Lucruri garantate o viata

Tot stau si ma uit la un site de care am auzit astazi, care recenzeaza tot felul de produse garantate o viata http://garantie-a-vie.net/  Problema e ca majoritatea vin din America, nu stiu cit esti de cistigat cind returnezi un produs, cred ca taxele postale sunt destul de piperate.

Mi-au luat ochii hainele Patagonia, la care ai 100 de ani 🙂 ca sa returnezi un produs pentru rambursare sau reparare. O fi costind o avere, dar eu sunt persoana care ma atasez de cite un obiect vestimentar si il port ani si ani la rind. Am o jacheta de iarna care sa tot aiba vreo 12-13 ani, iar vara asta cu greu am reusit sa port si alte sandale in locul celor cumparate in 2006. Poseta pe care o port are si ea 10 ani . Nu va imaginati ca intre timp nu am cumparat si alte jachete , posete sau sandale ca se le inlocuiesc , dar fac ce fac, si tot la cele vechi revin.  Le repar, le schimb fermoarul , sandalele merg la pantofar , iar eu continui sa le port.  Ba mi-am pierdut destul de mult timp sa caut pe internet sandale sau jacheta identice cu multiubitele mele. La fiecare tirg de vechituri am o mica speranta ca o sa dau peste ele in versiune mai noua (ca doar asa uzate ca ale mele sigur nimanui nu i-ar da prin cap sa le puna in vinzare). In fiecare an sper ca firma producatoare fabrica ceva identic. Deci eu sunt clienta ideala pentru firmele care garanteaza lucruri o viata. Iar sotul si fiul sigur ar fi si ei clienti la fel de buni ca mine.

Unde mai pui ca e ecologic sa repari si nu sa arunci. Daca toata lumea ar face ca mine, firmele de haine ar da faliment. De fapt daca toata lumea ar face ca mine, multe firme ar falimenta, nu numai cele de haine.

Si tot produse garantate pe viata sunt cele din gama de lingerie Evernew de la sloggi. Inca de acolo n-am cumparat nimic, desi pretul e accesibil.

Rucsacurile Eastpack sunt si ele garantate 30 ani, dar la vremea cind le-am cumparat copiilor, n-am stiut, deci n-am pastrat bonul.

O tigaie si vasul de fonta pe care le am sunt si ele garantate 25 ani.

Voi ce produse garantate, daca nu 100 ani, dar cel putin citeva zeci, stiti sau aveti?

 

 

 

 

Publicités

Avem o pisica! Cum o hranim?

De citeva zile avem o pisica. Am suferit mult cind a murit cea pe care o aveam inainte si nici nu ne gandeam sa avem alta. Mai ales ca o pisica inseamna batai de cap cind plecam in vacanta si, in general, iti complica viata. Dar te pui cu copilul care de citiva ani vrea o pisica? Care-ti declara ca renunta la toate cadourile de Craciun si de aniversari timp de 10 ani, doar sa o aiba? Copiii astia au un talent innascut de avocat, asa ca ne-a convins. Iar pisica ne-a vrajit pe toti din casa, nu-i de mirare ca in Evul Mediu erau asa prigonite.

 

Luna
Micuta vrajitoare

 

Legat de articolul despre bacterii de acum citeva zile, cred ca-i inutil sa va spun ca pisica participa cu mare succes la circulatia bacteriilor de prin casa: se urca ba pe masa, ba pe paturi, ba daca nu suntem atenti isi baga nasul prin farfuriile noastre. Si nu se multumeste doar cu atit: ni le inoculeaza si intradermic , ca mai zgirie si musca atunci cind se joaca.

Ii multumesc Iuliei ca mi-a dat ideea sa scriu despre alimentatia unei pisici, nu cred ca m-as fi gandit de una singura 🙂

Cind am cumparat pisica, in drum spre casa de unde trebuia sa o luam, am trecut in fuga pe la magazin, sa-i luam litiera si niste mincare. In ziua de azi se gasesc atitea feluri de mincare pentru animale, ca esti pierdut printre rafturi. Am inhatat rapid ceva cu un ambalaj frumos colorat, special pentru pui de pisica, si dusi am fost.

Pisica a mincat cu pofta continutul conservei, dar m-am uitat si pe eticheta cu ingredientele. Situatia nu arata la fel de roz ca ambalajul.

Tot spun aici pe blog ce importanta e citirea compozitiei de pe eticheta, dar uite ca si eu mai am scapari. Compozitia (am cautat echivalentul romanesc al conservei) era urmatoarea:

Roro

Si ce vad aici?

  • In compozitie intra carne si subproduse animale (a se intelege zgirciuri, piele si alte materii dubioase). Si doar 4% din aceasta carne-subproduse   e reprezentata de carnea animalului al carui nume e indicat cu litere mari pe pachet
  • Uleiuri si grasimi, fara precizarea lor.
  • In ordinea importantei vin apoi cerealele. Ce nevoie are un pui de pisica de cereale? Daca era gaina, mai intelegeam.
  • Iar in final zaharuri. Ce sa spun, foarte important pentru o pisica sa manince zahar 🙂

Oricum, conserve o sa-i dam cit de rar. Pisica e un carnivor, noi o sa-i dam nici mai mult nici mai putin decit…carne. Pentru inceput am incercat cu inima de porc, ii place mult. Acum ii dam si cite putin lapte sau branza,  ii plac si ele. O sa-i mai dam cite un galbenus crud din cind in cind. Fiind pui, o hranim des (5-6 mese pe zi) si in cantitati mici.

La hrana uscata nici nu ne gandim, citisem mult despre compozitia mai mult decit dubioasa a ei, despre continutul ridicat de glucide care duce la obezitate si diabet. Chiar in vara am intilnit pe cineva cu un caine diabetic ce fusese hranit cu asa ceva. In plus e foarte usor sa amesteci in hrana uscata tot felul de minunatii, ca doar nu se vad. Iar odata animalul bolnav, stapinul se focalizeaza pe tratament fara a-si pune prea multe intrebari de unde vine boala. Exista si un site frantuzesc care si-a facut un scop din lupta contra hranei uscate pentru animale, pe care o numeste nici mai mult nici mai putin decit otrava.

Acum simt sa fac o precizare. Nu imi place sa spun prea multe despre mine, dar vad ca incet, incet, o fac. In ritmul asta, azi-miine o sa-mi pun poze in costum de baie 🙂 Studiile mele sunt de medic veterinar.  Asta ar putea sa va faca sa credeti ca stiu multe despre alimentatia pisicilor. Fals!  In cei 6 ani de facultate n-am invatat nimic despre asta, desi am invatat sa fac meniuri complexe pentru vaci, cai sau iepuri.  Deci un veterinar n-are mai multe cunostinte despre nutritia ciinilor sau pisicilor decit un om oarecare.  Poate lucrurile s-au schimbat , dar ma indoiesc. Stapinul ciinelui diabetic de care va spuneam, e veterinar. Eu cred ca nu-s rare cazurile cand un autodidact pasionat, stie mai multe despre un anumit subiect decit cineva cu o diploma in specialitatea de unde vine subiectul. Nu de alta, dar o diploma nu inseamna automat ca ai studiat subiectul respectiv, pentru ca asa cum bine zicea un prieten, un inginer nu tebuie sa le stie pe toate, trebuie doar sa stie unde sa le caute. Si oare de ce in societatea de azi am ajuns sa cerem sfatul specialistilor, in loc sa ne ascultam bunul simt? Veterinarul ne spune cum sa hranim animalul, pediatrul cum sa alimentam copilul, o multime de specialisti ne invata lucruri care tin de bunul simt.

