Perturbatori endocrinieni : ce sunt si cum sa limitam contactul cu ei

In Franta asociatiile de consumatori publica lunar doua reviste (poate mai multe, dar nu stiu eu). Le citesc de cite ori am ocazia. In numarul cel mai recent am citit un articol foarte interesant despre perturbatorii endocrinieni Ma gindesc ca mai sunt persoane care ar putea fi interesate, asa ca l-am rezumat si am mai adaugat citeva explicatii.

E considerat perturbator endocrinian (PE)  orice molecula sau agent chimic din afara organismului , care are proprietati asemanatoare hormonilor . Din mimetismul hormonal deriva presupusul rol pe care perturbatorii il au in producerea de anomalii fiziologice si mai cu seama ale aparatului reproducator.

PE perturba echilibrul hormonal al omului si in aceeasi masura al diverselor specii de animale domestice sau salbatice. Se crede ca ar avea efecte indezirabile asupra sanatatii, modificind numeroase functii cum ar fi : cresterea, dezvoltarea, comportamentul , producerea sau stocarea energiei, somnului, hemodinamica si circulatia singelui, functia sexuala si reproducatoare.

Sunt multe patologii in continua expansiune, a caror cauza  se presupune ca e expunerea la PE : cancer de sin la femei tinere, cancer testicular la tineri, malformatii genitale la baieti, tulburari de comportament la copii, obezitate si diabet.

In ciuda efectului tot mai bine studiat si dovedit al multor PE asupra sanatatii, interzicerea sau limitarea lor Uniunea Europeana avanseaza cu greu, din cauza lobbyng-ului industriei petro-chimice.

Inca din 1999, la nivel european s-a decis studierea mai serioasa a acestor PE si rolului lor in diverse patologii. S-a adoptat o « Strategie comuna in ceea ce priveste perturbatorii endocrinieni » cu masuri pe termen scurt, mediu si lung. Insa bugetul institutiilor europene nu permite angajarea unor experti independenti, asa ca expertii  sunt in general angajati ai industriilor. Care industrii frineaza pe cit pot adoptarea legilor. Ceea ce a facut ca la sfirsitul anului 2015 , Comisia Europeana sa fie condamnata de Tribunalul Uniunii Europene pentru nerespectarea obligatiilor relative la problema perturbatorilor endocrini.

Pina una alta s-a interzis folosirea in ambalajele alimentare a bisfenolului A. Doar ca bisfenolul e doar unul din zecile sau sutele de PE.

Cercetatorii au pus in evidenta proprietatile de perturbatori endocrinieni ale citorva familii de compusi chimici, cu care venim zilnic in contact prin alimentatie, poluarea atmosferica interioara sau exterioara sau prin patrunderea lor transcutanata. In absenta legilor care ii interzic, cel mai bine e sa ne ferim de ei.  Iata citeva reguli prin care puteti limita contactul cu perturbatorii endocrinieni.

 

In alimentatie

  • Nu utilizati recipiente din policarbonat. Contin bisfenol A. Uneori , dar nu obligatoriu, poarta sigla PC sau cifra 7 intr-un triunghi. Acum vinzarea lor e interzisa, daca le aveti, nu le folositi.
  • Nu incalziti alimente in vase de plastic. Iar pentru incalzit apa folositi o cratita de inox , nu o cana electrica din plastic. Preferati recipientele (inclusiv biberoane) de sticla.
  • Nu abuzati de produse tip fast-food, din cauza ambalajelor (cutie pt pizza, cornet de cartofi pai, etc) care pot sa contina PE. Era un articol in revista care arata ca s-a descoperit o contaminare mare cu PE a ambalajelor tip fastfood. Si nu era vorba de carton plastificat.
  • Limitati consumul de alimente transformate. Pentru ca pot fi contaminate cu PE in timpul productiei  sau ambalarii. Limitati consumul de guma cu BHA (E320) sau BHT (E321). BHA si BHT doi perturbatori endocrinieni, folositi mult si in industria cosmetica, pentru colorarea rujurilor, de exemplu.
  • Privilegiati fructele, legumele, cerealele bio. In acest fel diminuati expunerea la pesticide. Indepartati coaja vegetalelor care nu sunt bio.
  • Daca locuiti intr-un loc unde apa e contaminata cu pesticide, preferati apa din comert. Pentru Franta exista o harta interactiva a apei potabile aici

 

Aerul interior si exterior 

  • Nu fumati si evitati locurile unde se fumeaza
  • Eliminati orice produs care pretinde ca parfumeaza sau dezinfecteaza atmosfera : preferati aerisirea.
  • Aspirati si spalati pe jos regulat. Analizind compozitia prafului din pungile de aspiratoare, s-a pus in evidenta o mare cantitate de PE.
  • Vopsiti si mobilati camerele noi-nascutilor cu mult inainte de venirea bebelusului.
  • Luptati contra mustelor cu mijloace mecanice, nu cu insecticide.
  • Purtati manusi cind folositi produse biocide (deparazitarea animalelor, tratamentul lemnului) indepartati copiii din zona, aerisiti bine sau lucrati in aer liber daca se poate.
  • Nu folositi pesticide in gradina, exista multe produse naturale cu care le puteti inlocui.

