De ce nu mi-e frica de bacterii

Scrisesem postul asta acum citeva luni. Initial nu am vrut sa-l public, zicindu-mi ca in general lumea nu gindeste ca mine. Dar azi mi-am spus ca daca pun pe un singur om pe ginduri, imi ajunge. Asa ca risc 🙂

Dupa ce mi-am terminat studiile, am lucrat intr-un laborator.. Era un laborator de control alimentar Acolo am vazut salmonele, streptococi si stafilococi si alte bacterii de care lumea se ingrozeste . Masa de prinz ne-o luam in aceeasi incapere in care cultivam respectivele bacterii. Nu ma stresa deloc atmosfera , nu m-am gindit nici o clipa ca as putea lua niste microbi cu mine, acasa. Bineinteles, aveam halate si munca o faceam in conditii stricte de sterilitate.

Poate ar trebui sa explic putin ce se intimpla in laboratoarele de microbiologie. Ca sa vedem daca probele sunt contaminate , in general se foloseste o veche metoda : cea a culturii.

O cantitatate infima din proba recoltata, se insaminteaza pe asa numita placa de cultura, care contine un mediu (un strat de 2-3 mm ) ce ofera hrana bacteriilor, astfel incit dupa o incubare la 37°, din fiecare bacterie initiala se dezvolta cite o colonie , vizibila cu ochiul liber. Fiecare specie de bacterii formeaza o colonie caracteristica ca aspect (forma, culoare, marime etc) iar unele au miros dupa care sunt imediat identificate (specia Pseudomonas, de exemplu are un miros extrem de caracteristic).

Dis de dimineata munca in laborator incepe cu « citirea » placilor cultivate in ziua anterioara. Unele bacterii n-au nici o semnificatie patologica, noi le cautam doar pe cele patogene (Streptococ, Stafilococ, Pseudomonas, Salmonela, etc, sunt un numar destul de restrins). De multe ori, chiar in aceeasi familie, doar unele sunt patogene :  la suprafata pielii, in gura sau in nas avem o multime de Streptococi comensali, adica stau cuminti si-si fac viata acolo fara sa ne deranjeze cu nimic. Asadar la citirea placilor se urmareste prezenta unor colonii caracteristice de germeni patogeni : daca nu exista, rezultatul e negativ .

placi
Asa arata placile. Cele selective au diferite culori, in functie de substanta continuta. Scuzati calitatea pozei, in lipsa de altceva, am fotografiat imaginea tiparita a lucrarii mele de diploma

 

Daca se banuieste prezenta unor germeni patogeni , fiecare colonie suspecta e insamintata mai departe pe placi speciale, selective, care contin substante ce favorizeaza cresterea unei singure specii bacteriene. Deci in caz de rezultat pozitiv, timpul de analiza e , evident, lung : placile selective se lasa iar la incubat , dupa care urmeaza procese mai complexe de identificare cu precizie a speciei bacteriene sau in caz de analize umane , o antibiograma . Antibiograma e tot o cultura : bacteria respectiva se cultiva in prezenta de antibiotice, daca nu creste nimic, antibioticul e eficace.

Laboratoarele au in frigider, in eprubete ,ca intr-o biblioteca , toate speciile de bacterii patogene care s-ar putea gasi in urma culturii.

10 ani mai tirziu, in Franta , diploma mea nefiind recunoscuta, am reusit la un moment dat sa fac o munca oarecum asemanatoare cu ceea ce facusem : intr-un laborator de analize medicale. Aici, marea diferenta fata de Romania era ca toata lumea isi facea munca cum putea, cit despre conditiile de sterilitate n-are rost sa discutam, multe erau doar de ochii lumii. Am vazut analize cu rezultate puse din burta, am vazut reactivi care se foloseau desi erau expirati de luni de zile , am vazut … destule. Nu lucram cu manusi pe partea de hematologie (analize de singe), nimeni nu lucra, in naivitatea mea nu m-am gindit ca poate ar trebui, desi puneam mina pe eprubete de singe pentru carea faceam teste sida sau hepatita B. In partea de bacteriologie nu exista nimic pentru dezinfectat, unica hota nu se folosea , ca era veche si nu mai era buna decit de raspindit bacterii in aerul ambiant (mi s-a atras atentia sa nu cumva sa-i dau drumul). Cum am spus, diferenta fata de Romania era ca aici era vopsit bine gardul pe dinafara : laboratorul in care lucram avea toate certificatiile necesare si din punct de vedere birocratic, totul era perfect.