Trebuie sa recunosc ca acum 10 ani nu-mi puneam intrebari , iar pisica traia cu conserve. Ii dadeam carne frecvent, iar hrana uscata extrem de rar, cind plecam in vacante. Variam des sortimentele de conserve si privilegiam hrana cumparata de la veterinar. Nu citeam niciodata ce scrie pe verso-ul ambalajului . Ma multumeam cu expresiile care-ti luau ochii:  » hrana sanatoasa », « ingrediente delicioase », « elaborata de experti ». Nu degeaba exista marketingul.  E simplu sa luam conserva, sa o deschidem, sau sa turnam citeva crantanele si sa rezolvam problema. Asa ne-a invatat industria ultimilor ani.  Dar « errare humanum est » si omul cit traieste invata. Iar logica imi spune ca nu-i normal ca un animal sa traiasca doar cu mincare industriala, ca nici noua nu ne-ar place asta.

Aproape terminasem de redactat articolul , cind mi-am amintit ca auzisem vag de un mod de a hrani animalele numit BARF. Imi trecuse pe linga urechi, era pe vremea cind nici nu ne gindeam sa mai avem vreun animal. Aseara am cautat putin sa vad despre ce-i vorba si  mi-am regasit acolo ideile. Am aflat ca hrana de gata pentru animale e chiar mai nociva decit imi imaginam, pentru ca elaborata pentru a valorifica la maximum deseurile industriei alimentare. Iar carnea folosita e de fapt faina de carne provenita din toate subprodusele industriei alimentare (carne de pui inseamna printre altele pene si gheare), centre de ecarisaj sau carnea perimata din supermarket-uri. Daca aveti animale, va las un link de prezentare a alimentatiei BARF aici, intreg sit-ul mi s-a parut foarte interesant. Nu pot sa nu remarc cum in ziua de azi suntem asa de conditionati de industrie, incit trebuie sa luam lectii de revenire la normal, la simplitate.

Cum in ultimii ani ne preocupa foarte mult si impactul ecologic pe care il avem, imi pare bine ca alegind sa hranim pisica aproape doar cu carne , evitam si ambalajele conservelor.  Polueaza mult 12 pliculete de pateu, mincate in ritmul de 2 pe zi.  Eu o sa merg direct cu un borcan in care sa-mi puna macelarul carnea. De o saptamina avem compostor la bloc, asa ca am cumparat litiera vegetala: ambalajul se recicleaza, iar litiera merge la compost.

Titlul initial al articolului fusese despre importanta citirii etichetelor, chiar si la produsele pentru animale.  Ma gindeam sa va spun putin despre asta. Eu sunt recunoscatoare pentru studiile de calitate ce le-am facut acum 10 ani: nu mi-au adus un loc de munca, dar m-au invatat multe. Printre altele si sa citesc corect o eticheta. De atunci am devenit mai vigilenta la cumparaturi alimentare.

Cum nu toata lumea stie cum se citeste eticheta cu compozitia, poate n-ar prinde rau o mica lectie. Trebuie retinut ca:

  • ingredientele apar in ordinea descrescatoare a cantitatii lor din produs. Adica la inceput cel care se regaseste in cel mai mare procentaj, urmatoarele sunt in cantitati din ce in ce mai reduse.  Asta ajuta sa ne reperam, chiar si daca procentajele nu sunt indicate .
  • daca intr-un produs se folosesc ingrediente gata elaborate, de exemplu maioneza sau pesmet, intre paranteze, imediat dupa numele lor, apar ingredientele acestora.
  • cu litere ingrosate sunt indicate ingredientele potential alergizante (de ex soia)

Acum, ca stiti bine cum se citesc etichetele, va propun un exercitiu simplu: luati un pachet de hrana de gata pentru animale si cititi cu atentie eticheta (compozitia, nu ceea ce va ia ochii pe ambalaj).  Ginditi-va dupa aia ca atit ciinii, cit si pisicile, sunt carnivore 🙂

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

« Aceste boli create de om » de Dominique Belpomme

M-am gandit mult daca sa scriu despre cartea asta, pe care am citit-o de curind. E genul  care te deprima face sa cazi pe ganduri. Multe din ce spune ori le stiam, ori le intuiam, dar e trist sa le vezi scrise negru pe alb. Imi imaginez ca e genul  pe care majoritatea oamenilor n-ar citi-o, iar cei interesati stiu la ce sa se astepte.

Autorul cartii (profesor de cancerologie ) afirma ca lumea asta se duce de ripa. In toata cartea ne prezinta cum si de ce se intimpla asta. Bineinteles, la final, ca sa nu ne lase totusi prada depresiei, ne propune niste solutii.  Toate astea au fost tiparite in 2004, asa ca depinde ce parte a paharului vedem: suntem mai aproape de momentul sfirsitului? Sau agonia e prelungita?

Medicina contemporana isi are originea in medicina egiptenilor, iar ceva mai tirziu, a vechilor greci. Hippocrate a fost primul care a enuntat teoria ca sanatatea si mediul sunt indisociabil legate. Din pacate in ziua de azi, medicina s-a departat de aceasta idee. Ea este tributara unui sistem economic care a exclus din obiectivele lui natura, morala, chiar si etica. Societatea noastra seamana cu un Titanic in care citiva danseaza, majoritatea dorm, altii se chinuie sa-l trezeasca pe capitan. Secolul 21 va fi ecologic sau nu va fi deloc, caci poluarea a ajuns astazi o crima contra umanitatii si mai avem la dispozitie maximum un secol ca sa salvam 10 mii de ani de istorie.

Numarul de decese provocate de cancer s-a dublat in Franta sau in tarile industrializate comparativ cu anii Primului Razboi Mondial.  Cauzele acestui fenomen sunt in numar de trei:

  • Cresterea continua a numarului de cazuri de cancer
  • Progrese terapeutice minore in ultimii 25 ani
  • Absenta unei politici de prevenire, adica de evitare a bolii suprimind factorii de risc

Cancerul e o boala produsa de mediu. Din pacate in ziua de azi se lupta contra bolii, dar nu si cauzelor care o produc. Sunt tratati bolnavii, nu si mediul inconjurator, care e el insusi bolnav. In tarile industrializate cancerul e o boala pe care noi o fabricam, o boala a civilizatiei. O boala artificiala, la fel cu multe altele cum ar fi sterilitatea, majoritatea bolilor cardiovasculare, obezitatea, multe din cazurile de diabet, infectiile nozocomiale, alergiile, astmul…Bolile de azi nu sunt aceleasi cu bolile de ieri si nu e sigur ca medicina le va putea eradica, asa cum a facut-o cu bolile infectioase.

Marea majoritate a cazurilor de cancer nu au o origine ereditara Pentru ca un cancer sa se manifeste e nevoie de factori endogeni (de natura ereditara) si de cei exogeni (legati de mediu). Cind exista factori ereditari care predispun la cancer, riscul de a dezvolta boala e, evident, mai mare, caci factorii de mediu interfereaza cu genele si creeaza mutatii, care stau la originea procesului de cancerizare. Dar cazurile complet ereditare sunt doar 5% din ansamblul lor.