 

Sanatate si cosmetica

  • Femeile insarcinate trebue sa evite pe cit posibil medicamentele contra durerii (paracetamol, aspirina, ibuprofen). In orice caz nu consumati ibuprofen in primul trimestru de sarcina. Uitati un link care explica de ce antiinflamatoarele ar trebui interzise complet pe toata durata sarcinii.
  • Evitati produsele cosmetice care contin PE. Mai ales cele care ramin pe piele. Pentru bebelusi nu folositi parfum, iar apa cu sapunul sunt de privilegiat servetelelor umede.
  • Pentru tratamentul anti-pediculoza nu folositi produse neurotoxice
  • Folositi sterilet, nu anticonceptionale.
  • Nu cumparati haine antibacteriene. Contin de cele mai multe ori triclosan, un PE.
  • Despre cosmetice si perturbatorii pe care ar putea sa-i contina am scris mai multe aici

 

Mie mi s-a parut un articol foarte interesant, iar regulile sunt simple si usor de aplicat. Treb

uie sa recunosc ca nu m-as fi gindit ca praful din casa e plin de perturbatori.

Din cunostintele mai vechi pe care le am, stiu ca apele sunt foarte poluate, in mare parte din cauza urinei prin care se elimina urmele de anticonceptionale, antibiotice sau chimioterapice. La niste cursuri de igiena apei am aflat cu stupoare ca pestii din Sena sunt in mare parte hermafroditi. Apoi sa nu vorbim de apa din diverse regiuni agricole, plina de nitriti.

In general aplic regulile astea … poate ar trebui totusi sa spal mai des pe jos 🙂

 

PS: daca cumva fac greseli de ortografie sau gramatica, m-as bucura sa ma corectati, uneori folosesc fara sa vreau termeni gen « furculision ».

Sa vorbim despre … paduchi. Cum scapam de ei simplu si relativ rapid

In copilarie,  putinii dintre noi care aveau paduchi erau aratati cu degetul , iar prin cartier inca se mai stia de cite cineva care avusese paduchi, chiar daca trecusera de atunci ani buni. Unde mai pui ca respectivul era tuns la zero si tratat cu petrol, deci imposibil sa scape neobservat de cei din jur.

Cind am venit in Franta, insa, am constatat ca infestarea cu paduchi e ceva banal. La toate scolile apar din cind la avizier afise care spun «  paduchii au revenit, va rugam tratati-va copiii ». Nicaieri copiii nu sunt controlati, cum era cazul pe vremea mea, de fapt aici nu se face nici un control : la inscrierea intr-o institutie de invatamint sau tabara , in afara de carnetul de vaccinare, nimeni nu cere adeverinte medicale.Nu tu exsudat faringian, control coproparazitologic, nimic.

Parintii sunt resemnati. Afisele publicitare imense pentru produse anti-pediculoza , care apar toamna in vitrinele farmaciilor spun mult despre amploarea contaminarii. Paduchii nu inseamna lipsa de igiena, poate chiar dimpotriva.

Noi, in cei aproape 20 ani de Franta, am fost afectati de 2 ori. Prima data acum vreo 12 ani : fata , care avea un par lung si des. A doua oara…eu insami (par lung si greu de pieptanat), vara trecuta. Tot gindindu-ma de unde m-am procopsit cu ei, am identificat sursa : coaforul de aici (altfel un coafor bun , central si relativ elegant). Eram in Romania cind mi-am pus diagnosticul. Am dat fuga la o farmacie si,  cu multa jena, am cerut un produs anti-pediculoza. Farmacista mi-a spus ca vindusera multe , pentru ca au venit numerosi  romani din Spania care au avut si ei nevoie. Deci in Romania paduchii sunt adusi de diaspora 🙂

Dupa doua contaminari, pot sa ma declar experta in scapat de paduchi rapid si eficace.

