut, dar nu asa de mult, doar Venit pe lume.

Am uitat sa va zic de autobiografia Mayei Plisetskaia. Desi in general nu-mi plac autobiografiile.

Si asta e tot. V-am zis doar ca e o lista scurta 🙂

 

 

 

« Black-out, maine va fi prea tarziu », de Marc Elsberg

V-ati gandit vreodata ce s-ar intimpla daca dintr-o data nu mai am avea curent? Cum ne-ar afecta o pana electrica la scara mare care ar dura mai multe zile? Marc Elsberg, autorul thriller-ului Black-out, s-a documentat foarte serios inainte de a scrie cartea in care povesteste cum un grup de teroristi face sa cada reteaua electrica a Europei, iar apoi a Statelor Unite. Am inceput cartea pe tren, dar apoi n-am mai putut-o lasa din mana.

Postfata cartii mi se pare si ea foarte interesanta. Aici autorul marturiseste ca desi Black-out e o fictiune, in timp ce lucra la manuscris, realitatea a ajuns din urma imaginatia. Lucruri care pareau irealizabile sau complet aberante, cum ar fi manipularea sistemelor informatice ale centralelor, s-au intimplat , din pacate in realitate. La fel cum si accidentul de la Fukushima a ilustrat  pericolele care pot aparea ca urmare a defectarii sistemului de racire al centralelor nucleare.

Ideea cartii e ca piratii informatici reusesc sa faca sa cada intreg sistemul electric european, iar poarta de intrare in sistem sunt citeva contoare « inteligente », adica interconectate. In scenariul romanului, pana de curent dureaza doar 12 zile, dar e destul cit sa provoace un dezastru ale carui consecinte dureaza cel putin zeci de ani.

Intii de toate oamenii ramin blocati in lifturi si metrouri. Benzina nu mai este, pentru ca benzinariile au nevoie de curent electric ca sa pompeze carburantul. Locuintele nu mai sunt incalzite, iar apa nu mai curge la robinete. Vacile de lapte mor in chinuri cumplite, din cauza ugerelor prea pline cu lapte, pentru ca sistemele de muls sunt electrice. Telefoanele si internetul nu mai functioneaza nici ele. Mincarea perisabila se strica in depozitele care nu mai pot fi racite, iar hrana, nu mai poate fi transportata din lipsa de benzina.  Oamenii nu mai au ce minca, iar pe piata neagra putinele alimente disponibile se vand la preturi aberante. Totul se cumpara doar cu bani gheata, cardurile bancare sunt inutilizabile. Sistemul de racire al centralelor nucleare nu mai functioneaza, asa ca apar accidente nucleare. Bineînțeles că industriile isi întrerup activitatea. In spitale nu se mai pot steriliza instrumentele, personalul medical nu mai are halate curate, iar pe linga toate conditiile vitrege, lipsesc medicamentele. Scenele din cadrul cartii care se petrec în spital s-au inspirat dintr-un articol ce descrie evenimentele dramatice din Memorial Medical Center din New Orleans ca urmare a uraganului Katrina, in 2005.

Nu va spun mai multe, poate cititi cartea. Dupa cum zice si autorul: scenariile posibile sunt numeroase si nimeni nu stie ce s-ar intimpla cu adevarat in circumstantele descrise.

Romanului i s-a decernat premiul cartii stiintifice din Germania, iar autorul este invitat frecvent sa vorbeasca in mass media, in calitate de expert, despre pericolele care pindesc societatea nostra hiper-conectata.

 

 

Din saptamina care a trecut

Evenimentul notabil al saptaminii a fost ca am avut zapada. In sfirsit am avut si noi iarna in zona pariziana. Cam scurta iarna, dar frumoasa, cu zapada. Din ciclul « iarba nu-i mai vede la altii », nici zapada nu e mai altfel pe aici. Autoritatile  iau ninsoarea ca pe un eveniment amenintator, care ne prinde pe nepregatite… Asa ca dupa o noapte de ninsoare, care a albit peisajul ca in vremurile de altadata…totul s-a blocat. In zona pariziana zic, ca in alte parti ale Frantei poate ca nu-i chiar asa. Scoli inchise, activitati anulate, sosele blocate, circulatia autobuzelor din zona pariziana a fost oprita. Totul pentru…20 de centimetri de zapada. As fi stat eu acasa sa admir zapada, dar sunt iar in stagiu la o ora distanta de casa, folosind transportul in comun. Norocul meu a fost ca nu iau autobuze, iar dimineata devreme sau dupa-amiaza cand m-am intors, cele 3 mijloace de transport pe care le-am schimbat au mers ca unse. In restul zilei au fost probleme, dar nu si atunci. Alti colegi de-ai mei au fost mai putin norocosi. Scoala unde imi fac stagiul ne-a lasat sa plecam mai devreme, ca sa ajungem mai repede pe la casele noastre.

Si credeti ca dupa « catastrofa » asta climatica toata lumea se activeaza ca sa se restabileasca totul? Credeti prost. Aici zapada se lasa asa pe trotuare, pe scari, prin gari si peste tot, pina se topeste ea de la sine. Nimeni nu o curata, poate doar presara pe ea nisip sau sare. Nici cind se mai topeste peste zi, nimeni nu ia o lopata sa o dea la o parte. Mai vezi uneori afise pe peronul garilor, cum ca sa fii atent, ca aluneca. Dupa ora prinzului zapada se topeste, iar in dimineata urmatoare se face polei. Zapada sau poleiul se curata singure, atunci cand se topesc de tot. Asa ca pina atunci, fiecare se descurca dupa puteri: care cu crampoane pe talpi, care mergand atent…eu una mi-am luat ghetele pe care le folosesc cind merg la schi. Scoala fetei n-a fost inchisa, in schimb in pauza n-au fost lasati in curte la joaca, pina dupa-amiaza cind s-a inmuiat cit de cit zapada de la sarea presarata pe ea. Citeodata ma intreb in ce lume traim , cand zapada e vazuta ca o catastrofa, iar copiii nici nu sunt lasati sa se joace cu ea. Abia astept sa plecam iar in vacanta in Padurea neagra, unde poate sa ninga oricit: drumurile sunt curatate si autobuzele merg, iar viata isi urmeaza cursul ei. Sper doar sa fie multa zapada 🙂

Un lucru care nu mi s-a mai intimplat de citeva luni a fost ca am vazut 3 filme la cinema pe parcursul unei saptamani. Primul e Wonder. Nota mare pe imdb, te simti bine in momentul cind il vezi. Doar ca mie mi-a dat exact senzatia pe care o am dupa o vata de zahar: o maninci cu placere, iar apoi mi-e greata de tot dulcele mincat. Asa si cu filmul asta: mi-a lasat o senzatie de greata dupa toate dulcegariile inghitite, ba chiar m-am simtit luata de fraiera de regizor. Dar gusturile si culorile nu se discuta, unora le place.

Apoi am vazut Three Billboards, cu actrita fratilor Cohen, Frances McDormand. Mi-a placut, nu peste masura, personajul actritei avea prea multa ura acumulata. Dar il recomand. Il consider cam de o nota 8.

Al treilea e cel mai recent film al lui Woody Allen, Wonder Wheels. M-am dus ca sa-i fac placerea sotului, pentru ca nota pe imdb a filmului era mica e tot. Un film de Woody Allen e placut de urmarit, chiar si daca face parte din cele slabe, din care apoi nu mai ramai cu mare lucru, in afara de sezatia ca ai petrecut o seara placuta. Culmea: mie mi-a placut si o sa-i pun un 8 pe imdb.