Cancerul nu e o boala a batrinetii Oamenii in virsta se imbolnavesc mai frecvent pentru ca au o perioada de expunere la factorii cancerigeni lunga. Astazi se stie ca nu dozele masive de produsi cancerigeni duce la cancer, ci dozele mici, dar repetate. Mai importanta e durata de expunere. O doza masiva de produs cancerigen provoaca doar o criza de intoxicatie acuta, in timp ce doze mici dar repetate, pot provoca un cancer.

Exista 4 tipuri de cauze asupra carora ar trebui actionat daca vrem sa prevenim cancerul:

  • microorganismele (virusuri, bacterii, ciuperci, paraziti).
  • radiatiile (radioactivitatea, radiatiile solare, liniile de inalta tensiune, antenele parabolice si telefoanele portabile).
  • produsele chimice. Aici intra produsele care rezulta din activitatea umana (fum, gudroane, poluarea atmosferica,dioxine…), produsele folosite in agricultura(ingrasaminte,pesticide)  si produsele sintetice(lipiciuri, vopsele, produse cosmetice, coloranti, modificatori de gust, conservanti alimentari).
  • unele medicamente (estrogeni, anticonceptionale, unele tratamente care s-au dovedit cancerigene pe o perioada lunga de timp).

In afara de cancer, exista lucruri la fel de grave care se intimpla datorita poluarii:  frecventa tot mai mare a sterilitatii (mai ales masculine) si a malformatiilor congenitale  in tarile industrializate.

Asa ca intrebarea « Omul va dispare? » pare la prima vedere provocatoare, dar realitatea stiintifica dovedeste ca , din pacate, e foarte pertinenta.

Multe specii de animale salbatice au disparut si continua sa dispara. Din cele 10 milioane de specii care se presupune ca exista, noi cunostem doar o zecime,  adica 1.4 milioane. In fiecare an dispar 27 000 specii. Specii ! Padurile continua sa dispara in ritm rapid si mare parte din terenurile agricole sunt inutilizabile datorita degradarii solului. O treime din pestii salbatici e pe cale de disparitie. Si cine e la originea disparitiei speciilor? Omul. Care le extermina prin vinat si pescuit, care le distruge habitatul si care polueaza mediul. Iar poluantii pe care omul ii deverseaza in mediu nu sunt doar mutageni, ci si perturbatori hormonali: duc la tulburari de comportament sexual, malformatii si sterilitate. Exista o relatie de cauza-efect intre produsele chimice si disparitia speciilor. Cercetatorii au descoperit ca indivizii acestor specii se nasc cu malformatii sau sunt sterili.  Omul nu face exceptie: in unele zone industrializate, numarul spermatozoizilor din sperma umana a scazut la 50% fata de anul 1938. La asta se adauga cresterea numarului de cancere testiculare la tineri si malformatiile testiculare la copii. Aceleasi probleme apar si la crocodili sau la pesti, unde cancerul nu exista acum 50 ani.

Orice specie poate sa dispara. De la aparitia vietii pe  Pamint, multe specii s-au dezvoltat si apoi au disparut. Insa fenomenul, cu exceptia unor accidente, s-a petrecut lent, in milioane de ani. Situatia de acum e inedita, pentru ca omul e cel responsabil de extinctia brutala a mii de specii. Omul a uitat ca nu e decit un animal, situat in virful piramidei evolutive si ca nu e decit un chirias al acestei planete. Ca sa supravietuiasca, are nevoie de ansamblul speciilor aparute inaintea lui. Biologic, omul este un organism ca oricare altul, supus legilor naturii, deci n-are nici un motiv sa creada ca e o exceptie. Distrugind mediul, omul isi taie singur ramura pe care natura l-a asezat.

Nu trebuie sa ne amagim si sa credem ca, gratie tehnologiei, omul e exceptia de la legile evolutiei. Fiecare organism , fiecare specie, se supune legilor bilologice, care nu pot fi incalcate decit cu pretul mortii organismului sau speciei.

Una din amenintarile care il pindeste pe om este efectul pesticidelor asupra sanatatii lui.  Nedegradabile, ele se concentreaza in plantele pe care le mincam noi sau animalele a caror carne o consumam. Pesticidele se concentreaza tot mai mult in tesuturi, pe masura ce trec de la o specie la alta. Fenomenul de bioacumulare duce ca la sfirsitul lantului alimentar concentratiile sa se multiplice cu pina la 3 milioane.

Alta amenintare este incalzirea globala. Expertii s-au intrebat multa vreme daca ea chiar  exista cu adevarat. Astazi raspunsul e unanim: da, Terra se incalzeste. Problema care se pune e care va fi viteza cu care se va incalzi . N-avem decit sa observam Pamintul: la poli, banchiza se topeste, ursii polari dispar. In Africa deserturile cresc. In Europa de Est, Marea Aral seaca. Bineinteles, nu totul se datoreaza incalzirii, pentru ca ei i se adauga efectele distrugatoare ale omului. dar rezultatul e acelasi. Efectul de sera e la originea fenomenelor climatice actuale: inundatii si uragane care provoaca distrugeri tot mai mari. Si ce facem ? Ne pare rau, plingem victimile, mai luam cite o masura administrativa locala. Dar nu privim mai departe, nu vedem ca sfirsitul e aproape. In unele regiuni pinza freatica a disparut sau daca exista, e prea poluata. Planeta e bolnava, are febra, dar in loc sa luam niste masuri , preferam sa spargem termometrul ca sa nu mai vedem.

La inceputul civilizatiei, omul a respectat natura. Apoi a urmat etapa  in care a inceput sa utilizeze natura spre binele lui. Mai tirziu a urmat o faza mult mai grava, a tehno-stiintei. Aceasta a 3-a faza a insemnat ruperea completa a aliantei cu natura. Iar acum se profileaza faza de autodistrugere, in numele asa-zisului progres stiintific, un progres fara limite, care merge prea departe in numele credintei in tehno-stiinta. Viata noastra a devenit o lupta continua pentru progres, vrem sa ajungem tot mai departe, din ce in ce mai repede. sa traim din ce in ce mai confortabil cu un efort din ce in ce mai redus. Sa traim tot ma mult. Negam moartea. Negam chiar si existenta bolilor sau infrmitatilor, neacceptind cuvintele care le desemnau : orbii au devenit nevazatori, cancerul o lunga suferinta…

Si nu ne dam seama ca negind moartea individuala,  preparam moartea noastra colectiva.Refuzind sa vedem gravitatea problemelor de mediu si cit este de urgenta depoluarea lui ca sa eradicam bolile care sunt consecinta poluarii. O facem din egoism, in numele confortului imediat, fara sa ne pese de viitorul generatiilor care ne succed, in numele progresului tehnico-stiintific.

E doar o bucata din carte, o rezumasem mai demult, dar nu ma hotarisem sa o public. Insa fenomenele climatice deosebite din ultimul timp vin, din pacate, sa-i dea dreptate autorului. Si m-am gindit sa trag si eu un mic semnal de alarma. Mai departe cartea vorbeste despre limitele medicinei si iluziile pe care le vinde bolnavilor. Apoi extrapoleaza cancerul la intreaga noastra societate, care e bolnava. E multa filozofie acolo, mi-a placut, dar ma opresc aici.