Mincam intr-o incapere separata, dar tot cu halatele pe noi, iar colegele isi spalau si puneau la uscat tacimurile printre sticlaria de laborator sau pipetele folosite la reactivi.

Anii au trecut, la un moment dat am facut niste studii aici. In cadrul stagiului, am lucrat tot intr-un laborator. Acolo se lucra steril, serios, ca in Romania. Cum ne ocupam de analiza apei , vedeam nu o data Legionela…poate ati auzit de boala numita legioneloza. Nici acolo nu-mi era frica, lucram cu diverse bacterii , le cultivam, dar nu m-am gindit nici un moment ca as fi in vreun pericol.

Apoi mi s-a nascut al treilea copil si n-am avut destul lapte sa-l alaptez, i-am dat completare, ca celor mai mari. Moasa mi-a zis ca in epoca asta nu se mai practica sfinta sterilizare a biberoanelor, pe care o aplicasem cu mult sirg la biberoanele fratilor mari. Asa ca n-am sterilizat nici un biberon : le spalam cu grija doar, ba de mina, ba de masina, le lasam sa se usuce…si gata. Bineinteles ca la copilul nr 3 am fost si mai relaxata, conform anecdotei ca daca la primul cade suzeta pe jos o iei o speli si o dezinfectezi, la al doilea o iei doar, la al treilea trimiti ciinele sa o aduca. De unde la primul spalam de mina si calcam hainele ca sa se « dezinfecteze », la al treilea hainele mergeau direct in masina , cu ale noastre . Acum mi se pare logic, nu stiu de ce ar trebui sa se dezinfecteze.

In urma tuturor experientelor astora, pot sa afirm ca mie nu mi-e frica de microbi. Nu dezinfectez nimic, n-am dezinfectante acasa : daca e curat imi ajunge. Cumpar lapte de la piata si nu-l fierb niciodata, spre disperarea medicilor din familie care imi prevestesc tuberculoza…dar ia ghiciti cine a avut salmoneloza in anturajul nostru? Nu noi. Ci tot aia care dezinfecteaza de zor si se feresc de bacterii. Bineinteles, faptul ca sunt relaxata nu inseamna ca nu respect regulile de igiena , de exemplu evit contactul dintre carnea de pui si alte alimente si obiecte(asta de cind lucram in control alimentar mi se trage). Dar imi folosesc logica si bunul simt. Ranile se vindeca de la sine : daca sunt murdare le spal cu apa si sapun . Nu presar pe ele pudre dezinfectante sau cu antibiotice, se descurca organismul si singur. Nu luam dezinfectante gastrice daca unul din noi are (extrem de rar)  enterita. Si in nici un caz nu luam antibiotice la o durere de git sau raceala mai puternica.

Cartile citite in ultima vreme mi-au confirmat justetea observatiilor mele empirice. Le recomand in special pe urmatoarele :

  • Giulia Enders : Sarmul discret al intestinului.
  • Alanna Collen : Prietenele noastre bacteriile (nu cred ca exista traducerea in romana).

Pe foarte pe scurt ce am retinut : bacteriile din intestin sunt mai numeroase decit celulele corpului nostru, ceea ce naste intrebarea daca nu ele ne conduc pe noi.