Un eveniment mai putin notabil pentru omenire, dar notabil pentru noi a fost ca pisica a executat iar un zbor pe geam. Iar, pentru a mai facut asta, dar atunci n-am stiut cum de s-a intimplat asta. Noroc ca stam doar la etajul 3, iar jos e iarba. Saraca, si-a luat prea mult elan ca sa ajunga pe pervaz, asa ca am privit-o cu groaza cum dispare in noapte, fara sa-i pot face nimic, desi era la 2 metri de mine. Am pescuit-o de pe jos, speriata tare.

Fata de 10 ani recomanda cu mare entuziasm cartea « Marie si Bronia », de Natacha Henry. Vorbeste despre tineretea surorilor Curie. A devorat-o in citeva zile. Eu nu va recomand nimic, am citit cite ceva, dar nu destul incit sa merite consemnat. Chiar acum ma chinui cu o distopie a lui Lionel Shriver, cea care a scris « Trebuie sa vorbim despre Kevin ». Ii spune « Familia Mandible » si nu stiu daca sa o continui sau sa o las. Cred ca o sa-i mai dau o sansa si o sa o iau cu mine pe tren.

Tot despre carti : stiati ca exista o carte in franceza care nu are nici un « E » in cele peste 300 de pagini ale ei? Ii spune « La disparition » si e scrisa de George Perec. O citeste fiul, daca ii place o sa i-o « fur » si eu.

Si am incalecat pe o sa si va doresc o saptamina frumoasa!

 

 

 

Ce carti citeste si in general cum se culturalizeaza fata de 10 ani

M-am gandit sa scriu ce mai citesta copila de 10 ani.  De fapt nu m-am gandit chiar singura, ci a fost sugestia ei . Poate dau idei unora, poate imi dati voi idei de lecturi.

Pina acum vreo doua luni citea, dar nu foarte mult. Insa de atunci, a venit Harry Potter care a declansat marea schimbare : cele 7 volume au fost citite pe nerasuflate. Apoi a trebuit sa-i cumpar si piesa de teatru Harry Potter si copilul blestemat, scrisa de Jack Thorne dupa povestea lui J.K.Rowling. De atunci nu o mai putem opri din citit: pleaca la scoala cu cartea dupa ea , acasa ar citi cit e ziua de lunga, asa ca peste tot cara o carte cu ea. Nu-i chiar practic, mai ales cind cartea e voluminoasa, ca pina la urma tot in grija noastra cade dusul cartii.  Dupa Harry Potter au urmat  :

  • Tarimul povestilor de Chris Colfer, primul volum.  A devenit cartea preferata. Tocmai a rugat-o pe bibliotecara sa ii comande volumul al doilea (din cele 5 volume ale seriei) .
  • Polyanna, Jocul bucuriei de E. H. Porter.
  • Charlie si fabrica de ciocolata de Roald Dahl.
  • Vrajitoarele, de Roald Dahl.
  • Tot de Roald Dahl , o carte autobiografica, despre copilaria lui, in franceza Moi, Boy.
  • Micutul Nicolas de Sempé-Goscinny. Sunt 12 povestiri care se pot citi fiecare separat .
  • Les petits vétérinaires (Vet Volunteers in engleza) de Laurie Halse Anderson.
  • Bennet et sa cabane de Anthony Buckeridge, un autor englez pentru copii. Francezii ii spun Bennet personajului englez Jennings al seriei omonime.
  • A mai citit citeva carti despre pisici, asa ca acum nu exagerez cind spun ca stie mai multe decit mine despre viata si obiceiurile pisicilor.

Toate le-a citit in franceza, mai putin Polyanna, la care a citit pina la jumatate varianta in romana, dar a continuat cu cea in franceza.

I-au placut toate cele enumerate, nu de alta, dar cele care nu i-au placut nu le-a terminat. Acolo intra Tom Sawyer. Cred ca e usor de ghicit cine i-a recomandat-o. Si cartea Artemis Fowl a lui Eowin Colfer, care era romanul preferat al fratelui mai mare.

Ce are in plan sa citeasca:

  • In loc de calendar de Avent, o sa aiba La Véritable histoire de Noël de Marko Leino. Nu cred ca a fost tradusa in romaneste. Are 24 de capitole, deci va citi cite un capitol in fiecare zi din luna decembrie pina la Craciun.
  • De Charles Dickens Cantique de Noel ( « Christmas Carol » in engleza.

M-a rugat sa scriu de citeva carti iubite, chiar daca le-a citit acum citeva luni:

  • Vara trecuta a citit in romaneste  Cum sa faci sa NU citesti in vacanta de vara, care i-a placut foarte mult.
  • Secretul celor doua Lotte (Deux pour une in franceza) de Erich Kästner e una din cartile ei cele mai iubite, citita de citeva luni deja. E recomandarea mea: imi placuse si mie in copilarie.

La capitolul culturalizare trec filmele. De curind am vazut impreuna Sarada cu Audrey Hepburn. Saptamina asta am vazut doua ecranizari mai vechi de-ale Agathei Christie: Moarte pe Nil si Crima din Orient Expres. Foarte frumoase. Asta a facut-o sa-si ia de la biblioteca Zece negri mititei, sper sa ii placa. Seara asta avem in program Crima la Soare, tot de Agatha Christie.

Lunile dinainte ne-a facut sotul o serie Hitchcock, adica a imprumutat de la biblioteca DVD-uri si ne-am uitat o vreme doar la filmele cunoscutului regizor. Acum citeva luni am avut parte de seria Woody Allen. Fata noastra le apreciaza pe toate si , spre usurarea mea, nu-i plac filmele mai noi Disney. De ce spun asta? Pentru ca mi se pare ca filmele Disney nu mai sunt ce au fost odata.  Exceptiile care i-au placut sunt Up si Zootopia . Si copiii mai mari regreta filmele Disney de pe vremea lor. Asta cred ca spune totul.

Nu-i plac nici filmele facute special pentru copii, o inteleg, si mie mi se par usor debile. Cind nu stim la ce sa ne uitam, cautam in topul celor mai bine notate 250 filme de pe imdb si alegem unul. Ne-am uitat nu demult cu totii la Blade Runner si nu ne-a dezamagit.

La capitolul muzica si spectacole, o luam cu noi la spectacole pentru adulti, dar potrivite si copiilor. Am fost impreuna la opera Cosi fan tutte. Ne-am uitat de vreo 15 ori la Traviata, o versiune jucata de Opera din Sidney intr-un decor impresionant, in aer liber, in portul din Sidney. Ca si gusturi muzicale ii plac Queen, Abba, Beatles, Pink Floyd si Wham.

O mai culturalizam pe la muzee, care ii plac, dar recunosc ca alegem in general expozitii temporare ,care ne atrag pe noi.

Si am hotarit sa vizitam Parisul mai sistematic, cu muzee si monumente. La cererea fetei o sa incepem cu Sainte Chapelle si Conciergerie. Tocmai a invatat la scoala ca Sainte Chapelle a fost construita de Ludovic al IX lea, cunoscut ca Saint Louis, ca sa adaposteasca coroana de spini a lui Isus.

Incercam sa o ducem in cit mai multe locuri, sa o indemnam sa citeasca cit mai mult, pentru ca in perioada copilariei se dezvolta foarte mult creierul si, deci, neuronii care-i vor servi mai incolo.

Si asa cum spuneam in introducere, poate imi dati idei de lectura pentru un copil de 10 ani, mare cititor.