 

 

 

 

 

 

 

 

Protejati bacteriile ! Nu le mai decimati ! :)

Scriam acum ceva timp aici de ce nu mi-e frica de bacterii. Si uite ca un articol din revista Science et Vie Junior spune ceva foarte asemanator.  Fata cea mica e abonata la revista asta, pe care o citim toti din casa, chiar daca am depasit de mult etapa de « juniori ».  Aflam de acolo tot felul de lucruri interesante . Printre care si cele din articolul pe care il rezum aici.

 

Bacteriile: colocatarii nostri

Desi am fost crescuti cu frica de bacterii si publicitatea ne indeamna sa cumparam tot felul de produse dezinfectante ce ne ajuta sa scapam de microbi, in realitate doar 3% din microbi sunt cu adevarat periculosi. 

Cercetatorii americani au studiat probe din 10 case diferite. Ce au descoperit acolo? Multa, multa viata 🙂 136 957 de specii de microbi : ciuperci, virusi, dar in marea majoritate, bacterii. Iar aproape 80% din bacteriile analizate provin de la locatari. Corpul nostru este un rezervor de bacterii. Fiecare individ are o semnatura microbiana (combinatie de microbi) unica. Cercetatorii au mai observat ca flora microbiana prezenta intr-o casa e aproape identica cu cea a locatarilor ei. Iar daca locatarii se muta, « semnatura microbiana » dispare din vechea locuinta si se instaleaza in cea noua in maximum 3 zile de la mutare.

De fapt suntem adevarate « fantini » de bacterii. Le raspindim in jur stranutind sau chiar vorbind. Dar, mai ales, contaminam suprafetele de cum le atingem ,vehiculand bacteriile prin sebum sau transpiratie. In plus, celule pielii se regenereaza in continuu, asa ca eliminam in fiecare ora mai bine de 1 million si jumatate de celule moarte si impreuna cu ele de 10 ori mai multi microbi. Microbii eliminati ii reinoculam in permanenta. Si ii impartim cu toti cei cu care locuim, inclusiv cu animalele domestice. Rezultatul : toti locuitorii unei case se aseamana din punct de vedere microbian. Deci majoritatea microbilor casei provin de la noi si sunt, in cea mai mare parte, inofensivi. Atunci de ce ne inversunam sa-i eliminam? Ar fi mult mai  indicat ar fi sa-i protejam, pentru ca sunt esentiali pentru supravietuire. Unii favorizeaza digestia, altii ne ajuta sa luptam contra bolilor microbiene, iar bacteriile intestinale intestinale ne-ar influenta creierul si buna dispozitie. Inca nu se stie mecanismul, dar un lucru reiese din toate studiile: cu cit semnatura microbiana e mai variata, cu atit suntem mai sanatosi.

Salvati microbii!

Unii experti se intreaba daca n-ar trebui sa inmultim microbii din locurile unde locuim. In 2016 s-a facut un studiu pe doua comunitati agricole religioase din Statele Unite, amish si hutteriti, incercind sa se evidentieze cauza pentru care primii au un procent de copii asmatici de doar 5%, in schimb ce la ceilalti e de 21.3%, desi ambele comunitati au aceleasi obiceiuri in ceea ce priveste alimentatia sau sanatatea copiilor. Diferenta? In casele amish-ilor este mult mai mult praf, ce contine o mare diversitate de microbi. Avind un mod de viata traditional, in ferme cu grajdul lipit de casa, cu cai, cu copii care alearga desculti pe cimp, aducind acasa polen si par de animale, praful de afara intra mult mai  usor in interior. Hutteriti au abandonat modul traditional, au ferme colective, moderne si aseptizate, bine izolate de locurile unde se doarme. Diferentele de expunere la microbi au consecinte vizibile chiar si la analizele de singe: copiii amish au numeroase celule imunitare specializate in lupta contra infectiilor si mai putine care intervin in reactiile alergice.

Deci un mediu cu multi microbi ne permite sa ne aparam mai bine contra celor patogeni.

Iar un exces de igiena in case favorizeaza proliferarea microbilor periculosi . Produsele care, conform publicitatii, ar trebui sa inlature 99.9% din microbi sunt eficace. Doar ca daca sunt folosite frecvent, vor produce efectul invers, selectind microbii cei mai rezistenti De ce? Pentru ca nu sunt eficace 100% : cei mai rezistenti microbi ramin in viata. Ei se multiplica, pentru ca acum solutia dezinfectanta le-a eliberat locul . Vor transmite descendentilor rezistenta lor. Urmatoarea dezinfectie ii va selecta din acestia pe cei mai rezistenti, si tot asa. Un studiu recent a demostrat ca triclosanul (mai nou interzis in Europa) , utilizat in numeroase produse cosmetice (sapun, pasta de dinti, creme) favorizeaza aparitia Stafilococului auriu rezistent.

Curat, dar sa nu exageram

Cind facem curatenie, ajunge daca ne concentram pe locurile calde si umede si cele care contin resturi alimentare. Si bineinteles, trebuie sa aplicam citeva reguli de igiena simpla: sa ne descaltam si sa ne spalam pe miini cind intram in casa. Sa schimbam des lenjeria de pat si sa nu utilizam mai mult de o saptamina un burete de vase, care e un mediu propice pentru dezvoltarea microbilor. E indicat un dus pe zi : bacteriile pielii se regenereaza in 2-3 ore dupa un dus, asa ca nu-i cazul sa raminem nespalati ca sa ne protejam bacteriile.

Stim ca prea multa curatenie strica, dar nici prea putina nu-i buna, asa ca trebuie sa pastram un echilibru, in asa fel incit sa ajungem la o « murdarie curata » .

  • Corpul omenesc e colonizat de un mare numar de germeni, ce constituie « flora » normala. Doar 10% din celulele unui adult sunt celule umane. Restul e reprezentat in special de bacterii, dar si de virusuri si ciuperci microscopice.
  • Nasul adaposteste cam 900 de specii bacteriene, care se acumuleaza acolo pentru ca interiorul acestuia e prima bariera care impiedica germenii sa intre in corp.
  • Gura e gazda a aproximativ 800 de specii bacteriene. Unele determina carii, altele ne protejeaza contra germenilor patogeni , altele ajuta in procesul digestiei.
  • Miinile au cam 150 de specii bacteriene diferite. Oricit ar parea de ciudat, miinile dreapta si stinga n-au decit 17% specii in comun.
  • Bacteriile prezente pe piele formeaza un biofilm care o protejeaza de microbii care vin sa se instaleze.

E un articol simplu, scris pe intelesul copiilor, cu multe cifre , dar ideile lui imi plac 🙂

 

Despre centrale termice si izolatii

Ma gindeam la subiectul asta mergind grabita prin cartier spre scoala copilului : peste tot se sapa, pentru ca vom fi racordati la incalzirea orasului. Pina acum aveam centrala imobilului, dar din motive ecologice si pentru ca o sa coste mai putin, se renunta la ea.  Energia noii centrale va proveni in proportie 60% din lemn. De fapt nu e chiar centrala orasului: reteaua se intinde pe 11 km, in 3 orase, si va reduce anual cu emisia de CO² fata de sistemul actual de incalzire cu aproape 7 mii de tone.