Oamenii au aparut pe Pamint pe cind bacteriile erau deja prezente, deci convietuim cu ele de mii de ani. Indepartindu-le , rupem un echilibru. Folosind dezinfectante, eliminam toate bacteriile , asa ca bacterii « rele » pot veni sa ia locul celor bune, care aveau rolul de paznici. Dupa o cura cu antibiotice distrugem toate bacteriile prezente in intestin, care convietuiesc acolo pasnic, deci din nou rupem un echilibru, iar consecintele inmultirii bacteriilor patogene in urma tratamentului sunt numeroase. Una dintre ele e ingrasarea. Crescatorii industriali de porci profita de acest efect, tratind porcii , ca sa-i ingrase mai rapid.

Tot dezinfectind, selectam de fapt bateriile cele mai rezistente. Unde se gasesc cele mai de temut bacterii? In spitale, de unde bolile nozocomiale.

Acum ceva timp am vazut un film foarte interesant despre dezastrele agriculturii intensive : tratamentele solului au distrus bacteriile care il populau, asa ca acum suprafetele folosite in agricultura sunt sterile, ceea ce are ca si consecinta un randament in scadere, desi se folosesc doze tot mai mari de ingrasaminte, cu rezultate tot mai slabe.

Asa ca la noi in casa convietuim pasnic noi si bacteriile noastre. Ba chiar le si inmultesc : maia, bors, alimente fermentate, iaurt, chefir…

Voi ce parere aveti despre toate astea ?

 

 

Publicités

Perturbatori endocrinieni : ce sunt si cum sa limitam contactul cu ei

In Franta asociatiile de consumatori publica lunar doua reviste (poate mai multe, dar nu stiu eu). Le citesc de cite ori am ocazia. In numarul cel mai recent am citit un articol foarte interesant despre perturbatorii endocrinieni Ma gindesc ca mai sunt persoane care ar putea fi interesate, asa ca l-am rezumat si am mai adaugat citeva explicatii.

E considerat perturbator endocrinian (PE)  orice molecula sau agent chimic din afara organismului , care are proprietati asemanatoare hormonilor . Din mimetismul hormonal deriva presupusul rol pe care perturbatorii il au in producerea de anomalii fiziologice si mai cu seama ale aparatului reproducator.

PE perturba echilibrul hormonal al omului si in aceeasi masura al diverselor specii de animale domestice sau salbatice. Se crede ca ar avea efecte indezirabile asupra sanatatii, modificind numeroase functii cum ar fi : cresterea, dezvoltarea, comportamentul , producerea sau stocarea energiei, somnului, hemodinamica si circulatia singelui, functia sexuala si reproducatoare.

Sunt multe patologii in continua expansiune, a caror cauza  se presupune ca e expunerea la PE : cancer de sin la femei tinere, cancer testicular la tineri, malformatii genitale la baieti, tulburari de comportament la copii, obezitate si diabet.

In ciuda efectului tot mai bine studiat si dovedit al multor PE asupra sanatatii, interzicerea sau limitarea lor Uniunea Europeana avanseaza cu greu, din cauza lobbyng-ului industriei petro-chimice.

Inca din 1999, la nivel european s-a decis studierea mai serioasa a acestor PE si rolului lor in diverse patologii. S-a adoptat o « Strategie comuna in ceea ce priveste perturbatorii endocrinieni » cu masuri pe termen scurt, mediu si lung. Insa bugetul institutiilor europene nu permite angajarea unor experti independenti, asa ca expertii  sunt in general angajati ai industriilor. Care industrii frineaza pe cit pot adoptarea legilor. Ceea ce a facut ca la sfirsitul anului 2015 , Comisia Europeana sa fie condamnata de Tribunalul Uniunii Europene pentru nerespectarea obligatiilor relative la problema perturbatorilor endocrini.

Pina una alta s-a interzis folosirea in ambalajele alimentare a bisfenolului A. Doar ca bisfenolul e doar unul din zecile sau sutele de PE.

Cercetatorii au pus in evidenta proprietatile de perturbatori endocrinieni ale citorva familii de compusi chimici, cu care venim zilnic in contact prin alimentatie, poluarea atmosferica interioara sau exterioara sau prin patrunderea lor transcutanata. In absenta legilor care ii interzic, cel mai bine e sa ne ferim de ei.  Iata citeva reguli prin care puteti limita contactul cu perturbatorii endocrinieni.

