Despre centrale termice si izolatii

Ma gindeam la subiectul asta mergind grabita prin cartier spre scoala copilului : peste tot se sapa, pentru ca vom fi racordati la incalzirea orasului. Pina acum aveam centrala imobilului, dar din motive ecologice si pentru ca o sa coste mai putin, se renunta la ea.  Energia noii centrale va proveni in proportie 60% din lemn. De fapt nu e chiar centrala orasului: reteaua se intinde pe 11 km, in 3 orase, si va reduce anual cu emisia de CO² fata de sistemul actual de incalzire cu aproape 7 mii de tone.

Mi-am adus aminte de centralele termice din Romania, pe care aproape toti care stau la bloc si le-au montat. La Cluj,  suntem singurii de pe scara care nu avem asa ceva. Auzisem o emisiune la radio , in Romania, cum ca centralele nu sunt o idee asa de buna precum pare, pentru ca nu-si amortizeaza pretul , din cauza ca trebuie schimbate mai repede decit s-ar banui. Nu ma pricep, dar vad ca instalarea de centrale individuale a fost si continua ca o adevarata moda .  Pe cind observ ca aici se trece de la structuri mici la structuri mai mari.

Tot asa o moda mi se pare ca e si cea cu izolarea blocurilor. Vara asta admiram blocul vecin, proaspat izolat si vopsit, ceea ce-l face foarte aratos. Al nostru e asa cum e din constructie, cred ca are virsta mea, iar majoritatea vecinilor incearca sa-i convinga pe cei citiva recalcitranti care blocheaza planurile de izolare, sa-si schimbe parerea. Ca-i frumos si nici nu-i scump, ca primaria ne da bani.  Aveam si eu un dinte contra vecinilor care blocau meretele planuri. Pina am vorbit cu un arhitect care ne-a prezentat lucrurile putin altfel: sa izolezi un bloc e ca si cind l-ai inveli in plastic, adica nu mai respira. Iar placile care se folosesc sunt cancerigene. Si caramida din care e facut blocul e cel mai sanatos material . Mi-am adus atunci aminte ca si in iernile cele mai friguroase, la noi in apartament era cald si bine. Am studiat putin si pe internet sa vad care-i treaba cu placile: sunt facute din poliisocianurat, iar cuvintul « cianura » mi-a dat fiori, chiar daca respectivele placi sunt considerate inerte din punct de vedere chimic. Ma gindesc ce se va intimpla cu ele peste ani, cit vor polua cind vor trebui eliminate. Si ma intreb cit dureaza frumosul aspect al blocurilor nou izolate. Deci am intrat si noi in tabara adversa si ma bucur ca am avut vecini recalcitranti.

Astea sunt ideile mele de luni dimineata. Dar, ca sa va spun drept, mi-as fi dorit o mica centrala, sau macar un radiator. Ca la noi ,de doua saptamini , toamna si-a intrat in drepturi si nu-i usor sa stai in casa la doar 17°.  Oi fi eu optimista si astept sa revina  vara, dar mi-e teama ca n-o sa se mai intimple decit la anul 🙂

 

 

Publicités

Culese de prin Romania, din vacanta, tot din ciclul « Romania nu-i ca Franta »

Dupa cum va spuneam, in fiecare vara noi mergem in Romania. Incercam sa vizitam cite putin din ea.  Partile pozitive sunt mult mai multe decit cele negative, ca altfel n-am veni. Dar scriu despre cele negative, ca despre cele bune n-ar fi asa amuzant . Si poate o fac pentru toti anii in care am trait situatii din astea, dar n-aveam blog, asa ca taceam si inghiteam.

I-am promis fetei ca o duc la biblioteca. E o cladire mare , construita nu demult,  deschisa de dimineata pina seara, in zilele lucratoare.  Personalul: foarte  amabil.  Ma interesez  de inscrierea, valabila 5 ani : nu se poate, ca n-avem buletin, dar doamna de la inscrieri ma asigura ca daca facem rost de buletinul unei bunici, se rezolva. Oricum, e prea tirziu pentu anul asta,  lasam pentru la anul. Asa ca ne asezam la o masuta in sala pentru copii, fata cauta carti si apoi incepe sa citeasca dintr-una, eu nu prea am ce face, ma uit in jur. Pe usa e afisat programul pentru vacanta, imi pare rau ca n-am venit si in alte zile,  pare interesant, desi ora animatiilor nu-i prea practica : 13.  Dar ne nimerim fix inainte de animatia Lego ce are loc vinerea. In sala, doar vreo 5-6 copii de cam 12-13 ani , toti se joaca la calculatoare. La ora 13 apare doamna bibliotecara cu 2 cutiute (mie mi s-au parut ridicol de mici) cu piese Lego. Cum ei nu s-ar da dusi de la jocuri, le stinge calculatoarele si ii invita sa se aseze la masute. Copiii nu par interesati, dar e ori Lego, ori citesc. Nimeni nu vrea carti, asa ca se pun plictisiti la 2 masute, doamna imprastie pe fiecare masuta continutul unei cutii, apoi pleaca. Niste fetite se apuca, plictisite, sa construiasca ceva. 2 baieti incep sa arunce unul in altul cu piese. Apare doamna sa faca ordine, mai le face si citeva poze copiilor, apoi pleaca si isi vede de treaba la calculator. Mai departe nu stiu, ca am plecat.