Trebuie sa va informez ca scrierea acestui articol a fost atent supravegheata, criticata pe alocuri, deci corectata, ca sa fie pe gustul fetei. Cand a venit rindul meu la criticat, poza care ar fi trebuit sa-l ilustreze n-a trecut de cenzura mea, nu de alta, dar aparatul meu e stricat, iar al fetei nu face poze grozave. Oricum, un articol despre citit ar trebui doar citit. Chiar daca n-are poze 🙂

« Aceste boli create de om » de Dominique Belpomme

M-am gandit mult daca sa scriu despre cartea asta, pe care am citit-o de curind. E genul  care te deprima face sa cazi pe ganduri. Multe din ce spune ori le stiam, ori le intuiam, dar e trist sa le vezi scrise negru pe alb. Imi imaginez ca e genul  pe care majoritatea oamenilor n-ar citi-o, iar cei interesati stiu la ce sa se astepte.

Autorul cartii (profesor de cancerologie ) afirma ca lumea asta se duce de ripa. In toata cartea ne prezinta cum si de ce se intimpla asta. Bineinteles, la final, ca sa nu ne lase totusi prada depresiei, ne propune niste solutii.  Toate astea au fost tiparite in 2004, asa ca depinde ce parte a paharului vedem: suntem mai aproape de momentul sfirsitului? Sau agonia e prelungita?

Medicina contemporana isi are originea in medicina egiptenilor, iar ceva mai tirziu, a vechilor greci. Hippocrate a fost primul care a enuntat teoria ca sanatatea si mediul sunt indisociabil legate. Din pacate in ziua de azi, medicina s-a departat de aceasta idee. Ea este tributara unui sistem economic care a exclus din obiectivele lui natura, morala, chiar si etica. Societatea noastra seamana cu un Titanic in care citiva danseaza, majoritatea dorm, altii se chinuie sa-l trezeasca pe capitan. Secolul 21 va fi ecologic sau nu va fi deloc, caci poluarea a ajuns astazi o crima contra umanitatii si mai avem la dispozitie maximum un secol ca sa salvam 10 mii de ani de istorie.

Numarul de decese provocate de cancer s-a dublat in Franta sau in tarile industrializate comparativ cu anii Primului Razboi Mondial.  Cauzele acestui fenomen sunt in numar de trei:

  • Cresterea continua a numarului de cazuri de cancer
  • Progrese terapeutice minore in ultimii 25 ani
  • Absenta unei politici de prevenire, adica de evitare a bolii suprimind factorii de risc

Cancerul e o boala produsa de mediu. Din pacate in ziua de azi se lupta contra bolii, dar nu si cauzelor care o produc. Sunt tratati bolnavii, nu si mediul inconjurator, care e el insusi bolnav. In tarile industrializate cancerul e o boala pe care noi o fabricam, o boala a civilizatiei. O boala artificiala, la fel cu multe altele cum ar fi sterilitatea, majoritatea bolilor cardiovasculare, obezitatea, multe din cazurile de diabet, infectiile nozocomiale, alergiile, astmul…Bolile de azi nu sunt aceleasi cu bolile de ieri si nu e sigur ca medicina le va putea eradica, asa cum a facut-o cu bolile infectioase.

Marea majoritate a cazurilor de cancer nu au o origine ereditara Pentru ca un cancer sa se manifeste e nevoie de factori endogeni (de natura ereditara) si de cei exogeni (legati de mediu). Cind exista factori ereditari care predispun la cancer, riscul de a dezvolta boala e, evident, mai mare, caci factorii de mediu interfereaza cu genele si creeaza mutatii, care stau la originea procesului de cancerizare. Dar cazurile complet ereditare sunt doar 5% din ansamblul lor.

Cancerul nu e o boala a batrinetii Oamenii in virsta se imbolnavesc mai frecvent pentru ca au o perioada de expunere la factorii cancerigeni lunga. Astazi se stie ca nu dozele masive de produsi cancerigeni duce la cancer, ci dozele mici, dar repetate. Mai importanta e durata de expunere. O doza masiva de produs cancerigen provoaca doar o criza de intoxicatie acuta, in timp ce doze mici dar repetate, pot provoca un cancer.

Exista 4 tipuri de cauze asupra carora ar trebui actionat daca vrem sa prevenim cancerul:

  • microorganismele (virusuri, bacterii, ciuperci, paraziti).
  • radiatiile (radioactivitatea, radiatiile solare, liniile de inalta tensiune, antenele parabolice si telefoanele portabile).
  • produsele chimice. Aici intra produsele care rezulta din activitatea umana (fum, gudroane, poluarea atmosferica,dioxine…), produsele folosite in agricultura(ingrasaminte,pesticide)  si produsele sintetice(lipiciuri, vopsele, produse cosmetice, coloranti, modificatori de gust, conservanti alimentari).
  • unele medicamente (estrogeni, anticonceptionale, unele tratamente care s-au dovedit cancerigene pe o perioada lunga de timp).

In afara de cancer, exista lucruri la fel de grave care se intimpla datorita poluarii:  frecventa tot mai mare a sterilitatii (mai ales masculine) si a malformatiilor congenitale  in tarile industrializate.

Asa ca intrebarea « Omul va dispare? » pare la prima vedere provocatoare, dar realitatea stiintifica dovedeste ca , din pacate, e foarte pertinenta.

Multe specii de animale salbatice au disparut si continua sa dispara. Din cele 10 milioane de specii care se presupune ca exista, noi cunostem doar o zecime,  adica 1.4 milioane. In fiecare an dispar 27 000 specii. Specii ! Padurile continua sa dispara in ritm rapid si mare parte din terenurile agricole sunt inutilizabile datorita degradarii solului. O treime din pestii salbatici e pe cale de disparitie. Si cine e la originea disparitiei speciilor? Omul. Care le extermina prin vinat si pescuit, care le distruge habitatul si care polueaza mediul. Iar poluantii pe care omul ii deverseaza in mediu nu sunt doar mutageni, ci si perturbatori hormonali: duc la tulburari de comportament sexual, malformatii si sterilitate. Exista o relatie de cauza-efect intre produsele chimice si disparitia speciilor. Cercetatorii au descoperit ca indivizii acestor specii se nasc cu malformatii sau sunt sterili.  Omul nu face exceptie: in unele zone industrializate, numarul spermatozoizilor din sperma umana a scazut la 50% fata de anul 1938. La asta se adauga cresterea numarului de cancere testiculare la tineri si malformatiile testiculare la copii. Aceleasi probleme apar si la crocodili sau la pesti, unde cancerul nu exista acum 50 ani.

Orice specie poate sa dispara. De la aparitia vietii pe  Pamint, multe specii s-au dezvoltat si apoi au disparut. Insa fenomenul, cu exceptia unor accidente, s-a petrecut lent, in milioane de ani. Situatia de acum e inedita, pentru ca omul e cel responsabil de extinctia brutala a mii de specii. Omul a uitat ca nu e decit un animal, situat in virful piramidei evolutive si ca nu e decit un chirias al acestei planete. Ca sa supravietuiasca, are nevoie de ansamblul speciilor aparute inaintea lui. Biologic, omul este un organism ca oricare altul, supus legilor naturii, deci n-are nici un motiv sa creada ca e o exceptie. Distrugind mediul, omul isi taie singur ramura pe care natura l-a asezat.

Nu trebuie sa ne amagim si sa credem ca, gratie tehnologiei, omul e exceptia de la legile evolutiei. Fiecare organism , fiecare specie, se supune legilor bilologice, care nu pot fi incalcate decit cu pretul mortii organismului sau speciei.

