Gainile noastre la un an

20200409_120623

Scriam anul trecut aici si aici de cum ne-am îndeplinit visul de a avea gaini. Cumpărasem 4, dar una dintre ele a murit după scurta vreme. Am rămas cu 3 gaini, care sunt bine-mersi sănătoase și e o plăcere să le vedem cand misuna prin grădină sau cand vin fuguta de cum aud usa deschizandu-se. Cum incepem sa lucram in gradina, cum se infiinteaza rapid si « ajuta » in felul lor. Am invatat in anul care a trecut ca sa ai gaini presupune multa munca, dar și compania lor si cele 3 oua aproape zi de zi compensează din plin efortul. Vecinii noștri și-au luat si ei gaini, ba au chiar si un cocoș, asa ca începem să ne simțim ca la tara,chiar dacă Parisul e la o aruncătură de băț de noi.
O sa enumăr ce mi s-a parut mai important si ce am fi vrut sa stim de la inceput.
1. Hrana. Multa, multa mancare. Au un vas cu un amestec de seminte (porumb, cereale, ceva fasole), amestecul e bio si cumparat de gata. Pe langa asta sotul le prepară in fiecare zi o fiertura cu linte, paste, resturi de legume(cozile de la praz de exemplu), urzici, varza (pe care o adora), tofu. Mai pune seminte de floarea soarelui si seminte de in muiate in apa. De 2 ori pe saptamana adauga si niste iaurt. Nu degeaba zic francezii ca găinile se oua prin cioc. « Dopate » astfel, gainile au continuat să se oua la fel de bine si peste iarna.
Semințele de floarea soarelui le-am introdus in alimentația lor atunci cand începuseră să piardă penele, cineva ne-a spus sa le adaugam in hrana si intr-adevar situatia s-a remediat rapid.
Cojile ouălor le mărunțim si le dăm gainilor, le punem separat intr-un loc din spațiul lor.
Cand recipientul pentru seminte e aproape gol, rămânând doar semințele refuzate(de obicei boabele de fasole), sotul pune resturile la fiert in hrana zilei.
La inceput, fiertura era servită in tot felul de recipiente, castroane, cratite. Dar , de multe ori gainile răsturnau recipientul cand mâncau. Asa ca sotul a cumparat un castron special din inox pentru hrana cainilor: e practic pentru ca e mare si are o formă care il împiedică să se rastoarne.

Cand am fost plecati in vacanta, gainile au facut mult mai puține oua, deși alimentația era identică. Sotul a umplut frigiderul cu borcane mari conținând fiecare porția de fiertura zilnică, pe care fiica rămasă acasa le-o dădea conștiincios. Am dedus noi ca e o mare parte psihologică in ouatul lor: le lipsea persoana care se ocupa cel mai mult de ele.
2. In coteț. Pe plăcile care formează planșeul a adăpostului punem un strat de pământ de diatomee. Deasupra un strat gros de fan. La inceput cumparam fan bio, acum folosim iarba care se mai usca, ce mai tundem din ea sau mușchiul care creste intre iarba. Lăsăm toate astea la uscat si avem fan cat sa le facem un culcus moale si cald. Iarna asta, când ni s-a terminat fanul, am cumpărat totusi un pachet.
In fiecare dimineata strângem toate dejectiile facute in noaptea precedenta si le aruncam la compost, asa incat in cotet e tot timpul curat si uscat. O dată pe zi strângem si tot ce e in exterior, pe iarba. Deci nu miroase niciodata urat, asa cum multa lume si-ar imagina.
3.Spațiul pe care il au la dispoziție. Inițial gainile noastre aveau pe langa cotetul lor un spațiu inverzit de cam 80 mp. Doar ca in timpul iernii si mai ales in ianuarie, când a plouat foarte mult, spațiul se transformase în ceva foarte noroios iar iarba a dispărut, în mare parte mancata de gaini. Ca sa inlocuim verdeata le cumpăram salata săptămânal, iar spre primavara am inceput sa cumpărăm ridichi, cu raport calitate-pret mai bun: rădăcinile le mancam noi, iar frunzele le dadeam lor.
De vreo 2-3 luni le-am dat liber in toata gradina casei. La început una dintre ele (intotdeauna aceeasi) se aventura in afara curtii si nu o dată, vecinii ne-au sunat la usa sau ne-au adus-o pana la poarta. Asa ca sotul a cumparat o plasa de sârmă subtire cu care a dublat poarta.
Gainile sunt foarte bune sa scurme si sa ne scape de mușchiul care invadează peluza. Din pacate mai scurma si strica plante utile. Asa ca am protejat culturile cu tot felul de sisteme. Uneori am înconjurat doar tulpina de pietre sau cărămizi,ceea ce le împiedică sa mai scurme, dar nu si sa dea cu ciocul. Peste iarna am mai acoperit cu ladite de legume, de la simple ladite cu fundul usor decupat am trecut la sisteme mai sofisticate:)

Alteori sotul a construit diverse sisteme folosind plasa si/sau paleti.

