Moda si eleganța

Dimineata si seara, in drumul spre si dinspre serviciu, e singura perioada a zilei cand ascult radio-ul, de fapt e singura cand mai aflu ce se mai intampla in lume. Ascult acelasi post zilnic, dar faptul ca nu revin acasa in fiecare zi la aceeasi ora, face ascultatul asta mai interesant : prind emisiuni diferite. Sau poate ele difera si in functie de zile, dar cum nu-s o ascultatoare asidua, n-am cum sa stiu… De multe ori aflu lucruri pe care imi propun sa le notez, ba chiar mi se intampla sa zabovesc cateva minute in parcare, ca sa prind si capatul cate unei idei. Acum cateva zile am vazut la televizor la o dezbatere politica si am fost placut surprinsa sa pot  asocia o imagine cu una din vocile care mi-au devenit asa de familiare la radio.

Azi am ascultat un interviu cu un domn care s-a apucat sa editeze o revista, căreia ii spune Étiquette, cu sensul de eticheta a hainelor, dar si cu sensul de cod de politete. Revista lui e despre eleganta si va fi tiparita de 2 ori pe an, 2 fiind si numarul colectiilor de moda lansate anual. Ca un fel de contra exemplu al acestor colectii,  pentru ca el precizeaza ca eleganta n-are nimic de-a face cu moda, care tine doar de consumerism. Cred ca motivul care  mi-a placut de domnul asta, e ca mi-a confirmat propriile  idei. El spune ca scopul revistei lui e sa ajute lumea sa isi aleaga cu grija hainele, in asa fel incat sa fie eleganta, dincolo de fenomenele de moda. A observat el ca atunci cand se lanseaza un obiect vestimentar nou, de obicei, oamenii il gasesc oribil. Apoi apar bloggerii de moda, pozele pe instagram, afisele, reclamele … care ne fac sa ne obisnuim cu noul si sa ne zicem ca in fond nici nu e asa urat. Si tot vazand promovata acea moda noua, fiind inconjurati de ea, ajungem sa ne cumparam lucruri pe care initial le detestam. Am observat asta cand cu moda cu pantalonii tip trening, care la inceput mi s-a parut oribila, acum vad ca nu ma mai zgarie pe ochi, ma indoiesc insa sa trec la etapa urmatoare. Mai ales ca daca ceva e prea la moda, evit sa il port.

Ce am mai auzit interesant e ca daca stii  de unde isi au originea diverse piese vestimentare, te ajuta sa vezi cam in ce cadru trebuie sa le porti si faci mai rar greseli de…eticheta.

De exemplu smochingul era la origine o haina purtata de barbati in fumoar , ca sa isi protejeze hainele bune de mirosul de tigara.  Gulerul de matase servea ca eventualul scrum de tigara sa alunece pe el si sa nu arda haina. Se poarta si astazi doar seara.

Si mai povestea domnul asta ca el se imbraca foarte sobru, in schimb n-are in garderoba nici o piesa vestimentara de culoare neagra. Spunea referitor la camasa neagra ca e tinuta eleganta a barbatilor neeleganti…care isi imaginează ca negrul e un semn de eleganta.

Si la voi cum e? Moda sau eleganta? Sau ambele? Eu ma gandesc ca, într-o oarecare masura, moda isi pune amprenta pe haine. De exemplu la costumele barbatesti, unde moda nu-i asa volatila ca la femei. Costumele de azi, stramte si cu un rand de nasturi sunt complet diferite de cele din anii 90: largi, cu umerasi si cu 2 randuri de nasturi. Deci, vrei nu vrei,  iti adaptezi eleganta la moda. Sau nu 🙂 Sotul s-a dus la o intalnire de liceu mai recenta cu costumul de mire din anii 90.

 

 

Publicités

Unde-s blugii de altadata?..

De ceva vreme blugii mei dau semne de imbatrinire. Am mai multe perechi , in diverse stadii: cand cumpar unii noi, « de eleganta » cum ar veni, restul regreseaza cu o treapta. Cei de la coada ori ajung la gunoi ori la mers la padure. Cand deja am mai multi de padure, ii triez si mai elimin din ei.

Cum perechile mai noi se strica mai rapid decit pe vremuri, mi-am spus ca de data asta o sa caut unii seriosi, de bumbac, sa ma tina mult si bine. In ultimii ani, mergeam la un magazin din apropiere, un outlet al unei marci cunoscute, incercam niste perechi, apoi ii luam pe cei care-mi stateau bine si plecam. Am incercat sa fac si acum asta, dar nu m-am putut hotari sa cumpar  niste blugi ca niste colanti, plecasem doar sa cumpar pantaloni, nu ciorapi. Daca vezi blugii de acolo, zici ca isi trag originea din colanti pentru balerini, nu din pantaloni pentru taietori de lemne. Am concluzionat ca fiind un outlet, magazinul  vinde tot felul de perechi nevandabile, de unde aspectul si materialele sintetice.

Asa ca am hotarit sa merg la un magazin adevarat, dar inainte, sa consult putin oferta pe internet. Si ce-mi vad ochii? Pe site doar colanti , ca blugi mi-e greu sa-i numesc. Si mare parte din ei rupti in genunchi sau prin diverse locuri. Am prin preajma un liceu, asa ca am avut ocazia sa vad parada blugilor astia prin zona. Fetele, saracele, grase sau slabe, inalte sau scunde, toate cu pantaloni mulati. La mare parte din ele ma uitam cu mila si ma intrebam daca n-au pe acasa o mama, o sora, ceva, sa le spuna ca arata ca vai de ele in pantalonii aia. Iar iarna, cand a inghetat sau a nins , ma uitam cu groaza la genunchii lor dezgoliti in pantalonii astia gata rupti. Pe vremea mea, pantalonii se aruncau sau se cirpeau cu grija. Nu-mi spuneti ca nu stiu ce-i moda, desi ati avea dreptate:) Dar mai sunt si altii cu idei invechite ca ale mele. La liceul baiatului, pantalonii rupti erau interzisi, iar cuiva care a venit cu asa ceva i s-a dat ac si ata sa-i carpeasca inainte de a intra la ore. Imi imaginam ca blugi de-astia s-or fi gasind la magazine pentru tineri, dar n-au impanzit chiar asa toate magazinele.

Iar materialele la blugii astia de tip nou cred ca l-ar face sa se rasuceasca in mormant pe Levi Strauss. Poliester, elastan, lyocel, elastomultiester, viscoza.

Acum, cand mi-am revarsat of-ul, am descoperit ca exista si blugii de altadata, pentru nostalgici ca mine: modelul emblematic, de unde a inceput totul, vorba firmei producatoare. Doar ca mi se par prea « clasici ». Presimt ca va fi o lunga cautare pentru mine. Voi ce parere aveti de moda asta noua? Sau o fi mai veche, dar am ignorat-o…