Una din amenintarile care il pindeste pe om este efectul pesticidelor asupra sanatatii lui.  Nedegradabile, ele se concentreaza in plantele pe care le mincam noi sau animalele a caror carne o consumam. Pesticidele se concentreaza tot mai mult in tesuturi, pe masura ce trec de la o specie la alta. Fenomenul de bioacumulare duce ca la sfirsitul lantului alimentar concentratiile sa se multiplice cu pina la 3 milioane.

Alta amenintare este incalzirea globala. Expertii s-au intrebat multa vreme daca ea chiar  exista cu adevarat. Astazi raspunsul e unanim: da, Terra se incalzeste. Problema care se pune e care va fi viteza cu care se va incalzi . N-avem decit sa observam Pamintul: la poli, banchiza se topeste, ursii polari dispar. In Africa deserturile cresc. In Europa de Est, Marea Aral seaca. Bineinteles, nu totul se datoreaza incalzirii, pentru ca ei i se adauga efectele distrugatoare ale omului. dar rezultatul e acelasi. Efectul de sera e la originea fenomenelor climatice actuale: inundatii si uragane care provoaca distrugeri tot mai mari. Si ce facem ? Ne pare rau, plingem victimile, mai luam cite o masura administrativa locala. Dar nu privim mai departe, nu vedem ca sfirsitul e aproape. In unele regiuni pinza freatica a disparut sau daca exista, e prea poluata. Planeta e bolnava, are febra, dar in loc sa luam niste masuri , preferam sa spargem termometrul ca sa nu mai vedem.

La inceputul civilizatiei, omul a respectat natura. Apoi a urmat etapa  in care a inceput sa utilizeze natura spre binele lui. Mai tirziu a urmat o faza mult mai grava, a tehno-stiintei. Aceasta a 3-a faza a insemnat ruperea completa a aliantei cu natura. Iar acum se profileaza faza de autodistrugere, in numele asa-zisului progres stiintific, un progres fara limite, care merge prea departe in numele credintei in tehno-stiinta. Viata noastra a devenit o lupta continua pentru progres, vrem sa ajungem tot mai departe, din ce in ce mai repede. sa traim din ce in ce mai confortabil cu un efort din ce in ce mai redus. Sa traim tot ma mult. Negam moartea. Negam chiar si existenta bolilor sau infrmitatilor, neacceptind cuvintele care le desemnau : orbii au devenit nevazatori, cancerul o lunga suferinta…

Si nu ne dam seama ca negind moartea individuala,  preparam moartea noastra colectiva.Refuzind sa vedem gravitatea problemelor de mediu si cit este de urgenta depoluarea lui ca sa eradicam bolile care sunt consecinta poluarii. O facem din egoism, in numele confortului imediat, fara sa ne pese de viitorul generatiilor care ne succed, in numele progresului tehnico-stiintific.

E doar o bucata din carte, o rezumasem mai demult, dar nu ma hotarisem sa o public. Insa fenomenele climatice deosebite din ultimul timp vin, din pacate, sa-i dea dreptate autorului. Si m-am gindit sa trag si eu un mic semnal de alarma. Mai departe cartea vorbeste despre limitele medicinei si iluziile pe care le vinde bolnavilor. Apoi extrapoleaza cancerul la intreaga noastra societate, care e bolnava. E multa filozofie acolo, mi-a placut, dar ma opresc aici.

 

 

 

 

 

 

 

 

De ce nu mi-e frica de bacterii

Scrisesem postul asta acum citeva luni. Initial nu am vrut sa-l public, zicindu-mi ca in general lumea nu gindeste ca mine. Dar azi mi-am spus ca daca pun pe un singur om pe ginduri, imi ajunge. Asa ca risc 🙂

Dupa ce mi-am terminat studiile, am lucrat intr-un laborator.. Era un laborator de control alimentar Acolo am vazut salmonele, streptococi si stafilococi si alte bacterii de care lumea se ingrozeste . Masa de prinz ne-o luam in aceeasi incapere in care cultivam respectivele bacterii. Nu ma stresa deloc atmosfera , nu m-am gindit nici o clipa ca as putea lua niste microbi cu mine, acasa. Bineinteles, aveam halate si munca o faceam in conditii stricte de sterilitate.

Poate ar trebui sa explic putin ce se intimpla in laboratoarele de microbiologie. Ca sa vedem daca probele sunt contaminate , in general se foloseste o veche metoda : cea a culturii.

O cantitatate infima din proba recoltata, se insaminteaza pe asa numita placa de cultura, care contine un mediu (un strat de 2-3 mm ) ce ofera hrana bacteriilor, astfel incit dupa o incubare la 37°, din fiecare bacterie initiala se dezvolta cite o colonie , vizibila cu ochiul liber. Fiecare specie de bacterii formeaza o colonie caracteristica ca aspect (forma, culoare, marime etc) iar unele au miros dupa care sunt imediat identificate (specia Pseudomonas, de exemplu are un miros extrem de caracteristic).

Dis de dimineata munca in laborator incepe cu « citirea » placilor cultivate in ziua anterioara. Unele bacterii n-au nici o semnificatie patologica, noi le cautam doar pe cele patogene (Streptococ, Stafilococ, Pseudomonas, Salmonela, etc, sunt un numar destul de restrins). De multe ori, chiar in aceeasi familie, doar unele sunt patogene :  la suprafata pielii, in gura sau in nas avem o multime de Streptococi comensali, adica stau cuminti si-si fac viata acolo fara sa ne deranjeze cu nimic. Asadar la citirea placilor se urmareste prezenta unor colonii caracteristice de germeni patogeni : daca nu exista, rezultatul e negativ .

placi
Asa arata placile. Cele selective au diferite culori, in functie de substanta continuta. Scuzati calitatea pozei, in lipsa de altceva, am fotografiat imaginea tiparita a lucrarii mele de diploma

 

Daca se banuieste prezenta unor germeni patogeni , fiecare colonie suspecta e insamintata mai departe pe placi speciale, selective, care contin substante ce favorizeaza cresterea unei singure specii bacteriene. Deci in caz de rezultat pozitiv, timpul de analiza e , evident, lung : placile selective se lasa iar la incubat , dupa care urmeaza procese mai complexe de identificare cu precizie a speciei bacteriene sau in caz de analize umane , o antibiograma . Antibiograma e tot o cultura : bacteria respectiva se cultiva in prezenta de antibiotice, daca nu creste nimic, antibioticul e eficace.

Laboratoarele au in frigider, in eprubete ,ca intr-o biblioteca , toate speciile de bacterii patogene care s-ar putea gasi in urma culturii.

10 ani mai tirziu, in Franta , diploma mea nefiind recunoscuta, am reusit la un moment dat sa fac o munca oarecum asemanatoare cu ceea ce facusem : intr-un laborator de analize medicale. Aici, marea diferenta fata de Romania era ca toata lumea isi facea munca cum putea, cit despre conditiile de sterilitate n-are rost sa discutam, multe erau doar de ochii lumii. Am vazut analize cu rezultate puse din burta, am vazut reactivi care se foloseau desi erau expirati de luni de zile , am vazut … destule. Nu lucram cu manusi pe partea de hematologie (analize de singe), nimeni nu lucra, in naivitatea mea nu m-am gindit ca poate ar trebui, desi puneam mina pe eprubete de singe pentru carea faceam teste sida sau hepatita B. In partea de bacteriologie nu exista nimic pentru dezinfectat, unica hota nu se folosea , ca era veche si nu mai era buna decit de raspindit bacterii in aerul ambiant (mi s-a atras atentia sa nu cumva sa-i dau drumul). Cum am spus, diferenta fata de Romania era ca aici era vopsit bine gardul pe dinafara : laboratorul in care lucram avea toate certificatiile necesare si din punct de vedere birocratic, totul era perfect.