Iar ieri sotul a găsit o întrebuințare sertarelor metalice ce zaceau prin pivniță.
20200406_101143
Astea sunt ce au mai rămas din mirodeniile noastre dupa ce le jumulesc (mai mult eu decat gainile) zilnic.
20200406_120200

Intre timp am îngrădit zona care fusese a lor si am semănat iarba si trifoi.

Probabil ca peste vara le vom lăsa libere într-o parte a grădinii si o vom ingradi pe cealaltă, unde pentru moment pregătim spațiul pentru legume si gainile ne sunt de mare ajutor cu scurmatul lor :
20200406_100804
IMG-20200406-WA0002
4.Paduchii: cei rosii sunt cei mai periculoși. Ca sa oprim proliferarea lor, punem stratul de diatomee in coteț. Saptamanal verificam cotetul, in special tavanul. Dacă vedem cuiburi de paduchi, le ardem cu o lampa cu flacăra (de care se foloseste in bucatarie) pentru caramelizat. Suntem atenți la toate spațiile, crăpăturile, locurile unde s-ar putea infiltrat păduchii. Mai nou sotul demonteaza tavanul, lasandu-l cu partea interioara la soare. Din cauza caldurii, paduchii ies la lumina si atunci actionam cu arzatorul.
5. Baile de nisip In strânsă legătură cu punctul 4, gainile au nevoie sa faca bai de nisip, de pamant, ca sa mai scape din păduchii care le-au atacat eventual. Sotul a cumparat un sac de nisip pe care l-a turnat in locul pe care singure si l-au ales ca sa-si faca băile si « plaja » zilnică. Problema e a isi schimba locul din timp in timp dupa niste criterii doar de ele știute.
6. Clocitul: vara trecuta Suzy, gaina cea alba a început să se comporte ca o cloșca: statea toata ziua in coteț, nu manca mare lucru si ajunsese să se anemieze (am descoperit ulterior ca păduchii se inmultisera într-o veselie). Dupa studii intense de forumuri pe internet am decis sa ii facem zilnic bai in apa rece tinand-o scufundata cu partea dorsala într-o găleată cu apă. Cum era perioada caniculară, cred ca băile ii faceau placere. I-a trecut clocitul, a mai reapucat-o dupa o luna-doua, dar i-a trecut din nou dupa vreo 3 bai.
Mai tarziu am aflat ca la tara in Romania toata lumea stie metoda asta si i se zice « scaldatul » clostilor.
Cam astea sunt lucrurile pe care ne-a invatat anul de convietuire cu gainile noastre. Daca aveti si voi sfaturi din propria experienta, le primesc cu placere. Imi amintesc ca asta vara in Romania am luat in masina o batranica ce facea autostopul. Imi place cand luam oameni pe care ii putem ajuta cu drumul, cu care conversam si aflam tot felul de lucruri. De data asta, pasagera noastra mergea la oras sa cumpere tot felul de prafuri antiparazitare contra paduchilor gainilor. Auzise ca exista un produs care se foloseste la oi, si, se gandea ea, o va ajuta sa rezolve problema, ceea ce n-a reusit produsul

precedent si nici benzina aplicata in interiorul cotetului. Acuma nu mai stiu daca a ascultat de sfaturile sotului sau si-a cumparat prafurile de la oras.