 

In alimentatie

  • Nu utilizati recipiente din policarbonat. Contin bisfenol A. Uneori , dar nu obligatoriu, poarta sigla PC sau cifra 7 intr-un triunghi. Acum vinzarea lor e interzisa, daca le aveti, nu le folositi.
  • Nu incalziti alimente in vase de plastic. Iar pentru incalzit apa folositi o cratita de inox , nu o cana electrica din plastic. Preferati recipientele (inclusiv biberoane) de sticla.
  • Nu abuzati de produse tip fast-food, din cauza ambalajelor (cutie pt pizza, cornet de cartofi pai, etc) care pot sa contina PE. Era un articol in revista care arata ca s-a descoperit o contaminare mare cu PE a ambalajelor tip fastfood. Si nu era vorba de carton plastificat.
  • Limitati consumul de alimente transformate. Pentru ca pot fi contaminate cu PE in timpul productiei  sau ambalarii. Limitati consumul de guma cu BHA (E320) sau BHT (E321). BHA si BHT doi perturbatori endocrinieni, folositi mult si in industria cosmetica, pentru colorarea rujurilor, de exemplu.
  • Privilegiati fructele, legumele, cerealele bio. In acest fel diminuati expunerea la pesticide. Indepartati coaja vegetalelor care nu sunt bio.
  • Daca locuiti intr-un loc unde apa e contaminata cu pesticide, preferati apa din comert. Pentru Franta exista o harta interactiva a apei potabile aici

 

Aerul interior si exterior 

  • Nu fumati si evitati locurile unde se fumeaza
  • Eliminati orice produs care pretinde ca parfumeaza sau dezinfecteaza atmosfera : preferati aerisirea.
  • Aspirati si spalati pe jos regulat. Analizind compozitia prafului din pungile de aspiratoare, s-a pus in evidenta o mare cantitate de PE.
  • Vopsiti si mobilati camerele noi-nascutilor cu mult inainte de venirea bebelusului.
  • Luptati contra mustelor cu mijloace mecanice, nu cu insecticide.
  • Purtati manusi cind folositi produse biocide (deparazitarea animalelor, tratamentul lemnului) indepartati copiii din zona, aerisiti bine sau lucrati in aer liber daca se poate.
  • Nu folositi pesticide in gradina, exista multe produse naturale cu care le puteti inlocui.

 

Sanatate si cosmetica

  • Femeile insarcinate trebue sa evite pe cit posibil medicamentele contra durerii (paracetamol, aspirina, ibuprofen). In orice caz nu consumati ibuprofen in primul trimestru de sarcina. Uitati un link care explica de ce antiinflamatoarele ar trebui interzise complet pe toata durata sarcinii.
  • Evitati produsele cosmetice care contin PE. Mai ales cele care ramin pe piele. Pentru bebelusi nu folositi parfum, iar apa cu sapunul sunt de privilegiat servetelelor umede.
  • Pentru tratamentul anti-pediculoza nu folositi produse neurotoxice
  • Folositi sterilet, nu anticonceptionale.
  • Nu cumparati haine antibacteriene. Contin de cele mai multe ori triclosan, un PE.
  • Despre cosmetice si perturbatorii pe care ar putea sa-i contina am scris mai multe aici

 

Mie mi s-a parut un articol foarte interesant, iar regulile sunt simple si usor de aplicat. Trebuie sa recunosc ca nu m-as fi gindit ca praful din casa e plin de perturbatori.

Din cunostintele mai vechi pe care le am, stiu ca apele sunt foarte poluate, in mare parte din cauza urinei prin care se elimina urmele de anticonceptionale, antibiotice sau chimioterapice. La niste cursuri de igiena apei am aflat cu stupoare ca pestii din Sena sunt in mare parte hermafroditi. Apoi sa nu vorbim de apa din diverse regiuni agricole, plina de nitriti.