Mincam intr-o incapere separata, dar tot cu halatele pe noi, iar colegele isi spalau si puneau la uscat tacimurile printre sticlaria de laborator sau pipetele folosite la reactivi.

Anii au trecut, la un moment dat am facut niste studii aici. In cadrul stagiului, am lucrat tot intr-un laborator. Acolo se lucra steril, serios, ca in Romania. Cum ne ocupam de analiza apei , vedeam nu o data Legionela…poate ati auzit de boala numita legioneloza. Nici acolo nu-mi era frica, lucram cu diverse bacterii , le cultivam, dar nu m-am gindit nici un moment ca as fi in vreun pericol.

Apoi mi s-a nascut al treilea copil si n-am avut destul lapte sa-l alaptez, i-am dat completare, ca celor mai mari. Moasa mi-a zis ca in epoca asta nu se mai practica sfinta sterilizare a biberoanelor, pe care o aplicasem cu mult sirg la biberoanele fratilor mari. Asa ca n-am sterilizat nici un biberon : le spalam cu grija doar, ba de mina, ba de masina, le lasam sa se usuce…si gata. Bineinteles ca la copilul nr 3 am fost si mai relaxata, conform anecdotei ca daca la primul cade suzeta pe jos o iei o speli si o dezinfectezi, la al doilea o iei doar, la al treilea trimiti ciinele sa o aduca. De unde la primul spalam de mina si calcam hainele ca sa se « dezinfecteze », la al treilea hainele mergeau direct in masina , cu ale noastre . Acum mi se pare logic, nu stiu de ce ar trebui sa se dezinfecteze.

In urma tuturor experientelor astora, pot sa afirm ca mie nu mi-e frica de microbi. Nu dezinfectez nimic, n-am dezinfectante acasa : daca e curat imi ajunge. Cumpar lapte de la piata si nu-l fierb niciodata, spre disperarea medicilor din familie care imi prevestesc tuberculoza…dar ia ghiciti cine a avut salmoneloza in anturajul nostru? Nu noi. Ci tot aia care dezinfecteaza de zor si se feresc de bacterii. Bineinteles, faptul ca sunt relaxata nu inseamna ca nu respect regulile de igiena , de exemplu evit contactul dintre carnea de pui si alte alimente si obiecte(asta de cind lucram in control alimentar mi se trage). Dar imi folosesc logica si bunul simt. Ranile se vindeca de la sine : daca sunt murdare le spal cu apa si sapun . Nu presar pe ele pudre dezinfectante sau cu antibiotice, se descurca organismul si singur. Nu luam dezinfectante gastrice daca unul din noi are (extrem de rar)  enterita. Si in nici un caz nu luam antibiotice la o durere de git sau raceala mai puternica.

Cartile citite in ultima vreme mi-au confirmat justetea observatiilor mele empirice. Le recomand in special pe urmatoarele :

  • Giulia Enders : Sarmul discret al intestinului.
  • Alanna Collen : Prietenele noastre bacteriile (nu cred ca exista traducerea in romana).

Pe foarte pe scurt ce am retinut : bacteriile din intestin sunt mai numeroase decit celulele corpului nostru, ceea ce naste intrebarea daca nu ele ne conduc pe noi.

Oamenii au aparut pe Pamint pe cind bacteriile erau deja prezente, deci convietuim cu ele de mii de ani. Indepartindu-le , rupem un echilibru. Folosind dezinfectante, eliminam toate bacteriile , asa ca bacterii « rele » pot veni sa ia locul celor bune, care aveau rolul de paznici. Dupa o cura cu antibiotice distrugem toate bacteriile prezente in intestin, care convietuiesc acolo pasnic, deci din nou rupem un echilibru, iar consecintele inmultirii bacteriilor patogene in urma tratamentului sunt numeroase. Una dintre ele e ingrasarea. Crescatorii industriali de porci profita de acest efect, tratind porcii , ca sa-i ingrase mai rapid.

Tot dezinfectind, selectam de fapt bateriile cele mai rezistente. Unde se gasesc cele mai de temut bacterii? In spitale, de unde bolile nozocomiale.

Acum ceva timp am vazut un film foarte interesant despre dezastrele agriculturii intensive : tratamentele solului au distrus bacteriile care il populau, asa ca acum suprafetele folosite in agricultura sunt sterile, ceea ce are ca si consecinta un randament in scadere, desi se folosesc doze tot mai mari de ingrasaminte, cu rezultate tot mai slabe.

Asa ca la noi in casa convietuim pasnic noi si bacteriile noastre. Ba chiar le si inmultesc : maia, bors, alimente fermentate, iaurt, chefir…

Voi ce parere aveti despre toate astea ?

 

 

Cum sa evitam pesticidele din fructe si legume?

Continui cu un capitol care mi s-a parut interesant din cartea « Désintoxiquez vous ».

Pesticidele sunt prin natura lor substante periculoase, care actioneaza asupra organismelor vii (insecte, bacterii, ciuperci, vertebrate, viermi, plante…). Daca produsele fitosanitare ar fi inghitite in starea in care se folosesc, ar provoca intoxicatii puternice chiar moartale. Nu putem decit sa ne imaginam efectele asupra noastra atunci cind le consumam in doze infime, dar repetate. Remanenta lor in mediu poate sa varieze de la citeva ore sau zile la citiva ani. Unele, cum ar fi cele organocloruratele (cum ar fi DDT-ul) persista ani de zile si contamineaza lanturile trofice.

Dar cei care se expun la riscurile cele mai mari sunt cei ce lucreaza in agricultura, pentru ca vin in contact direct cu pesticidele. In ultimii 30 de ani, multe anchete epidemiologice evoca implicarea pesticidelor in numeroase patologii ale agricultorilor: probleme respiratorii, patologii canceroase (cancer de prostata, limfom non Hodgkin, mieloame), boli neurologice ( Parkinson, tumori cerebrale), probleme mari imunitare sau tulburari de reproducere…

Daca expunerea profesionala la pesticide a avut loc in perioada prenatala, consecintele sunt dezastruoase. : moarte fetala sau malformatii congenitale , probleme ale motricitatii fine , de memorie sau ale acuitatii vizuale cind copilul creste. Alte probleme care apar sunt o greutate redusa la nastere, si cresterea semnificativa a riscului de leucemie. Mai multe studii indica o legatura  intre autism si expunerea la pesticide, astfel o femeie insarcinata care traieste in apropierea unei ferme care foloseste astfel de produse chimice, are un risc cu 66% mai mare ca sa aiba un copil cu autism.

Pentru consumatorii « clasici » , din cauza diversitatii pesticidelor, e foarte greu de evaluat efectul unui produs in particular. Specialistii numesc « efect cocktail » patologiile datorate amestecului de substante chimice, ingerate pe termen lung sau mediu. Tot ei afirma ca beneficiile pentru sanatate ale consumului de fructe si legume sunt superioare riscurilor expunerii la pesticide. Asa ca pentru a limita efectele nedorite, cel mai bine e sa incercam sa ne protejam, aplicind citeva reguli simple:

  1. Consumati fructe si legume bio

Astfel suntem de10 ori mai putin expusi la pesticide. Filiera bio exclude utilizarea ingrasamintelor, a pesticidelor, aditivilor chimici si OGM-urilor, dar si a antibioticelor si a hormonilor de crestere . Pentru cei sceptici, care spun ca in cultura bio exista contaminare de la cimpurile invecinate, analiza comparata a produselor bio cu cele conventionale arata 0 reziduuri de pesticide contra 37.