Completare 21/06/2020 Din pacate acum cateva zile a murit cea mai isteață si simpatica dintre gaini: Cookie. După ce vreo 3-4 zile n-a fost in apele ei, intr-o dupa amiaza s-a retras în coteț abatuta, iar în dimineata următoare am găsit-o moartă. Ulterior ne-am dat seama ca i se blocate gusa, care era plina de mancare, iar restul tubului digestiv era gol. Se pare ca e o boala frecventa la gaini si e data de granițele care se acumulează în gusa. Se pare ca n-ar trebui sa mănânce boabe de porumb decat concasate. Am mai invatat o lecție, am suferit si ne-am facut procese de conștiință ca n-am acționat la timp, ca nu ne-am dat seama, ca… Ieri am cumparat alte 2 puicute. Am gasit un crescator pasionat, care ne-a mai facit sa uitam de culpabilitate, zicandu-ne ca odata boala apărută, sansele de supraviețuire sunt slabe. Se poate opera, mai exista metoda de a le face sa regurgiteze, dar e o metoda riscantă. De culpabilitate am mai scapat, însă am aflat lucruri care ne-au intristat: la vârsta alor mostre (18 luni) gainile sunt considerate deja bătrâne, în filiera bio deja la 14 luni sunt sacrificate. Ouatul încontinuu le uzează foarte tare (si noi care ne bucuram că avem atatea ouă…). Acum cele 4 gaini sunt in faza de acomodare unele cu altele.

In ordine alfabetica

Am vrut sa scriu despre multe lucruri care n-au neaparat legatura unul cu altul, asa ca le-am luat in ordina alfabetica.

Arici. A revenit ariciul de asta toamna. Suntem tare incantati. Primaria de la noi se tot agita sa faca lumea sa protejeze aricii, care sunt tare folositori ca mananca limacsii si diverse insecte daunatoare (4 kg pe cap de arici pe an). Pastilutele contra limacsilor omoara si aricii.

Bruges. Am dat o scurta fuga la Bruges. Nu mai am fost de ani buni, desi era o vreme cand mergeam des, de multe ori plecam de acasa dimineata si ne întorceam seara…cu rezerve de ciocolata. De data asta n-am vizitat prea mult, in afara de Beguinage si de expozitia Dali. Si bineinteles ne-am plimbat pe strazi, pe marginea canalului. Stiati ca biserica Notre Dame adaposteste o statuie de Michelangelo?

Si tot cu B incep si numele celor doua restaurante unde am mancat in cele doua zile. Le-a

ales fata, pe internet, studiind niste bloguri. Primul, Books and brunchs, asa cum ii spune si numele, dedicat cartilor. Mancare simpla, buna, produse locale si bio.

 

 

 

 

 

Al doilea gastronomic, Bonte B locurile se rezerva inainte.  Te simti ca in casa cuiva, am numarat numarul de clienti: 13. Ne-a placut foarte mult, imi dau seama ca nici n-am facut poze.

Capusa. Într-o zi am găsit una din gaini cu fata umflata. O capusa care apucase sa se hraneasca din belsug atarna ca un cercel 🙂 . Asta e capusa:

20190423_202112

Am cautat pe internet ce am putea face in afara de dezinfectat locul. N-am gasit, in general căutările in franceza duc spre rezultate care spun ce folositoare sunt gainile in debarasarea de capuse. Cele in romana duc in spre produse anticapusa cu care trebuie stropit totul in gradina. Sper ca n-a transmis ceva boli gainii. Umflatura s-a rezolvat abia dupa vreo saptamana.

Clesti de rufe. Am tot cautat clesti de calitate, care sa nu fie din plastic si sa nu se rupa de cum cad pe jos. Mai întâi i-am gasit in magazin pe cei de lemn, fabricati in Germania de o firma cu tradiție (fabrica in principal tot felul de perii). Or fi rezistenti, dar daca sfoara sau haina de intins sunt putin mai groase, nu se mai pot folosi. Dupa indelungi cautari pe internet am dat de altii fabricați in Franta, din inox, fara arc, ceea ce ii face foarte durabili. Sunt marca pincinox. Imi plac, singura problema e ca sunt scumpi si n-am reusit sa ii gasesc decat pe amazon, iar taxele de livrare sunt mari.

20190505_192519

Filme. La cinema: Dumbo. Mie si fetei ne-a placut mult. Acasa: Hunt for wilder people. Neozeelandez. Il recomand. Ne-a placut asa de mult incat am imprumutat de la bibloteca un alt film al aceluiasi autor. Boy. Inca nu l-am vazut.

Gaini. Mai nou le gatim tot felul de fierturi pe baza de orez, in care punem urzici, de exemplu. Sau ce legume avem prin casa. Am luat o revista foarte interesanta despre cresterea gainilor. De acolo am aflat ca pamantul de diatomee poate fi administrat si pentru consum intern, contra parazitilor intestinali. Sau ca semintele de in, care se dau pentru imbogatirea cu omega 3 a oualor, pot sa se aglutineze in intestin si sa creeze probleme. Eu le mai dădeam seminte in din cand in cand, acum il macin si il adaug ba in apa, ba in chefir.