In general aplic regulile astea … poate ar trebui totusi sa spal mai des pe jos 🙂

 

PS: daca cumva fac greseli de ortografie sau gramatica, m-as bucura sa ma corectati, uneori folosesc fara sa vreau termeni gen « furculision ».

Later edit: intr-o emisiune despre perturbatori endocrinieni am mai aflat cite ceva:

Nu folositi ecran solar, ci haine cu mineci lungi care sa acopere corpul

Nu beti niciodata cafea din pahare de plastic. Plastic+fierbinte e extrem de periculos

Si in general , cum bine spunea cercetatoarea din emisune , limitati consumul de chimicale, nu uitati ca, fara sa vrem sa traim ca pe vremea bunicilor noastre, multe produse existente la ora actuala pe piata sunt pur si simplu inutile. Industria se straduieste sa vinda, dar noi, consumatorii alegem ce cumparam.

Sa vorbim despre … paduchi. Cum scapam de ei simplu si relativ rapid

In copilarie,  putinii dintre noi care aveau paduchi erau aratati cu degetul , iar prin cartier inca se mai stia de cite cineva care avusese paduchi, chiar daca trecusera de atunci ani buni. Unde mai pui ca respectivul era tuns la zero si tratat cu petrol, deci imposibil sa scape neobservat de cei din jur.

Cind am venit in Franta, insa, am constatat ca infestarea cu paduchi e ceva banal. La toate scolile apar din cind la avizier afise care spun «  paduchii au revenit, va rugam tratati-va copiii ». Nicaieri copiii nu sunt controlati, cum era cazul pe vremea mea, de fapt aici nu se face nici un control : la inscrierea intr-o institutie de invatamint sau tabara , in afara de carnetul de vaccinare, nimeni nu cere adeverinte medicale.Nu tu exsudat faringian, control coproparazitologic, nimic.

Parintii sunt resemnati. Afisele publicitare imense pentru produse anti-pediculoza , care apar toamna in vitrinele farmaciilor spun mult despre amploarea contaminarii. Paduchii nu inseamna lipsa de igiena, poate chiar dimpotriva.

Noi, in cei aproape 20 ani de Franta, am fost afectati de 2 ori. Prima data acum vreo 12 ani : fata , care avea un par lung si des. A doua oara…eu insami (par lung si greu de pieptanat), vara trecuta. Tot gindindu-ma de unde m-am procopsit cu ei, am identificat sursa : coaforul de aici (altfel un coafor bun , central si relativ elegant). Eram in Romania cind mi-am pus diagnosticul. Am dat fuga la o farmacie si,  cu multa jena, am cerut un produs anti-pediculoza. Farmacista mi-a spus ca vindusera multe , pentru ca au venit numerosi  romani din Spania care au avut si ei nevoie. Deci in Romania paduchii sunt adusi de diaspora 🙂

Dupa doua contaminari, pot sa ma declar experta in scapat de paduchi rapid si eficace.

Despre ciclul de viata al paduchilor aflati mai multe de pe situri bine documentate. Eu ma rezum doar la a spune ca paduchii nu sar, se tirasc doar, deci transmiterea se face in general de la cap la cap. Eventual prin instrumente de coafat, caciuli, casti. Un paduche, din cauza faptului ca are nevoie de hrana mai bine zis de singe , nu supravietuieste mai mult de 24 ore departe de o gazda. Ouale trec prin fazele de larve si nimfe, inainte de a ajunge adulti. Ouale , de culoare alba stau lipite de firul de par. Larvele si nimfele stau la baza firelor de par.

Paduchii nu produc de la inceput mincarimi la toate persoanele. Mincarimile pot sa apara la 1-2 saptamini de la contaminare, cind deja tot capul e infestat. Uitati-va bine in spatele urechilor si pe ceafa, unde apar pete rosii , ca urmare a iritatiilor de la intepaturi, mie asta mi se pare un semn important. Alt semn e reprezentat de formatiunile albe , care la prima vedere se confunda cu matreata, dar , spre deosebire de ea, ramin lipite de firul de par . Altfel eu una n-am reusit sa vad niciodata paduchi vii miscindu-se prin par.