Despre ciclul de viata al paduchilor aflati mai multe de pe situri bine documentate. Eu ma rezum doar la a spune ca paduchii nu sar, se tirasc doar, deci transmiterea se face in general de la cap la cap. Eventual prin instrumente de coafat, caciuli, casti. Un paduche, din cauza faptului ca are nevoie de hrana mai bine zis de singe , nu supravietuieste mai mult de 24 ore departe de o gazda. Ouale trec prin fazele de larve si nimfe, inainte de a ajunge adulti. Ouale , de culoare alba stau lipite de firul de par. Larvele si nimfele stau la baza firelor de par.

Paduchii nu produc de la inceput mincarimi la toate persoanele. Mincarimile pot sa apara la 1-2 saptamini de la contaminare, cind deja tot capul e infestat. Uitati-va bine in spatele urechilor si pe ceafa, unde apar pete rosii , ca urmare a iritatiilor de la intepaturi, mie asta mi se pare un semn important. Alt semn e reprezentat de formatiunile albe , care la prima vedere se confunda cu matreata, dar , spre deosebire de ea, ramin lipite de firul de par . Altfel eu una n-am reusit sa vad niciodata paduchi vii miscindu-se prin par.

Buuun, odata ce ati stabilit ca e vorba de paduchi, se pune problema eliminarii lor. Tratamentul clasic cu insecticid omoara tot : paduchi , larve, oua. Problema e toxicitatea pentru om, cit si faptul ca paduchii au dezvoltat rezistenta la insecticide. Asadar acum se foloseste indeosebi un tratament care actioneaza mecanic : uleiul si siliconul din produs asfixiaza paduchii. Teoretic insectele adulte mor, dar ramin ouale si larvele, asa ca dupa o saptamina aplicarea de produs trebuie repetata, ca sa moara si « tineretul ». Totul e indicat clar pe ambalajul produsului. Paduchii tineri nu pot inca face oua, asa ca ciclul se opreste aici. In teorie. Practic, uneori e nevoie de inca o tura de tratament si inca una. Am cunoscut persoane care si-au facut 9 ture de tratament.

In general produsul anti-paduchi vine la pachet cu un pieptene cu dinti foarte desi, metalici. Pieptenul asta mi se pare foarte important, pentru ca dupa aplicarea tratamentului se piaptana cu grija fiecare suvita, astfel  paduchii morti (uneori doar ametiti !) sunt indepartati.  Se face operatiunea asta deasupra vanii, chiuvetei, sau unui lighean mare. Experienta m-a invatat ca daca repetam pieptanarea zilnic (pe parul ud, sau dat cu balsam sau sampon) pina la aplicarea celui de-al doilea tratament, scapam sigur. Unii recomanda ca in loc de produs special sa se foloseasca unt de cocos, care se lasa pe par o ora, si se piaptana cu grija fiecare suvita deasupra vanii. Acum as proceda asa, sper sa nu mai fie nevoie. Altii spun ca pieptanarea timp de 10 zile cu pieptenul special , elimina de tot paduchii. Inclin sa le dau dreptate. Mai exista si pieptene electrice, care electrocuteaza insectele si larvele care-i ies in cale , n-am folosit, pentru ca lumea spune ca nu e eficace.

Se mai pune problema igienizarii lucrurilor cu care capul paduchios a venit in contact. La prima infestare mi s-a parut o operatiune complicata, la a doua am simplificat.

Daca n-aveti chef sa va legati la cap cu spalatul lenjeriei de pat la 60°, luati tot ce a putut veni in contact cu paduchii, puneti intr-o punga mare de plastic pe care o pastrati inchisa ermetic timp de o saptamina, dupa care tot ce ar putea misuna pe acolo a murit. Spalati la la ce temperaturi doriti, cu alte rufe , nu mai conteaza.  Nu folositi pungi de gunoi pentru « izolare », pentru ca interiorul e tratat antibacterian si nu se stie ce substante trec in rufe.

Pentru lucruri de mici dimensiuni (includ acolo fete de perna, fulare, caciuli, pieptene ,tot ce socotiti ca ar putea fi infestat) exista congelatorul .La ultima despaduchere nu m-am preocupat de cearceaf sau fata de plapuma…oricum se zice ca nici fetele de perna nu ar fi infestate pentru ca paduchii nu se plimba, iar larvele stau lipite de firul de par. Am pus asadar fetele de perna la congelator , iar a doua zi le-am spalat normal, cu restul rufelor. Ca sa fiu si mai sigura ca fata mea de perna e deparazitata, am inceput sa folosesc doua fete pe care le puneam pe rind la congelator de cum ma sculam.si o scoteam pe cealalta la folosit. Am pastrat acolo si pieptenul special (intre doua folosiri), peria de par , elasticele de par folosite.