E foarte interesant cum fiecare gaina are propriile preferinte alimentare. Una mananca orice e verde, fruct sau leguma crude, alteia ii place iaurtul sau chefirul iar cea de-a treia prefera orice e fiert.

Jeansi. Ma intrebam aici unde sunt blugii de alta dată. Am descoperit unde. La raionul de barbati. Zilele trecute am intrat intr-un magazin si am vazut niste blugi pe gustul meu: culoare, model,  material. O singura problema aveau. Erau de barbati. La raionul de femei am dat tot peste obisnuitii jeansi ultra slim cu aspect de colanti. M-am intors la raionul de barbati si peste 5 minute plecam fericita spre casa cu o pereche de blugi normali, in care ma simt bine.

Legenda urbana. Citeam deunazi un articol al unui medic nefrolog care zice ca bautul a 2 litri de apa pe zi care face bine la sanatate e o legenda urbana. Nu este nici un studiu care sa demonstreze ca hidratarea peste masura si fortarea rinichilor sa filtreze mai mult are efecte benefice. Ba chiar se pare ca face mai mult rau celor cu probleme renale. Concluzia articolului:  nu va fortati sa beti apa, beti doar cand vi-e sete, organismul stie bine sa ceara cand are nevoie.

Leurda. Am adus din padure si am plantat-o in locul care are umbra tot timpul. Acum e frumos inflorita si sper sa se aclimatizeze.

Maci. Avem multe buruieni pe spatiul verde. Păpădiile nici nu le consider buruieni. Avem si multa iedera terestra. Buruienile urâte si cu frunze tepoase le-am smuls. In fiecare loc ramas am pus seminte de mac. Acum sa vedem ce o iesi. Inca n-am tuns iarba, visul meu ar fi sa avem un fel de campie plina de flori.

Oua. Gaina care a fost atacata de capusa face ouă. Fara legatura una cu alta. Deja a facut 7 oua, in ritmul asta pretul la care ne iese un ou scade vertiginos 🙂 Nu cred ca o sa ne iasa niciodata mai ieftin decat in magazin dar, dupa cum zicea cu întelepciune sotul,  nu totul in viata trebuie calculat daca isi merita investitia.  Asa si gainile. Ca doar de la pisica nu ne asteptam sa ne scoatem banii. Afecțiunea si bucuria pe care ti-o da prin simpla prezenta nu poate fi convertita in bani.

Pâine cu maia. De luni bune nu mai fac baghete cu drojdie, ci doar franzele cu maia. Am facut parte dintr-un grup fb de pasionati, de unde am învățat multe lucruri. Si am cumparat o carte a lui Lutz Geissler despre painea integrala. Autorul e un geolog pasionat de paine. E autodidact si unul din cei mai cunoscuti artizani din Germania. Are si un blog foarte urmarit. Cartea e foarte completa si am invatat din ea ca faceam greseli, vorba aia cu mai binele e dusmanul binelui. Una e ca scadeam cantitatea de sare din reteta, alta ca foloseam apă filtrată. Sarea si sarurile din apa au un rol foarte important in fermentarea fainii.

 

 

Pe grupul de pasionati de paine cu maia am aflat de o metoda pe care o aplic  cu rezultate foarte bune. Ii spune metoda 1.2.3 si se refera la cantitati: o parte de maia 50/50, 2 parti de apa si 3 parti de faina. Pentru faina am gasit un morar foarte pasionat care cultiva varietăți stravechi de grau si macina si expediaza faina proaspat macinata doar pe comanda.  Folosesc acum una completa T80, dar cred ca o sa imi fac curaj sa trec la T110. In cartea  lui Lutz se gaseste un tabel cu echivalentele de faina in functie de tara, de exemplu la a mea in Germania ii spune 812 sau  in Italia tipo 1.

Cu putina organizare, reusesc sa fac paine de 1-2 ori pe saptamana.