Buuun, odata ce ati stabilit ca e vorba de paduchi, se pune problema eliminarii lor. Tratamentul clasic cu insecticid omoara tot : paduchi , larve, oua. Problema e toxicitatea pentru om, cit si faptul ca paduchii au dezvoltat rezistenta la insecticide. Asadar acum se foloseste indeosebi un tratament care actioneaza mecanic : uleiul si siliconul din produs asfixiaza paduchii. Teoretic insectele adulte mor, dar ramin ouale si larvele, asa ca dupa o saptamina aplicarea de produs trebuie repetata, ca sa moara si « tineretul ». Totul e indicat clar pe ambalajul produsului. Paduchii tineri nu pot inca face oua, asa ca ciclul se opreste aici. In teorie. Practic, uneori e nevoie de inca o tura de tratament si inca una. Am cunoscut persoane care si-au facut 9 ture de tratament.

In general produsul anti-paduchi vine la pachet cu un pieptene cu dinti foarte desi, metalici. Pieptenul asta mi se pare foarte important, pentru ca dupa aplicarea tratamentului se piaptana cu grija fiecare suvita, astfel  paduchii morti (uneori doar ametiti !) sunt indepartati.  Se face operatiunea asta deasupra vanii, chiuvetei, sau unui lighean mare. Experienta m-a invatat ca daca repetam pieptanarea zilnic (pe parul ud, sau dat cu balsam sau sampon) pina la aplicarea celui de-al doilea tratament, scapam sigur. Unii recomanda ca in loc de produs special sa se foloseasca unt de cocos, care se lasa pe par o ora, si se piaptana cu grija fiecare suvita deasupra vanii. Acum as proceda asa, sper sa nu mai fie nevoie. Altii spun ca pieptanarea timp de 10 zile cu pieptenul special , elimina de tot paduchii. Inclin sa le dau dreptate. Mai exista si pieptene electrice, care electrocuteaza insectele si larvele care-i ies in cale , n-am folosit, pentru ca lumea spune ca nu e eficace.

Se mai pune problema igienizarii lucrurilor cu care capul paduchios a venit in contact. La prima infestare mi s-a parut o operatiune complicata, la a doua am simplificat.

Daca n-aveti chef sa va legati la cap cu spalatul lenjeriei de pat la 60°, luati tot ce a putut veni in contact cu paduchii, puneti intr-o punga mare de plastic pe care o pastrati inchisa ermetic timp de o saptamina, dupa care tot ce ar putea misuna pe acolo a murit. Spalati la la ce temperaturi doriti, cu alte rufe , nu mai conteaza.  Nu folositi pungi de gunoi pentru « izolare », pentru ca interiorul e tratat antibacterian si nu se stie ce substante trec in rufe.

Pentru lucruri de mici dimensiuni (includ acolo fete de perna, fulare, caciuli, pieptene ,tot ce socotiti ca ar putea fi infestat) exista congelatorul .La ultima despaduchere nu m-am preocupat de cearceaf sau fata de plapuma…oricum se zice ca nici fetele de perna nu ar fi infestate pentru ca paduchii nu se plimba, iar larvele stau lipite de firul de par. Am pus asadar fetele de perna la congelator , iar a doua zi le-am spalat normal, cu restul rufelor. Ca sa fiu si mai sigura ca fata mea de perna e deparazitata, am inceput sa folosesc doua fete pe care le puneam pe rind la congelator de cum ma sculam.si o scoteam pe cealalta la folosit. Am pastrat acolo si pieptenul special (intre doua folosiri), peria de par , elasticele de par folosite.

 

Va doresc sa n-aveti nevoie de sfaturile mele…dar in caz ca…eu zic ca metoda mea e destul de simpla si rezuma tot ce am citit legat de subiect.