 

Va doresc sa n-aveti nevoie de sfaturile mele…dar in caz ca…eu zic ca metoda mea e destul de simpla si rezuma tot ce am citit legat de subiect.

 

 

 

 

 

Despre tratamentul medicamentos in Alzheimer

Tatal meu a fost diagnosticat acum 7-8 ani cu dementa senila. Mie mi se pare ca se tine bine pentru cineva de aproape 80 de ani, isi rezolva singur problemele administrative,  ma uimeste deseori cu cunostintele pe care le are, din aproape orice domeniu. Citeste zilnic carti, reviste sau ziare, ca sa fie la curent cu ce se intimpla in tara si in lume.

Explicatia psihiatrei e ca inteligenta lui reuseste sa acopere semnele dementei, sa o ascunda oarecum. De atunci , urmeaza cu multa constinciozitate un tratament cu Ebixa. Din discutiile cu anturajul meu, am remarcat ca multi oameni virstnici sunt tratati cu Ebixa in Romania. Chiar daca nu orice dementa e Alzheimer.

 

In Franta exista o revista independenta numita Prescrire. Informatiile pe care le publica sunt fiabile, pentru ca revista este finantata doar de abonati. Nu primeste subventii, nu are publicitate, nici actionari sau sponsori. O parte din informatiile pe care le difuzeaza sunt gratuite si la dispozitia tuturor. Nu stiu daca si in Romania exista asa o revista, n-am auzit.

Asa ca mi-am facut obiceiul sa caut informatiile despre medicamente pe sit-ul lor. Eu evit farmaciile de citiva ani, dar cind mai aud de cineva care ia un tratament , caut medicamentul dupa substanta activa .

Iata articolul consacrat tratamentului pentru Alzheimer pe care l-am tradus si adaptat :

Medicamentele pentru boala Alzheimer disponibile in 2016 au o eficacitate minima si tranzitorie. Prezinta multe efecte adverse grave si numeroase interactiuni medicamentoase.

 

Primele medicamente autorizate in boala Alzheimer au aparut in a doua jumatate a anilor 1990. La inceput au fost privite cu multa speranta .

Insa, cu timpul, datele evaluarilor clinice s-au tot adunat si duc la concluzia ca medicamentele de care se dispune in prezent au o eficacitate minima si tranzitorie.

Nici unul din ele nu si-a dovedit eficacitatea in incetinirea evolutiei bolii, in schimb toate expun la efecte indezirabile grave, uneori mortale. Cu atit mai mult cu cit sunt utilizate in tratamente de lunga durata si sunt implicate in interactiuni periculoase (pentru ca de regula bolnavii iau mai multe medicamente simultan).

 

Dopenezil (Aricept sau altele), galantamina (Reminyl sau altele), rivastigmina (Exelon sau altele), au ca efecte adverse : tulburari digestive, dintre care varsaturi uneori grave, tulburari neoropsihice, tulburari cardiace: bradicardii, sincope si tulburari de ritm.

Memantina (Ebixa sau altele) expune la tulburari neuropsihice (cum ar fi halucinatii, confuzie, senzatii de vertij, cefalee, ducind uneori la comportament violent, convulsii) si insuficiente cardiace.

In concluzie aceste medicamente expun pacientii la efecte indezirabile, de o gravitate disproportionata fata de eficacitatea lor minima si pasagera.

Revista preconizeaza renuntarea la tratamentele medicamentoase si axarea pe masuri de organizare a vietii cotidiene, mentinere a activitatii , ajutor si sustinere pentru cei care ingrijesc astfel de bolnavi.

Note: Prin „altele” se inteleg toate genericele care contin aceeasi substante activa. De exemplu pentru Ebixa, substanta activa fiind  clorhidratul de memantina, exista in Romania 29 de forme de generice.

Cercetind compozitia Ebixei, m-am lovit iar de E171 dioxid de titan

Intr-un articol mai vechi din Prescrire erau mentionate doua studii desfasurate : unul pe o durata de 2 ani, altul de 3. Ambele au pus in evidenta o mortalitate mai mare a pacientilor sub tratament decit sub placebo.

Eu va recomand sa cititi intotdeauna cu atentie prospectul medicamentului. O cautare pe internet pe un site independent va poate aduce mai multe clarificari.

Insa … pornisem de la tata. Continua sa isi ia tratamentul, convins ca medicamentele prescrise de doctor nu pot sa faca decit bine.