Permacultura. Am citit si m-am documentat mult din carti de permacultura, dar, nu stiu de ce, imi dadeau o senzatie de neputinta si de frustrare, ca noi nu avem nici locul nici cunostintele sa obținem rezultatele de acolo. Pana una alta avem 5 patratele de cultura pe care le-am instalat pe peluza (iarba am transplantat-o pe domeniul gainilor). N-am spațiu cate idei as avea. Si mai am rosiile, care mi-au crescut frumos si repede, ca eu le udam si le tineam la soare. Pana cand mi-a zis o prietena ca nu trebuie sa creasca asa rapid, ca sunt inalte si slabe. O sa stiu pe viitor. O să-l rog pe sot sa faca niste gropi in peluza, sa pun in fiecare cate o planta. Tot permacultura de asta după capul meu am facut plantand seminte de una alta pe unde vedeam un mic loc liber in iarbă. Doar ca dupa asta locul care parea liber a fost invadat de plantele  din jur, iar din semintele mele n-a mai  iesit nimic. Sau cel putin nu se vede.

Rubarba. Ce bine ca a reinceput sezonul! Cea din gradina, cumparata ca si planta tinara anul trecut, inca nu are decat 3 frunze. Am pus in toamna si seminte, din care am 2 plantute cam anemice. Tocmai am copt prima tarta a sezonului dupa reteta de aici. Daca vreti sa o faceti, tineti cont de cuptorul folosit, imi dau seama ca temperatura pe care o indica de vechiul meu cuptor pe gaz nu era cea buna, in tot cazul nu prea avea nimic de a face cu ce indica noul cuptor, electric. In plus, la cel nou, parca toate imi ies perfect, n-as fi crezut ca exista asa diferență intre cuptor electric si pe gaz.

Sparanghel. A inceput sezonul, asa ca profitam . Anul trecut am cumparat din Germania o carte cu 100 de retete de gătit sparanghelul. Noroc ca n-a fost scumpa, ca repet la nesfarsit ori supa de sparanghel ori sparanghel la cuptor. Iar retetele astea nici macar  nu le-am luat din carte.

Vopsit oua cu foi de ceapa. Cum ziceam si anul trecut aici. Metoda cea mai usoara si ecologica: cojile (si de oua si de ceapa) merg la compost.

Later edit: nu mai recomand blugii de barbati. Buzunarele (si din fata si din spate sunt mult mai lungi decât cei de la blugii de femei). Dupa cum imi spunea o colega, cei de femei sunt croiti ca sa ne puna in valoare fesele. Si mai zicea ca nu-si cumpara blugi Levis, ca se lasa imediat. Ceea ce s-a intamplat, dar mult mai rapid decat la blugii dinainte, tot Levis, dar de femei. Noroc ca i-s buni sotului si i-am dat lui, asa ca eu sunt din nou in cautarea blugilor perfecti.

 

O lună de gaini

Din pacate, realitatea ne-a lovit drept in fata, asa ca acum, din 4, am ramas cu 3 gaini. Nici alea nu foarte in forma.

Visurile noastre sunau asa: 4 gaini care zburda vesele prin gradina , fac oua, mananca fructe si legume, nu primesc tratamente, mizeria de la ele se duce in compost, ca doar e bio si apoi fertilizeaza gradina.

Realitatea e cu totul alta: una din gaini era bolnavă, am reusit sa o punem pe picioare.  Nu ne-a ținut mult bucuria. Saptamana trecuta am remarcat ca una din gaini tusea si se ineca. Luni dimineata, alta, era rau de tot, nu mai putea respira, tusea, statea cu ciocul deschis. Spre seara era mai bine, dar am inceput sa le dam la toate un tratament antiparazitar. A doua zi dimineata Caramel era tot rau, spre seara mai bine, am continuat cu antiparazitarul. Banuiam niste paraziti care migrează din plamani pe trahee, la boala ii spune singamoza. Veterinarul casei 🙂 tot in internet isi spunea speranța, cunostintele mele despre gaini sunt cam aproape de zero, dupa cum ziceam in articolul precedent. Miercuri dimineata era rau, peste zi n-a mancat nimic, nenea de la magazin ne-a zis ca fara antibiotice nu scapa. Antibioticele in teorie se dau pe rețeta, noroc ca farmacia de langa serviciul sotului, situată într-o zona mai…populara ca sa zic asa, vinde orice fara intrebari, fara rețete.  Si uite cum am devenit clienții farmaciei, cand pana acum nu calcam cu anii pragul ei. Desi nu mancase peste zi, seara am prins-o cu greu pe Caramel sa ii dam antibioticul, era foarte plina de energie cand era vorba de fugit de noi. Le-am dat antibiotic si celorlalte 3 gaini. Dar joi dimineata am găsit-o pe Caramel moarta in cotet. Nu va zic tristetea nostra. Plus sentimentele de vinovatie, ce n-am facut bine, de a murit gaina si de ce nici celelalte nu sunt in forma si le curge nasul. De atunci, dimineața stau cu frica pana le vad iesind pe toate afara, peste zi le studiez cum respira, cat mananca si daca par vioaie. Iar cand au pozitii care mi se par bizare, imi zic ca gata, asta e.  Continuam cu primul antibiotic, care are si efect antiparazitar, am cumparat unul mai puternic, dar parca nu as schimba asa toată ziua. Una din gaini are pe nas un fel de neg (carcinom?, crusta?) care creste de la o zi la alta. Degeaba visurile noaste frumoase.  Oua nu, ca prea tinere. Mizerie: nu in compost, ca antibiotic. De altfel si visurile cu culturi prin gradina incep sa se clatine, cand pisica sapă adevarate transee in orice loc unde vede putin pamant descoperit.