Se pare ca agricultura biologica e mai interesanta si pe plan nutritional, produsele avind concentratii in antioxidanti mult mai mari.

Incercati sa privilegiati produsele bio mai ales pentru cele care se maninca crude, salata, mere, pere ,piersici si fructe rosii.

Consumul bio este solutia cea mai simpla, mai radicala, dar probabil si cea mai scumpa. Pentru ca producatorul e remunerat corect, contrar filierelor intensive, care printre altele, sunt subventionate. Pentru ca agricultura bio presupune spatiu mai mare, mai multa mina de lucru. Insa un produs bio are un raport calitate-pret mai bun: nu e umflat de apa si si-a conservat calitatile nutritive. Un mar bio se maninca in intregime, cu tot cu coaja. La un pom ne-bio ar trebui inlaturata coaja si inca 1cm din miez pentru a inlatura cele vreo 40 de produse chimice. Iar consumatorul de bio si-a schimbat felul de a consuma, tinzind sa cumpere produse vegetale, de sezon, brute. Privilegiind o alimentatie bio, suntem mai atenti la risipa.

Deci se poate consuma bio fara a mari bugetul , mincind mai sanatos, gatind mai mult. In general consumatorii bio n-au un venit mai mare decit restul consumatorilor.

2. Aflati ce vegetale sunt cele mai poluate

Organizatia americana de sanatate publica EWG publica in fiecare an lista cu cele 15 fructe si legume mai « curate » si cele 12 cele mai « murdare ».

In general merele si capsunile sunt cele mai toxice, urmate de telina, spanac si castravete.

3. Spalati si frecati fructele si legumele

Asta permite eliminarea unei parti mici de pesticide. Spalati-le chiar inainte de a le consuma, nu cu mult timp inainte. Idealul ar fi sa le frecati cu o perie de legume apoi sa le uscati cu un servet.

Se adauga 1 lingura de bicarbonat la litrul de apa sau otet alb ( o treime otet, doua treimi de apa) si astfel se elimina orice urma de ceara. Apa astfel preparata se mai poate folosi pentru « decontaminarea » legumelor sau fructelor care nu se pot decoji usor (rosii de exemplu).

4. Curatati fructele si legumele cele mai poluate

Indispensabil, cind nu sunt bio. Nu puneti rondele de lamiie in bauturi sau ceaiuri decit daca sunt bio si spalate in prealabil. Eliminati frunzele exterioare ale salatelor, prazului, verzei.  Inlaturati cu cutitul partea ce inconjoara pedunculul (care delimiteaza tulpina de radacina), acolo se aduna « mizeriile ».

5. Variati

Variati legumele si locul de unde le cumparati, ca sa evitati acumularea moleculelor asociate unora din ele. La salata de exemplu evitati varietatile fragile( si deci tratate mai mult) in favoarea celor mai rustice (rucola de exemplu).

6.Alegeti

Legumele-radacina sunt mai protejate de pamint. Cu exceptia cartofilor, foarte tratati.

Mai protejate sunt si cele care sunt intr-o pastaie (mazarea) sau eapa, invelita in mai multe foi.

7. Mincati local si de sezon

Produsele proaspete de sezon contin in general mai putini conservatori chimici sau pesticide utilizate pentru stocarea lor in timp ce parcurg distante lungi. Preferati bio local, pentru ca nici bio n-ar fi scutit de conservatori.

Pentru produsele care provin din afara UE : reziduurile de pesticide pot fi superioare celor autorizate in UE sau pot fi tratate cu pesticide interzise demult in tarile UE.

8. Cititi etichetele

Pentru fructe si legume, singura obligatie legala consta in indicatia tratamentului de dupa recolta. Dar atentie: « netratat dupa recoltare » nu inseamna absenta tratamentului inaintea recoltarii.

9. Gradinariti

Idealul e cultivarea propriilor legume si fructe, folosind metode naturale. Aici gasiti lista completa a produselor care pot inlocui pesticidele si insecticidele cele mai suspecte.

Dar vinul ?

Industria vinului e unul din sectoarele unde utilizarea pesticidelor e foarte importanta. In general in vin se regasesc 3-12 urme de pesticide. Pentru a limita poluarea cu pesticide:

  • preferati vinurile din zonele uscate ( Languedoc, Provence), unde nu e necesara folosirea de fungicide
  • evitati anii ploiosi
  • vinul alb e mai putin poluat in pesticide din cauza timpului de macerare mai scurt.
  • cu cit vinul e mai vechi, cu atit urmele de pesticide dispar
  • alegeti vinuri bio, chiar daca si in unele din ele se gasesc una-doua urme de pesticide

In concluzie sa mincam nu inseamna doar sa ne hranim. Inseamna sa consumam si sa gatim cu placere produse brute, de calitate, sa apreciem valoarea alimentelor si sa ne uitam cu mai mult repect la continutul farfuriei.

Noi in general aplicam regulile de aici, dar nu strica sa mi le reamintesc. Iar pentru vin tocmai am cumparat niste vin din Province, iar cavistul ne-a spus ca din cauza caldurilor, la ei nu trebuie aplicat fungicid. Ne-a mai explicat ca noii viticultori sunt destul de orientati spre agricultura biologica.  Si voi? Cite din ele le aplicati?

 

 

 

 

 

 

Cum ne pazim de undele telefoanelor portabile

Fiica mea isi ia in ultimul timp de la biblioteca tot felul de carti pe care i le iau la citit. Una din ele e foarte interesanta si as vrea sa vorbesc despre ea pe larg,asa ca o sa-i dedic un articol lung

Insa alta, cu titlul « Désintoxiques-vous » , scrisa de o doctorita , Véronique Vasseur, in colaborare cu o jurnalista e un fel de ghid care arata cum ne putem pazi de agresiunea diversilor agenti din mediul care ne inconjoara: poluarea din aer, apa sau alimente, imbracaminte , cosmetice, undele electromagnetice… Unul din paradoxurile vietii moderne e ca progresele stiintei, medicinei sau ale igienei au dus la reducerea mortalitatii in tarile dezvoltate, insa au facut ca unele patologii grave sa devina mult mai frecvente.

Asa ca m-am gindit sa va prezint cite putin din cartea asta, in general lucruri pe care nu le stiam. Asadar, azi, despre telefoanele mobile.

Inca nu se stiu efectele pe termen lung al radiatiilor provocate de telefoanele mobile. Desi acum citeva luni am citit o stire cum ca justitia italiana a recunoscut responsabilitatea telefonului portabil in aparitia unei tumori cerebrale benigne la un angajat obligat prin natura muncii lui sa telefoneze mult .

Oricum, niste masuri de precautie nu prind rau . Aceastea ar fi:

Nu aproape de cap: in afara de casca, puteti lua si alte masuri simple cum ar fi sa schimbati frecvent telefonul de la o ureche la alta

Nu dormiti cu telefonul in apropiere: undele emise interfereaza cu undele cerebrale, ceea ce duce la tulburari de somn, pierderi de memorie, dureri de cap, ameteli.

A se utiliza cu moderatie: evitati conversatiile prea lungi (de dorit a nu se depasi 3 minute), conversatiile  inutile. Dezactivati conexiunea Wi-Fi si notificarile

Preferati telefoanele fixe. Inlocuiti pe cit posibil telefonul tip DECT cu unul cu fir.

Evitati sa vorbiti in zone cu receptie proasta (in interiorul masinii, ascensorului, metrou, parcare subterana…). Ca sa mentina calitatea transmisiei, telefonul creste automat puterea de emisie, deci nivelul de unde.