Mi-am adus aminte de centralele termice din Romania, pe care aproape toti care stau la bloc si le-au montat. La Cluj,  suntem singurii de pe scara care nu avem asa ceva. Auzisem o emisiune la radio , in Romania, cum ca centralele nu sunt o idee asa de buna precum pare, pentru ca nu-si amortizeaza pretul , din cauza ca trebuie schimbate mai repede decit s-ar banui. Nu ma pricep, dar vad ca instalarea de centrale individuale a fost si continua ca o adevarata moda .  Pe cind observ ca aici se trece de la structuri mici la structuri mai mari.

Tot asa o moda mi se pare ca e si cea cu izolarea blocurilor. Vara asta admiram blocul vecin, proaspat izolat si vopsit, ceea ce-l face foarte aratos. Al nostru e asa cum e din constructie, cred ca are virsta mea, iar majoritatea vecinilor incearca sa-i convinga pe cei citiva recalcitranti care blocheaza planurile de izolare, sa-si schimbe parerea. Ca-i frumos si nici nu-i scump, ca primaria ne da bani.  Aveam si eu un dinte contra vecinilor care blocau meretele planuri. Pina am vorbit cu un arhitect care ne-a prezentat lucrurile putin altfel: sa izolezi un bloc e ca si cind l-ai inveli in plastic, adica nu mai respira. Iar placile care se folosesc sunt cancerigene. Si caramida din care e facut blocul e cel mai sanatos material . Mi-am adus atunci aminte ca si in iernile cele mai friguroase, la noi in apartament era cald si bine. Am studiat putin si pe internet sa vad care-i treaba cu placile: sunt facute din poliisocianurat, iar cuvintul « cianura » mi-a dat fiori, chiar daca respectivele placi sunt considerate inerte din punct de vedere chimic. Ma gindesc ce se va intimpla cu ele peste ani, cit vor polua cind vor trebui eliminate. Si ma intreb cit dureaza frumosul aspect al blocurilor nou izolate. Deci am intrat si noi in tabara adversa si ma bucur ca am avut vecini recalcitranti.

Astea sunt ideile mele de luni dimineata. Dar, ca sa va spun drept, mi-as fi dorit o mica centrala, sau macar un radiator. Ca la noi ,de doua saptamini , toamna si-a intrat in drepturi si nu-i usor sa stai in casa la doar 17°.  Oi fi eu optimista si astept sa revina  vara, dar mi-e teama ca n-o sa se mai intimple decit la anul 🙂

 

 

Cum sa evitam pesticidele din fructe si legume?

Continui cu un capitol care mi s-a parut interesant din cartea « Désintoxiquez vous ».

Pesticidele sunt prin natura lor substante periculoase, care actioneaza asupra organismelor vii (insecte, bacterii, ciuperci, vertebrate, viermi, plante…). Daca produsele fitosanitare ar fi inghitite in starea in care se folosesc, ar provoca intoxicatii puternice chiar moartale. Nu putem decit sa ne imaginam efectele asupra noastra atunci cind le consumam in doze infime, dar repetate. Remanenta lor in mediu poate sa varieze de la citeva ore sau zile la citiva ani. Unele, cum ar fi cele organocloruratele (cum ar fi DDT-ul) persista ani de zile si contamineaza lanturile trofice.

Dar cei care se expun la riscurile cele mai mari sunt cei ce lucreaza in agricultura, pentru ca vin in contact direct cu pesticidele. In ultimii 30 de ani, multe anchete epidemiologice evoca implicarea pesticidelor in numeroase patologii ale agricultorilor: probleme respiratorii, patologii canceroase (cancer de prostata, limfom non Hodgkin, mieloame), boli neurologice ( Parkinson, tumori cerebrale), probleme mari imunitare sau tulburari de reproducere…

Daca expunerea profesionala la pesticide a avut loc in perioada prenatala, consecintele sunt dezastruoase. : moarte fetala sau malformatii congenitale , probleme ale motricitatii fine , de memorie sau ale acuitatii vizuale cind copilul creste. Alte probleme care apar sunt o greutate redusa la nastere, si cresterea semnificativa a riscului de leucemie. Mai multe studii indica o legatura  intre autism si expunerea la pesticide, astfel o femeie insarcinata care traieste in apropierea unei ferme care foloseste astfel de produse chimice, are un risc cu 66% mai mare ca sa aiba un copil cu autism.

Pentru consumatorii « clasici » , din cauza diversitatii pesticidelor, e foarte greu de evaluat efectul unui produs in particular. Specialistii numesc « efect cocktail » patologiile datorate amestecului de substante chimice, ingerate pe termen lung sau mediu. Tot ei afirma ca beneficiile pentru sanatate ale consumului de fructe si legume sunt superioare riscurilor expunerii la pesticide. Asa ca pentru a limita efectele nedorite, cel mai bine e sa incercam sa ne protejam, aplicind citeva reguli simple:

  1. Consumati fructe si legume bio

Astfel suntem de10 ori mai putin expusi la pesticide. Filiera bio exclude utilizarea ingrasamintelor, a pesticidelor, aditivilor chimici si OGM-urilor, dar si a antibioticelor si a hormonilor de crestere . Pentru cei sceptici, care spun ca in cultura bio exista contaminare de la cimpurile invecinate, analiza comparata a produselor bio cu cele conventionale arata 0 reziduuri de pesticide contra 37.

Se pare ca agricultura biologica e mai interesanta si pe plan nutritional, produsele avind concentratii in antioxidanti mult mai mari.

Incercati sa privilegiati produsele bio mai ales pentru cele care se maninca crude, salata, mere, pere ,piersici si fructe rosii.

Consumul bio este solutia cea mai simpla, mai radicala, dar probabil si cea mai scumpa. Pentru ca producatorul e remunerat corect, contrar filierelor intensive, care printre altele, sunt subventionate. Pentru ca agricultura bio presupune spatiu mai mare, mai multa mina de lucru. Insa un produs bio are un raport calitate-pret mai bun: nu e umflat de apa si si-a conservat calitatile nutritive. Un mar bio se maninca in intregime, cu tot cu coaja. La un pom ne-bio ar trebui inlaturata coaja si inca 1cm din miez pentru a inlatura cele vreo 40 de produse chimice. Iar consumatorul de bio si-a schimbat felul de a consuma, tinzind sa cumpere produse vegetale, de sezon, brute. Privilegiind o alimentatie bio, suntem mai atenti la risipa.

Deci se poate consuma bio fara a mari bugetul , mincind mai sanatos, gatind mai mult. In general consumatorii bio n-au un venit mai mare decit restul consumatorilor.

2. Aflati ce vegetale sunt cele mai poluate

Organizatia americana de sanatate publica EWG publica in fiecare an lista cu cele 15 fructe si legume mai « curate » si cele 12 cele mai « murdare ».

In general merele si capsunile sunt cele mai toxice, urmate de telina, spanac si castravete.

3. Spalati si frecati fructele si legumele

Asta permite eliminarea unei parti mici de pesticide. Spalati-le chiar inainte de a le consuma, nu cu mult timp inainte. Idealul ar fi sa le frecati cu o perie de legume apoi sa le uscati cu un servet.