Intentia e buna, dar implementarea lasa de dorit.

xxx

Pensiune unde am rezervat, in Apuseni. Nu ne-am documentat din timp ce sa facem in zona, asa ca seara cautam prin sala de la receptie ceva documentatie. Obisnuiti ca la orice hotel sau pensiune gasim informatii foarte utile despre activitatile si locurile de vizitat. Gasim o droaie de reclame la saltele bio , niste informatii despre alte zone din Romania si o brosura despre Tirgoviste. A doua zi il intrebam pe proprietar ce trasee am putea face pe jos. Ne spune ca la pensiune vin oameni din toata tara, deci informatiile despre Tirgoviste le sunt, poate, utile. Despre zona n-are informatii, ca nimeni nu-i interesat .  Dupa ce termina de vorbit cu noi, un alt grup de turisti il intreaba pe unde s-ar putea plimba fara sa ia masina si ce le-ar recomanda sa vada. Dar nimeni nu-i interesat de asta, nu-i asa?

xxx

Dar nu-i nimic, exista Oficiu de Turism, nu departe, frumos si nou, construit din fonduri europene.  Nu stiu daca v-am spus, dar noi pe unde mergem sa vizitam, ne ducem ata la Oficiul de Turism , de unde primim harta si tot felul de informatii pretioase legate de zona si de activitatile aferente.  Ghinion, Oficiul e inchis, ziua in amiaza mare, in timpul saptaminii… Nu-i bai, noi ne inversunam si ne ducem si in ziua urmatoare. De data asta e deschis.  Doar ca inauntru tot ce aminteste de turism e harta regiunii de pe perete, iar pe masa o multime de pliante cu un festival de jazz care avea sa aiba loc in Apuseni. Atit. Ce atitea pretentii pe capul nostru? Nu stiu ce faceau toata ziulica cei doi angajati , dintre care o doamna prea decoltata si prea fardata pentru slujba respectiva, dintr-un sat de munte romanesc.  In ziua dinainte cica statusera in celalalt sediu, de la Primarie. Nu stiu de ce au stat acolo, si nici n-au lasat vreun biletel pentru eventualii turisti. Ne-au spus care e drumul spre cascada pe care voiam sa o vedem.  Drumul e renovat de curind si noua ni s-a parut mai frumos decit Tranfagarasanul, chiar daca nu asa de spectaculos. E drumul de la Belis inspre Rachitele.

xxx

Tot la pensiune. Conditii de cazare impecabile, nimic de zis. Dar organizarea pentru luat masa … e altceva. Ora de servire a micului dejun incepe la 9. De ce asa de tirziu? Au incercat mai devreme, dar lumea nu venea sa manince.  Doar ca dimineata de pe la 8 jumate, turistii isi faceau de lucru pe linga sala de mese, in asteptarea micului dejun.

xxx

La granita, cind sa iesim ofiterul ne atrage atentia ca actul de identitate al fetei expira in chiar ziua respectiva. « Stim » spunem. Mai nou actele de identitate frantuzesti  sunt valabile 10 ani dupa data expirarii. Doar ca ramine la latitudinea fiecarei tari sa accepte sau nu asta . Pe internet scrie ca Ungaria accepta . Pentru Romania sunasem inainte de a pleca, ni s-a spus ca ei tin cont DOAR de ce scrie pe actul de identitate, daca scrie ca e expirat, E expirat.  Am planificat vacanta in asa fel incit sa nu depasim data expirarii. Ii explic vamesului , iar el imi raspunde binevoitor ca el cunoaste bine  directivele europene si , in consecinta, actul e valabil. La ce punct de frontiera om fi sunat noi de ne-au spus prostii? « Chiar aici » ii raspund. Concluzioneaza ca trebuia sa vorbim direct cu el 🙂