Nu va deplasati in timp ce vorbiti. Nici macar pe jos, pentru ca telefonul emite mai putenic, in incercarea de a gasi antena cea mai apropiata. Evitati sa telefonati cind va deplasati in tren sau masina, pentru ca mobilul intra succesiv in contact cu relee diferite, pe care le cauta marindu-si emisia. Evitati sa vorbiti din masina (undele se reflecta si se concentreaza intr-un spatiu mic: efectul Faraday)

Atentie la persoanele sensibile Mobilul trebuie tinut  la minimum 15 cm de implantele electronice (pacemaker, pompa de insulina…).

Pentru femeile insarcinate sau adolescenti : evitati pastrarea telefonului la nivelul taliei si in general evitati pe cit puteti utilizarea lui si a undelor wifi.

Pentru copii, riscul e mare din cauza de:

  • oase si tesuturi mai fine, care duc la o patrundere mai adinca a undelor
  • organism in dezvoltare, deci mai vulnerabil
  • o expunere mai lunga in cursul vietii, daca se incepe de la virste fragede

Deci evitati sa imprumutati telefonul copiilor, ca sa se joace. Stati la distantade copiii mici sau femei insarcinate atunci cind folositi telefonul.. Cumparati-le copiilor telefon cit mai tirziu. Nu inainte de 13 ani. Pentru copiii care au mobile, invatati-i sa nu le poarte in buzunar, aproape de corp, si sa nu le foloseasca decit atunci cind e absolut necesar.

Stingeti mobilul cind nu-l folositi sau puneti-l in mod avion. Altfel tot la 10 minute trimite unde la antena cea mai apropiata.

Aparatele de supravegheat bebelusi. Nu se stie ce efecte au undele asupra bebelusilor, dar se presupune ca acestia sunt foarte sensibili. Mai precaut ar fi ca expunerea la unde sa fie cit mai limitata . Preferati aparate analogice si plasati-le la cel putin 1m de patut, reglindu-le ca sa emita doar in cazul in care se aude vreun zgomot.

Nu trebuie sa uitam ca , daca nu se vad, undele sunt si inofensive. Si radiatiile X la inceputurile descoperirii lor se foloseau  fara nici un discernamint. Toate masurile astea sunt simple de aplicat si de bun simt.

Eu le aplicam cu strictete pe cind copilul mic era bebelus, dar cu timpul am mai lasat de la mine. Mai ales de cind anul trecut (ca pina atunci am rezistat) am descoperit smartphone-ul 🙂  Pina la smartphone ma tineam tare si spuneam ca un telefon e facut sa telefonezi, ce poze sau alte smecherii??!!

Copiilor le-am luat telefoane tirziu (14 ani: din motive de naveta la liceu, , apoi 17 ani ), cel mic are aproape 10 ani, inca nu se pune inca problema.

Am incercat sa folosesc un telefon cu fir acasa, dar am abandonat dupa vreo luna, ma deranja ca nu puteam sa-l mut oriunde . Repede se mai obisnuieste omul cu binele, cind ma gindesc ce bucurie a fost in casa noastra cind am avut primul telefon (cu cuplat…ca asa era pe vremea aia). Si invirteam la rotita aia ca sa formam cifrele, iar acum nici unul cu butoane nu ma satisface.

Mi se intimpla des sa-mi uit telefonul acasa, alteori il las intentionat .Ma amuza femeile care-si poarta portabilul in buzunarul din spate de la blugi, n-am facut asta niciodata. Oi fi prea baba pentru asa ceva 🙂

Voi ce relatie aveti cu mobilul? Aplicati vreunele din masurile de protectie?

 

 

 

 

 

« Mic ghid de supravietuire in magazin »: epilogul cartii « Sunteti nebuni sa inghititi asta »

Ma grabesc sa rezum episodul cartii lui Christophe Brusset, nu de alta dar trebuie sa duc cartea inapoi la biblioteca.

Sa fim bine intelesi : unicul lucru care-i intereseaza pe cei din industria agroalimentara sau a marilor lanturi de magazine sunt banii clientului. Nicidecum bunastarea sau sanatatea lui . Deci fiti vigilenti si mai ales exigenti.

Si tineti minte ca voi, consumatorii aveti puterea de a alege. Voi, cei care din rafturile magazinelor alegeti sa cumparati sau nu un produs. Serviti-va de puterea pe care o aveti ca sa schimbati lucrurile.

Acum, dupa ce aveti toate informatiile despre capcanele industriei si ale supermarket-urilor, haideti sa vedem cum sa evitati sa mai fiti pacaliti.

Idealul –  si singura solutie cu adevarat radicala – ar fi sa renuntati la orice produs industrial si sa va multumiti cu produse brute, netransformate. Dar este o solutie greu de pus in practica in epoca noastra.

Trebuie sa recunoastem ca produsele industriale , conservele si produsele congelate sunt practice. Asa ca trebuie sa deveniti experti in a alege doar ce-i bun si sa lasati pe raft restul.

1.       Fiti atenti la originea produsului

Privilegiati in ordine: produsele locale, regionale si nationale, apoi cele care provin din tari cu o « cultura etica » si una a « igienei si calitatii » . Sistemul de norme si controale europene, asa imperfect cum e el, e cel mai strict si eficace din lume.  Nu de putine ori, noile norme, interzicerea unor molecule periculoase, sau orice ameliorare sanitara sunt implementate intii in Europa, iar de aici se generalizaeza incet, in intreaga lume.

Fugiti de produsele alimentare chinezesti, si intr-o oarecare masura de cele indiene, turcesti sau cu alte origini exotice. Chiar daca uneori se gasesc si printre ele produse de calitate, cresc sansele de a gasi unele contrafacute. Cel mai bun exemplu in sensul asta il constituie numerosii consumatori chinezi care incearca cum pot sa puna mina pe produse importate din Australia, Europa sau Statele Unite. Si-au pierdut de tot increderea in produsele lor, in urma prea numeroaselor sacandaluri alimentare .

Militati pentru o mai buna informare asupra tarii de origine. Vi se pare normal o indicatia geografica « din afara UE » ? Ce tara, ce continent ? Daca originea ar fi una valorizanta , ar fi indicata cu mindrie pe eticheta, vezi la sosul Tabasco « made in USA » imprimat in centrul etichetei.

2.       Evitati produsele cele mai ieftine

Din pacate calitatea are un pret. In general produsele cu pretul cel mai mic nu au un raport calitate/pret bun , in plus printre ele se afla de obicei cele mai multe produse contrafacute. Mai bine cumparati mai putin, dar mai bine.

Feriti-va de produsele prea ieftine ca sa fie cinsitite, de « superpromotii », sau de date limite de consum scurte. De ce un vinzator ar ieftini un produs de calitate ?

Poate multi nu au destui bani , dar majoritatea noastra putem face un efort sa platim la pretul real un produs bun.

3.       Privilegiati mercile cunoscute

Pentru acelasi produs aveti in general de ales intre : unul foarte ieftin, altul de marca de distribuitor si al treilea, a unei marci cunoscute.

Cel mai ieftin apartine in general marcii magazinului , dar e comercializat sub un alt nume, pentru a evita asocierea dintre imaginea lui cu a produselor de calitate proasta. In general consumatorii cumpara produsul imediat superior, MDD, deci marca magazinului.

Insa produsele de marca sunt in general de o calitate mai buna, pentru ca cele de distribuitor sunt copii ale celor de marca. Pentru a mentine pretul mic, ingredientele sunt inferioare, cantitatile mai mici, procesul de fabricatie mai slab pus la punct, aditivii mai numerosi….