Se adauga 1 lingura de bicarbonat la litrul de apa sau otet alb ( o treime otet, doua treimi de apa) si astfel se elimina orice urma de ceara. Apa astfel preparata se mai poate folosi pentru « decontaminarea » legumelor sau fructelor care nu se pot decoji usor (rosii de exemplu).

4. Curatati fructele si legumele cele mai poluate

Indispensabil, cind nu sunt bio. Nu puneti rondele de lamiie in bauturi sau ceaiuri decit daca sunt bio si spalate in prealabil. Eliminati frunzele exterioare ale salatelor, prazului, verzei.  Inlaturati cu cutitul partea ce inconjoara pedunculul (care delimiteaza tulpina de radacina), acolo se aduna « mizeriile ».

5. Variati

Variati legumele si locul de unde le cumparati, ca sa evitati acumularea moleculelor asociate unora din ele. La salata de exemplu evitati varietatile fragile( si deci tratate mai mult) in favoarea celor mai rustice (rucola de exemplu).

6.Alegeti

Legumele-radacina sunt mai protejate de pamint. Cu exceptia cartofilor, foarte tratati.

Mai protejate sunt si cele care sunt intr-o pastaie (mazarea) sau eapa, invelita in mai multe foi.

7. Mincati local si de sezon

Produsele proaspete de sezon contin in general mai putini conservatori chimici sau pesticide utilizate pentru stocarea lor in timp ce parcurg distante lungi. Preferati bio local, pentru ca nici bio n-ar fi scutit de conservatori.

Pentru produsele care provin din afara UE : reziduurile de pesticide pot fi superioare celor autorizate in UE sau pot fi tratate cu pesticide interzise demult in tarile UE.

8. Cititi etichetele

Pentru fructe si legume, singura obligatie legala consta in indicatia tratamentului de dupa recolta. Dar atentie: « netratat dupa recoltare » nu inseamna absenta tratamentului inaintea recoltarii.

9. Gradinariti

Idealul e cultivarea propriilor legume si fructe, folosind metode naturale. Aici gasiti lista completa a produselor care pot inlocui pesticidele si insecticidele cele mai suspecte.

Dar vinul ?

Industria vinului e unul din sectoarele unde utilizarea pesticidelor e foarte importanta. In general in vin se regasesc 3-12 urme de pesticide. Pentru a limita poluarea cu pesticide:

  • preferati vinurile din zonele uscate ( Languedoc, Provence), unde nu e necesara folosirea de fungicide
  • evitati anii ploiosi
  • vinul alb e mai putin poluat in pesticide din cauza timpului de macerare mai scurt.
  • cu cit vinul e mai vechi, cu atit urmele de pesticide dispar
  • alegeti vinuri bio, chiar daca si in unele din ele se gasesc una-doua urme de pesticide

In concluzie sa mincam nu inseamna doar sa ne hranim. Inseamna sa consumam si sa gatim cu placere produse brute, de calitate, sa apreciem valoarea alimentelor si sa ne uitam cu mai mult repect la continutul farfuriei.

Noi in general aplicam regulile de aici, dar nu strica sa mi le reamintesc. Iar pentru vin tocmai am cumparat niste vin din Province, iar cavistul ne-a spus ca din cauza caldurilor, la ei nu trebuie aplicat fungicid. Ne-a mai explicat ca noii viticultori sunt destul de orientati spre agricultura biologica.  Si voi? Cite din ele le aplicati?

 

 

 

 

 

 

Cum ne pazim de undele telefoanelor portabile

Fiica mea isi ia in ultimul timp de la biblioteca tot felul de carti pe care i le iau la citit. Una din ele e foarte interesanta si as vrea sa vorbesc despre ea pe larg,asa ca o sa-i dedic un articol lung

Insa alta, cu titlul « Désintoxiques-vous » , scrisa de o doctorita , Véronique Vasseur, in colaborare cu o jurnalista e un fel de ghid care arata cum ne putem pazi de agresiunea diversilor agenti din mediul care ne inconjoara: poluarea din aer, apa sau alimente, imbracaminte , cosmetice, undele electromagnetice… Unul din paradoxurile vietii moderne e ca progresele stiintei, medicinei sau ale igienei au dus la reducerea mortalitatii in tarile dezvoltate, insa au facut ca unele patologii grave sa devina mult mai frecvente.

Asa ca m-am gindit sa va prezint cite putin din cartea asta, in general lucruri pe care nu le stiam. Asadar, azi, despre telefoanele mobile.

Inca nu se stiu efectele pe termen lung al radiatiilor provocate de telefoanele mobile. Desi acum citeva luni am citit o stire cum ca justitia italiana a recunoscut responsabilitatea telefonului portabil in aparitia unei tumori cerebrale benigne la un angajat obligat prin natura muncii lui sa telefoneze mult .

Oricum, niste masuri de precautie nu prind rau . Aceastea ar fi:

Nu aproape de cap: in afara de casca, puteti lua si alte masuri simple cum ar fi sa schimbati frecvent telefonul de la o ureche la alta

Nu dormiti cu telefonul in apropiere: undele emise interfereaza cu undele cerebrale, ceea ce duce la tulburari de somn, pierderi de memorie, dureri de cap, ameteli.

A se utiliza cu moderatie: evitati conversatiile prea lungi (de dorit a nu se depasi 3 minute), conversatiile  inutile. Dezactivati conexiunea Wi-Fi si notificarile

Preferati telefoanele fixe. Inlocuiti pe cit posibil telefonul tip DECT cu unul cu fir.

Evitati sa vorbiti in zone cu receptie proasta (in interiorul masinii, ascensorului, metrou, parcare subterana…). Ca sa mentina calitatea transmisiei, telefonul creste automat puterea de emisie, deci nivelul de unde.

Nu va deplasati in timp ce vorbiti. Nici macar pe jos, pentru ca telefonul emite mai putenic, in incercarea de a gasi antena cea mai apropiata. Evitati sa telefonati cind va deplasati in tren sau masina, pentru ca mobilul intra succesiv in contact cu relee diferite, pe care le cauta marindu-si emisia. Evitati sa vorbiti din masina (undele se reflecta si se concentreaza intr-un spatiu mic: efectul Faraday)

Atentie la persoanele sensibile Mobilul trebuie tinut  la minimum 15 cm de implantele electronice (pacemaker, pompa de insulina…).

Pentru femeile insarcinate sau adolescenti : evitati pastrarea telefonului la nivelul taliei si in general evitati pe cit puteti utilizarea lui si a undelor wifi.

Pentru copii, riscul e mare din cauza de:

  • oase si tesuturi mai fine, care duc la o patrundere mai adinca a undelor
  • organism in dezvoltare, deci mai vulnerabil
  • o expunere mai lunga in cursul vietii, daca se incepe de la virste fragede

Deci evitati sa imprumutati telefonul copiilor, ca sa se joace. Stati la distantade copiii mici sau femei insarcinate atunci cind folositi telefonul.. Cumparati-le copiilor telefon cit mai tirziu. Nu inainte de 13 ani. Pentru copiii care au mobile, invatati-i sa nu le poarte in buzunar, aproape de corp, si sa nu le foloseasca decit atunci cind e absolut necesar.