Magazinul ne-ar da o gaina in locul celei moarte, ceea ce ne socheaza putin, ca sunt vazute ca un obiect pe care il schimbi daca se strica. Pentru noi era Caramel, care era cea mai dinamica dintre gainile noastre. In ciuda aerului combativ, era cea mai chinuita de restul, cred ca era cea mai jos in ierarhia lor. Oare faptul ca era mai oropsita a făcut-o mai vulnerabila la boli? Cred ca nu o sa luam alta in locul ei, nici nu e bine sa aduci o gaina cand alte 3 sunt deja sefe pe teritoriul lor.

Am stat in cumpana daca sa va spun tot adevarul, ca sa nu va șochez si sa ziceti că-s o sadică . Dupa prima zi, in care am fost trista, mi-am luat inima in dinti si…bisturiul in mana si … am inceput sa o autopsiez pe gaina moarta. Am vrut sa vad daca intr-adevar are paraziti. N-avea. Am zis « gaina moarta » si nu i-am mai spus pe nume, pentru ca atunci cand am inceput sa o tai nu mai era Caramel, imaginea ei era complet disociata de cadavrul de gaina din fata mea, care nu mai imi spunea nimic. Oare asa se intampla si la criminali cand comit acte teribile, pentru ca un cadavru nu mai are nimic din persoana vie care traia nu demult?

Poate acum va intrebati: dar de ce nu duc astia gainile la un veterinar, unul adevarat? Ca tratamentele nu se fac dupa forumuri si dupa ureche sau dupa sfaturile reponsabilului cu raionul de gaini de la magazin. Pentru ca n-avem in zona unul specializat in gaini, aici sunt veterinari de oras specializați pe caini si pisici. Asa ca tratamentul ar fi mai mult sau mai putin tot dupa ureche.

Si mai e ceva: cand toate merg bine si frumos, ai convingeri si rezoluții. Cand lucrurile incep sa o ia razna, uiti de convingeri, iti pierzi sangele rece, intri intr-un cerc vicios de anxietate si te agiti ca o gaina incercand una sau alta ca sa aduci lucrurile pe linia de plutire. Ca atunci cand au copiii febra si primul gand e sa dai fuga la urgente, mai ales dupa ce, in miez de noapte concluzionezi ca sigur febra aia vine de la o meningita, ca doar le-ai bagat lampa in ochi si ai constatat ca au fotofobie.  Si cand doctorul iti da un tratament iti uiti de toate rezolutiile de a nu da antibiotic sau nu mai tii cont ca febra ajuta corpul sa se vindece.

Si apoi sa deplasam gaina inseamna sa o stresam, asa ca ne gandim ca mai bine sta in mediul ei.

Poate totusi avea dreptate colega sotului care ne-a avertizat sa nu luam gaini crescute la ferma. Poate astea ale nostre erau obisnuite la caldura, înăuntru, iar noi, cand le-am dat libertate si spatiu, le-am facut mai mult rau decat bine.

Sa va mai povestesc ca nici cultura de viermi  a fiului nu merge bine? In pofida conditiilor ca la carte, viermii continua sa moara. Dar nu viermii sunt problema acum. Ci doar cireasa, ca sa zic asa, de pe tort.

Poze nu pun, ca n-ati vrea sa vedeti cum arată nasul lui Cookie, le-am facut ca sa le aratam domnului de la magazin. Dar ma uit cu drag si nostalgie la pozele făcute cand le-am adus acasa, cand erau sanatoase si noi fara griji. Si parca n-a trecut nici o luna de atunci.