4.       Evitati pulberile si pireurile

E usor sa ascunzi imperfectiunile unui produs transformindu-l. Mirodenii de calitate proasta sau cu impuritati sunt macinate, legumele mucegaite sunt transformate in pireuri, caii intregi in carne tocata de vita…

Cumparati deci produse intregi, ale caror defecte se vad. Alegeti piperul boabe .

Cind aveti de unde alege, privilegiati ce e intreg, apoi ce e decupat in bucati. Pulberea sau pireul alegeti-le doar in ultima instanta.

Evitati produsele pane, cum ar fi bastonasele de tocatura de peste pane sau nuggets din pateu de carne. Contin multa grasime, n-aduc nici un beneficiu, si spre deosebire de o bucata de peste sau una de carne, nu stititi niciodata ce ascund.

5.       Cititi cu atentie lista de ingrediente

Evitati cu grija produsele recunoscute ca nocive pentru sanatate :

  •         uleiurile hidrogenate . Contin acizi grasi trans, foarte nocivi .
  •        colorantii chimici : familia de aditivi E100
  •        conservantii chimici : familia E200
  •       aluminiul sub toate formele lui. E neurotoxic, dar se foloseste ca si colorant ( E173) sau ca si agent de ingrosare ( E520 pina la E523).

Incercati sa evitati produsele care nu va aduc nimic, dar sunt daunatoare pe termen lung 

  • glutamatul monosodic si derivatii  de la E620 la E6
  • edulcorantii ca aspartamul sau ciclamatul (E951 si 952 )

Preferati, daca se poate, extractele naturale moleculelor artificiale. Dar evitati « substantele identic naturale  » . Pentru ca produsele de sinteza nu sunt la fel cu cele naturale. Chiar daca formulele chimice sunt identice, exista diferente de forma in spatiu ( izomeri) , de puritate si de asimilare a lor de catre organism.

In rezumat : privilegiati produsele cu un maximum de ingrediente naturale, compozitie simpla, minimum de aditivi.

6.       Verificati ambalajul

Focalizati-va pe continut, nu pe ambalaj. Nu va lasati atrasi de culoarea frumoasa, poza apetisanta, nume atragator.

Nu cumparati produse in ambalaje reciclate pline de uleiuri minerale cancerigene. Or fi bune pentru mediu, dar nu pentru sanatatea voastra.

Evitati ambalajele de plastic « oxo-bio » sau « oxo-bio-degradabile ». Nu sunt cu adevarat degradabile, ci doar se descompun in microparticule pe baza de polimeri sintetici foarte poluanti.

Nu cumparati ambalaje care au un aspect ecologic, fara sa fie cu adevarat asa, de exemplu carton lipit pe un film plastic. Ambalajele compuse nu sunt nici reciclabile nici compostabile.

Privilegiati conservele in recipiente de sticla celor din alte materiale. In primul rind sticla lasa sa se vada continutul. In al doilea interiorul cutiilor metalice (inclusiv al bauturilor la doza)  e captusit cu un plastic ce contine bisfenol, un perturbator endocrin. E interzis acum in Franta, dar nu si in alte tari.

7.        Controlati datele limita de consum

Nu exista produse alimentare (exceptind vinul) care se imbunatatesc cu timpul. Vitaminele, glucidele, proteinele si alte molecule benefice se degradeaza in timp. La fel si ambalajele. De unde si datele limita.

Nu cumparati produse cu date apropiate de cea limita. Nu va lasati manipulati si culpabilizati de cei care afirma ca un produs e bun si dupa data limita de consum. Daca industria produce prea mult si supermarket-urile stocheaza  ,ca sa faca economii, nu-i treaba consumatorului. Prioritatea lui trebuie sa fie sanatatea si produsele consumate cit mai proaspete posibil.

Bineinteles, ca sa evitati risipa nu cumparati prea mult dintr-o data, nu faceti provizii.

8.        Fiti circumspecti cu diversele mentiuni si certificari

Produse certificate bio, Max havelaar, produsul anului, calitate garantata….Si cite si mai cite, in fiecare an apar nume noi.

Pentru evitarea unor cantitati mari de pesticide sau OGM-uri, certificarea oficiala bio « AB » pentru agricultura biologica  e cea mai buna garantie.

Atentie la mentiunea « echitabila », copie a unor certificari cunoscute (Max havelaar), folosita de multinationale ca argument marketing.

« promotie » sau « ales cel mai bun produs al anului » …au criterii vagi, orientate marketing.

9.      Verificati eticheta

Stiati ca ONG-ul  american Oceana  a facut o ancheta in 2013 si a descoperit ca in Statele Unite 30% din etichetele in ceea ce priveste pestii si alte produse oceanice sunt false ? File de peste ieftin de cultura cum ar fi pangasius sau tilapia e de multe ori vindut sub numele de file de pesti scumpi cum ar fi codul. Asta confirma deci ceea ce gindeste toata lumea cum ca in Statele Unite s-ar minca prost.

Dar nici in Franta nu-i mai bine. Conform Directie Fraudelor, 20% din produsele de mare sunt etichetate fals.

De prea multe ori pestii « salbatici » se dovedesc crescuti intr-o ferma marina uriasa, indopati cu mincare granulata si cu antibiotice.

Cit ton albacor se metamorfozeaza anual in scumpul si rarul ton rosu, printr-o simpla magie a unei etichete ? Citi pesti proaspat iesiti din cusca de crestere sunt botezati « pescuiti »? Si cite pectinide din Chile sunt vindute sub numele de coquilles St jacques cu origine bretona ? (Saint Jacques  e doar specia Pecten maximus).

Nu va incredeti in nimeni si deschideti ochii bine, informati-va si invatati cite ceva despre ce mincati : asa o sa fie mult mai greu sa fiti pacaliti.

10.     Faceti-va prieten cu dusmanul

Arma absoluta a marketingului sunteti VOI. Da, voi, clientii. Cei care nu faceti efortul de a va informa, care nu va indignati, care privilegiati pretul, estetica sau partea practica. Voi, consumatorii, aveti partea voastra de responsabilitate in acest dezastru.

E usor sa te lasi dus de nas de discursurile marcilor agroalimentare, sa nu-ti schimbi obiceiurile si sa cumperi cu ochii inchisi. Cel mai mare dusman nu e marketingul care va minte, nici producatorul de marfa de proasta calitate, nici hipermarket-urile care le distribuie. Cel mai mare dusman al vostru sunteti chiar voi.

Amintiti-va de cuvintele lui Hippocrate sau ale lui Linus Pauling : hrana sa va fie medicament, nu otrava.

 

Trebuie sa recunosc ca faptul ca am recitind cartea, mi-am reamintit unele lucruri. Nu am obiceiul sa cumpar produse gata preparate , exceptie sunt cerealele pe care copiii ma roaga sa le cumpar, dar si acolo am trecut pe cornflakes simpli, fara zahar sau ulei. Dar acum sunt foarte atenta la originea produselor, asa am renuntat sa cumpar unele lucruri cu origine « non-UE ». Am observat ca untul bio de la supermarket e mai ieftin, dar laptele din care e facut nu provine din Franta, ci din UE. Am mai observat ca produsele bio au indicate mai mult sau mai putin originea, insa putine din cele care nu sunt bio nu spun nimic despre ea.

Am mai observat ca intr-adevar produsele vrac de la Cora sunt mai ieftine decit cele de marca, dar originea lor e de obicei non-UE, iar compozitia e inferioara produselor de marca (pentru corn flakes apareau atit zahar cit si ulei in compozitie).