Stingeti mobilul cind nu-l folositi sau puneti-l in mod avion. Altfel tot la 10 minute trimite unde la antena cea mai apropiata.

Aparatele de supravegheat bebelusi. Nu se stie ce efecte au undele asupra bebelusilor, dar se presupune ca acestia sunt foarte sensibili. Mai precaut ar fi ca expunerea la unde sa fie cit mai limitata . Preferati aparate analogice si plasati-le la cel putin 1m de patut, reglindu-le ca sa emita doar in cazul in care se aude vreun zgomot.

Nu trebuie sa uitam ca , daca nu se vad, undele sunt si inofensive. Si radiatiile X la inceputurile descoperirii lor se foloseau  fara nici un discernamint. Toate masurile astea sunt simple de aplicat si de bun simt.

Eu le aplicam cu strictete pe cind copilul mic era bebelus, dar cu timpul am mai lasat de la mine. Mai ales de cind anul trecut (ca pina atunci am rezistat) am descoperit smartphone-ul 🙂  Pina la smartphone ma tineam tare si spuneam ca un telefon e facut sa telefonezi, ce poze sau alte smecherii??!!

Copiilor le-am luat telefoane tirziu (14 ani: din motive de naveta la liceu, , apoi 17 ani ), cel mic are aproape 10 ani, inca nu se pune inca problema.

Am incercat sa folosesc un telefon cu fir acasa, dar am abandonat dupa vreo luna, ma deranja ca nu puteam sa-l mut oriunde . Repede se mai obisnuieste omul cu binele, cind ma gindesc ce bucurie a fost in casa noastra cind am avut primul telefon (cu cuplat…ca asa era pe vremea aia). Si invirteam la rotita aia ca sa formam cifrele, iar acum nici unul cu butoane nu ma satisface.

Mi se intimpla des sa-mi uit telefonul acasa, alteori il las intentionat .Ma amuza femeile care-si poarta portabilul in buzunarul din spate de la blugi, n-am facut asta niciodata. Oi fi prea baba pentru asa ceva 🙂

Voi ce relatie aveti cu mobilul? Aplicati vreunele din masurile de protectie?

 

 

 

 

 

Despre protectia solara

Ca in fiecare inceput de vara, revistele se intrec care pe care in articole despre cum sa ne protejam de soare. Pe locul doi vin titlurile despre cum sa pierdem 2 -3 – 4 sau mai stiu eu cite kilograme inainte de a purta costumul de baie. De slabit nu vorbesc, mi se pare ca o cura facuta cu hei-rup-ul nu are cum sa aiba rezultate, decit poate pe perioada in care purtam acel costum de baie.

In schimb am studiat articole despre protectia solara.  Pentru asta am luat la citit cele doua reviste ale asociatiilor de consumatori. Pentru inceput ambele sunt de acord: cea mai buna protectie o constituie hainele. Cremele solare trebuie doar sa vina sa protejeze zonele neacoperite. Ca haine sunt mai eficiente cele de culoare inchisa. In urma testelor de laborator s-a vazut ca un tricou negru are un factor de protectie de 50, in timp ce unul alb de doar 15.

Asta se potriveste bine cu ceea ce facem noi in casa in materie de protectie solara. Folosim doar haine, umbra si evitam soarele in perioada cind arde mai tare. In teorie ar trebui stat la plaja doar atunci cind umbra e mai lunga decit inaltimea noastra, practic mai trisam putin la asta. Bagajul nostru de plaja e destul de consistent . Avem si o umbrela, dar cel mai practic mi se pare un cort UV luat pentru bebelusul ce era pe vremuri copilul nostru care are acum aproape 10 ani.  Pe atunci il foloseam la culcat si schimbat bebelusul .  Acum ne foloseste la citit , la mincat, la protejat de vintul care bate uneori tare, dar mai ales la depozitat toate bagajele in orele cind lipsim de pe plaja. Cortul ala isi face toti banii, si, ca pentru multe lucruril care sunt facute sa dureze,  firma care il vindea nu mai exista.

Ceea ce ma mira pe mine e ca in ciuda avertismentelor din ultimii ani, cind noi parasim plaja, altii mult mai numerosi, abia vin. Si cind noi ne intoarcem, altii tocmai pleaca.

La noi in casa nu se mai cumpara crema solara. Pina acum vreo 10 ani, cumparam si noi in fiecare vara, ca tot omul constiincios, cite o crema solara cu care ne cremuiam mai mult sau mai putin. Dar cind eram insarcinata cu bebelusul de care vorbeam, am inceput sa imi pun intrebari despre continutul cremei. Degeaba era bio, daca avea  nanoparticule.  Mi s-a parut mai simplu sa o prepar decit sa tot studiez continutul ei, asa ca am gasit o reteta pe internet, ca filtru am folosit oxid de zinc. Fac o paranteza: cremele solare pot sa foloseasca ca protectie anti-UV doua feluri de filtre:

  • chimice, folosite in majoritatea produselor de protectie.  Moleculele se leaga de stratul superior al epidermei, creind astfel un filtru ce absoarbe razele UV in locul pielii. Atentie insa, ca sa fie eficace , astfel de produse trebuie aplicate cu minimum 30 minute inaintea expunerii la soare.
  • minerale (de obicei dioxid de titan sau oxid de zinc): au actiune imediata, pentru ca sunt niste pudre inerte care reflecta razele solare. Problema lor e ca in ultimii ani mineralele sunt sub forma de nanoparticule.

Am preparat asadar un borcan cu crema solara, doar ca nu m-am gandit ca la caldura se va lichefia : mi-a curs ba in masina, ba in lucrurile de plaja, numai chef sa o folosesc nu mi-a dat.  Asa ca anul urmator n-am mai folosit deloc crema. Si sa vezi surpriza: nu ne-am ars. Am avut la mine un ulei de cinepa, care se pare ca e foarte bun ca regenerant al pielii dupa soare, dar n-am prea folosit nici asa ceva, desi de data asta am avut grija sa-l pun intr-o sticluta.

Cineva ar putea comenta ca o sa vad eu peste citiva ani, ca degeaba nu ne-am ars, dar UVA-urile astea cine stie ce o sa ne faca. Imi asum asta, eu una consider ca riscul de a-mi pune pe piele tot felul de compusi chimici e mai mare decit cel de dat de soare, ca doar viata s-a dezvoltat pe Pamint datorita Soarelui. Si ne putem proteja foarte simplu nestand la soare. In plus cind vad pojghita de grasime care pluteste la suprafata marii, ma gindesc la tonele si tonele de produse chimice care ajung in apele marilor si la bietii pesti, care stau in apa aia. Pina la urma tot la noi se intorc toate chimicalele , ca doar intra in circuitul trofic. Am citit un articol in care se spunea ca filtrele chimice reprezinta un pericol pentru recifele de corali, asa ca in unele rezerve maritime e interzisa folosirea cremelor cu astfel de filtre. Iar nanoparticulele reprezinta un important agent oxidant care agreseaza fitoplanctonul marin. Or aces fitoplancton sta la baza lantului alimentar marin. De unde apar dezastre ecologice . Oricum, nu numai apele marilor sunt poluate , ci si apele dulci: lacurile.