 

 

 

 

 

Despre tratamentul medicamentos in Alzheimer

Tatal meu a fost diagnosticat acum 7-8 ani cu dementa senila. Mie mi se pare ca se tine bine pentru cineva de aproape 80 de ani, isi rezolva singur problemele administrative,  ma uimeste deseori cu cunostintele pe care le are, din aproape orice domeniu. Citeste zilnic carti, reviste sau ziare, ca sa fie la curent cu ce se intimpla in tara si in lume.

Explicatia psihiatrei e ca inteligenta lui reuseste sa acopere semnele dementei, sa o ascunda oarecum. De atunci , urmeaza cu multa constinciozitate un tratament cu Ebixa. Din discutiile cu anturajul meu, am remarcat ca multi oameni virstnici sunt tratati cu Ebixa in Romania. Chiar daca nu orice dementa e Alzheimer.

 

In Franta exista o revista independenta numita Prescrire. Informatiile pe care le publica sunt fiabile, pentru ca revista este finantata doar de abonati. Nu primeste subventii, nu are publicitate, nici actionari sau sponsori. O parte din informatiile pe care le difuzeaza sunt gratuite si la dispozitia tuturor. Nu stiu daca si in Romania exista asa o revista, n-am auzit.

Asa ca mi-am facut obiceiul sa caut informatiile despre medicamente pe sit-ul lor. Eu evit farmaciile de citiva ani, dar cind mai aud de cineva care ia un tratament , caut medicamentul dupa substanta activa .

Iata articolul consacrat tratamentului pentru Alzheimer pe care l-am tradus si adaptat :

Medicamentele pentru boala Alzheimer disponibile in 2016 au o eficacitate minima si tranzitorie. Prezinta multe efecte adverse grave si numeroase interactiuni medicamentoase.

 

Primele medicamente autorizate in boala Alzheimer au aparut in a doua jumatate a anilor 1990. La inceput au fost privite cu multa speranta .

Insa, cu timpul, datele evaluarilor clinice s-au tot adunat si duc la concluzia ca medicamentele de care se dispune in prezent au o eficacitate minima si tranzitorie.

Nici unul din ele nu si-a dovedit eficacitatea in incetinirea evolutiei bolii, in schimb toate expun la efecte indezirabile grave, uneori mortale. Cu atit mai mult cu cit sunt utilizate in tratamente de lunga durata si sunt implicate in interactiuni periculoase (pentru ca de regula bolnavii iau mai multe medicamente simultan).

 

Dopenezil (Aricept sau altele), galantamina (Reminyl sau altele), rivastigmina (Exelon sau altele), au ca efecte adverse : tulburari digestive, dintre care varsaturi uneori grave, tulburari neoropsihice, tulburari cardiace: bradicardii, sincope si tulburari de ritm.

Memantina (Ebixa sau altele) expune la tulburari neuropsihice (cum ar fi halucinatii, confuzie, senzatii de vertij, cefalee, ducind uneori la comportament violent, convulsii) si insuficiente cardiace.

In concluzie aceste medicamente expun pacientii la efecte indezirabile, de o gravitate disproportionata fata de eficacitatea lor minima si pasagera.

Revista preconizeaza renuntarea la tratamentele medicamentoase si axarea pe masuri de organizare a vietii cotidiene, mentinere a activitatii , ajutor si sustinere pentru cei care ingrijesc astfel de bolnavi.

Note: Prin „altele” se inteleg toate genericele care contin aceeasi substante activa. De exemplu pentru Ebixa, substanta activa fiind  clorhidratul de memantina, exista in Romania 29 de forme de generice.

Cercetind compozitia Ebixei, m-am lovit iar de E171 dioxid de titan

Intr-un articol mai vechi din Prescrire erau mentionate doua studii desfasurate : unul pe o durata de 2 ani, altul de 3. Ambele au pus in evidenta o mortalitate mai mare a pacientilor sub tratament decit sub placebo.

Eu va recomand sa cititi intotdeauna cu atentie prospectul medicamentului. O cautare pe internet pe un site independent va poate aduce mai multe clarificari.

Insa … pornisem de la tata. Continua sa isi ia tratamentul, convins ca medicamentele prescrise de doctor nu pot sa faca decit bine.