Cele doua reviste ale asociatiilor de consumatori au luat la purecat diverse creme. Insa rezultatele erau oarecum diferite, pentru ca un studiu s-a ocupat doar de creme cu SPF 30, zicind ca nu-i nevoie de mai mult, pentru ca un indice 30 blocheaza cam 97% din UVB ( care produc arsuri), in timp ce la un SPF 50 sunt blocate 98% din ele, deci diferenta e minima. Cealalta revista a studiat doar creme cu un SPF de 50.

Mai era subliniat faptul ca un indice de protectie e determinat in laborator, iar stratul de crema folosit  fiind consistent, nu corespunde cu SPF-ul real. O repartizare neuniforma duce la micsorarea protectiei cu pina la 4 ori asa ca un indice 50 poate deveni  12. daca cineva ar vrea sa faca plaja folosind crema ca la carte ca sa aiba o protectie pe masura, i-ar trebui jumate de tub de produs pe zi de plaja.

Modul de abordare a testelor era diferit : una din reviste punea accentul pe eficacitatea cremelor, cealalta pe nocivitatea pentru organism a produselor studiate. Astfel, era recomandata folosirea unui produs solar care sa NU contina:

  • nanoparticule (toxice pentru om, toxice pentru mediu)
  • octocrylene, benzophenone, homosalate (perturbatori endocrinieni)
  • EDTA (poluant)

Va spuneam ca noi nu mai cumparam produse solare, exceptie a fost anul trecut, cind am fost obligati sa luam pentru tabara copilului. La vremea respectiva am cumparat produsul care aparea ca cel mai eficace si mai putin nociv. Anul asta am vazut ca apare la produse periculoase, din cauza celor 4 filtre chimice pe care le contine. Deci faptul ca am renuntat sa mai cumparam ne scuteste si de bataia de cap cu noi ce folosim.

A mai rezultat din cercetarile facute ca produsele solare speciale pentru copii nu-s cu nimic mai bune decit cele pentru adulti. Doar la pret (ca multe alte lucruri speciale pentru ei).

Una din reviste s-a ocupat si de protectia oferita de hainele speciale anti UV. Din pacate , desi eficacitatea era mare pentru produsele noi, ea scadea drastic dupa spalare si uzura. Nu m-as fi gindit sa cumpar asa ceva, imi sugereaza ceva neplacut pe piele. dar in nici un caz nu m-as fi gindit sa il iau la purtare nespalat. Deci din start i-ar scadea eficacitatea.

Si voi cum va aparati de soare? Creme, haine, umbrele? Uneori cind vad japoneze cu umbrele de soare , ma gindesc ca mi-ar place si mie sa folosesc o astfel de umbrela pe strada.

 

 

 

 

 

 

 

 

Cultura ratata de cartofi in ghiveci

Nu stiu daca stiti video-urile si imaginile care circula pe Facebook, cu cartofi cultivati in ghivece, cu un randament inimaginabil . M-am documentat  si am dat peste un articol al cuiva care spune ca imaginile respective nu sunt adevarate, a incercat si el sa cultive cartofi in felul asta si valoarea recoltei era mai mica decit cea a investitiei.

Se ia un ghiveci mare, se pun 2-3 cartofi incoltiti pe fundul lui si se pune pamint cit sa-i acopere. Unii mai smecheri pun doar bucatele de coaja cu partea incoltita. Cind tulpinile incep sa se vada la suprafata pamintului, se mai adauga un strat de pamint. Si tot asa, pina se ajunge sus si ghiveciul e plin. Uitati ce frumos au crescut si la mine plantele:

cartof

 

Dupa cum cresteau cu spor tulpinile, speram sa am succes. Oricum investitia mea a fost minima:  un cartof incoltit, ghiveci aveam, pamint aveam, si mi-am zis ca mai putin decit un cartof pe care oricum l-as fi aruncat, nu pot obtine. Dar uite ca se poate! Azi am rasturnat cu avint pe un ziar tot continutul ghiveciului. Si ce am gasit acolo? Nu unul, ci doi cartofi, cam de dimensiunile unor boabe de porumb fiecare.

cartofi rezultat

Cartoful initial acum are aspectul unui pireu gelatinos, se vad urme de coaja linga cartofii noi.

In mod clar, cultivarea cartofilor nu-i de mine!

 

 

 

Linimentul facut in casa : demachiant perfect sau solutie pentru curatat fesele bebelusului

Aseara , pe cind ma demachiam, mi-am dat seama ca folosesc zilnic (sau aproape zilnic) un produs ieftin  si facut de mine : linimentul. Mi-am spus ca poate n-ar fi rau sa-l popularizez putin.

Prima data am auzit de liniment cind ma pregateam pentru nasterea copilului mic: au trecut 10 ani de atunci. Desi e usor de facut, pe vremea aia nu eram asa de preocupata de lucruri facute in casa, asa ca am cumparat un liniment de gata.  E un amestec de ulei de masline cu apa de var. Unele firme mai adauga glicerina sau altele, eu am ales unul simplu.  Cu el se sterg fesele bebelusului: hidrateaza pielea, neutralizeaza aciditatea care provoaca eritemul fesier si  formeaza un film uleios pe piele, care o protejeaza de umezeala.

Acum vreo doi ani, cind renuntasem aproape complet la cosmetice in viata mea, mi-am zis sa incerc  sa fac liniment. Nu ma machiez, dar ma demachiez in fiecare seara .  Reteta e foarte simpla: se iau volume egale de ulei si de apa de var, se amesteca si asta e tot. N-am folosit ulei de masline, ci de susan, citisem ca e mai potrivit si ca nu lasa film gras pe piele. Am cumparat in completare si o apa florala, pentru ca citisem ca linimentul e usor alcalin si trebuie neutralizat cu apa florala, usor acida.  O vreme am folosit apa florala (de trandafiri de Damasc in cazul meu), dar apoi am renuntat si ori clatesc cu apa simpla, ori nu mai clatesc deloc. Am si niste bandelete de pH cu care aseara m-am amuzat sa masor pH-ul linimentului meu, e perfect neutru, nu-i deloc alcalin.

In Franta apa de var se poate comanda in farmacii. Eu insa am cumparat-o de pe acelasi site  de unde am luat si uleiul de susan. In total amindoua m-au costat sub 8 euro (5.50 uleiul si 3.20 apa de var).  De banii astia am jumate de litru de demachiant, cu care nu mai stiu ce sa fac 🙂 Adica se foloseste atit de putin, incit mai am o rezerva buna in frigider ( frigiderul meu e plin de lucruri nealimentare). Linimentul pe care-l folosesc l-am pus intr-o sticluta cu pompa, pompez de 2-3 ori la fiecare folosire. Am dischete demachiante lavabile: dupa ce am dat cu liniment le ud si dau cu putina apa (nu intotdeauna,dupa cum am spus inainte). Desi am renuntat la machiaj, uneori ma rimelez : indeparteaza bine si rimelul

Bineinteles ca poate iesi chiar si mai ieftin, caci uleiul meu e bio, iar cel de masline ar costa mai putin. Dupa ce scrie fabricantul , uleiul de susan are o multime de calitati : regenerant, restructurant, nu lasa film gras.

Eu va recomand sa-l faceti: cu minimum de efort aveti un demachiant ieftin in care stiti ce-ati pus.