Despre rezervari pentru vacante, negocieri si booking

O femeie mi-a sugerat sa scriu despre cum am negociat pretul la o rezervare de hotel. Ii multumesc pentru idee, nu m-as fi gindit sa scriu despre asta.

In fiecare vara mergem in Romania. Am nevoie sa ma intorc , sa ma incarc cu energia locului, sa aud vorbindu-se romaneste. Mai nou , de cind o parte a familiei s-a mutat in Franta, as putea spune ca nici familie nu prea mai am pe acolo. Dar noi continuam sa mergem. Ce-i ciudat e ca am doua bucati de viata distincte. Aici, unde nu am nostalgii romanesti, nu ascult nici televizorul, nu urmaresc mare lucru din ce se intimpla acolo, nu frecventez magazine romanesti sau turcesti ca sa-mi cumpar mincaruri de care mi-e dor, ca nu mi-e dor.  Si in Romania, unde nu ma intereseaza ce se mai intimpla in Franta, unde ne vedem cu prietenii, iesim la terase, mincam telemea, Eugenii, langose si alte lucruri care ne amintesc de copilarie ( vata de zahar 🙂 de exemplu) . Nici macar nu ne aducem aici mincare din Romania, ca parca nu mai are acelasi gust.

Plecam cu masina, drumul in sine e o vacanta. Statul in masina atitea ore e si un prilej de vorbit mult intre noi si nu rareori in urma acestor dicutii luam tot felul de decizii importante.De fiecare data alegem un alt traseu, asa ca vizitam o multime de locuri . Anul asta va fi la bai in Germania, Praga (unde ne oprim citeva zile), Viena. Vorba unui coleg de-al sotului: « ce frumos trebuie sa fie sa vizitezi capitale ». Oricit vi s-ar parea de ciudat, desi stam linga Paris, unii oameni nu vad Parisul ca pe un loc de vizitat . Fiica mea merge cu prietenele ei sa vada tot felul de locuri turistice si am aflat cu stupoare ca prietenele n-au fost inca la Pere Lachaise sau in alte locuri pe care aproape orice turist le-a vazut.

In Romania incercam in fiecare an sa ne petrecem citeva zile in alte locuri decit unde locuim,  ca sa le aratam copiilor cite o bucatica din tara. Ni se pare important sa-si cunoasca si aprecieze tara de origine. Nu s-ar intoarce in Romania, dar sunt foarte incintati sa mergem in vacante. Fiul e dezamagit ca, din cauza stagiului, nu poate veni cu noi nici anul asta, n-a putut nici anul trecut. Cred ca dintre copiii nostri, el iubeste cel mai mult Romania, cunoaste orasul in care locuim ca un localnic si il strabate pe jos zilnic de dimineata pina seara, rar mai ia cite un troleibuz.  Fiica cea mare e si ea acum acolo, cu o prietena, au un program intens de vizite turistice.

Am remarcat un lucru : daca nu facem rezervarile de hoteluri inca de aici din Franta, odata ajunsi , nu mai plecam nicaieri. Asa ca rezervam : datele sunt batute in cuie si stim ca 3-4 zile o sa fim plecati. Incercam pe cit posibil sa nu trecem prin booking pentru rezervari. Cred ca deja stiti ideile noastre de a incuraja comertul local, apoi national, deci ne deranjeaza ideea ca o parte din banii nostri sa se duca la o firma americana. Mai pe scurt as spune ca o boicotam Mai ales ca in ultima vreme am vazut o emisiune despre subiect, am mai citit prin reviste si am aflat ca pina si comparatorul de preturi la camere prezentat pe site e necinstit, ca sa nu vorbim de faptul ca la o simpla cautare in care se mentioneaza clar numele hotelului,   booking-ul apare pe primele 3-4 locuri.  Tot booking-ul e acuzat ca, fara a instiinta in prealabil , recolteaza o imensa cantitate de informatii fara a avea consimtamintul  prealabil al consumatorilor: cookies, adrese IP, etc.  Din emisiune am aflat doua lucruri foarte interesante :

• Hotelurile au doar un anumit numar de camere pe care le inchiriaza prin booking, deci sunt sanse sa aiba camere libere, chiar daca cele de pe site sunt toate ocupate
• Pina nu demult, hotelurile erau obligate sa respecte pretul de pe booking, acum au voie sa perceapa ce pret vor. Ceea ce inseamna ca tu, ca si client, poti negocia.

E foarte interesanta ideea negocierii, doar ca noi nu stim sa o aplicam. Sotul negociaza bine la servici, insa in viata de zi cu zi, deloc. Eu nu am curajul sa o fac. Cred ca tine de educatie si de increderea in sine. Nu stiu cum sa fac sa negociez fara sa am neplacuta senzatie ca cersesc. Cind ar trebui sa fie o relatie de la egal la egal cu cealalta persoana implicata.

In schimb , legat de camerele libere : de curind, pentru cazarea la Baden-Baden am gasit camera vorbind direct cu hotelul, iar pretul a fost acelasi ca pe booking, unde hotelul aparea ca neavind nici o camera libera.

Vara asta vrem sa mergem la munte in Apuseni, la o pensiune. Asa ca am inceput sa caut pe sit-ul antrec, care vad ca intre timp a devenit infopensiuni.( Am mai rezervat pe vremuri o pensiune minunata in Maramures, am gasit numele ei pe antrec. ) Am dat de o pensiune, am sunat, am rezervat, mi s-a spus pretul , toate bune si frumoase. Doar ca : pe booking pretul ar fi fost mai mic si nici n-ar fi trebuit sa platesc avansul de 50%. Iar pentru avans am rugat o prietena din Romania sa faca virament, altfel banca noastra ne taxeaza din greu (taxa fixa pentru fiecare tranzactie in alta moneda decit euro plus o taxa procentuala din valoarea platii).  Am stat eu si m-am gindit: bine, sprijin comertul romanesc, dar nu cred ca e normal sa pierd. Am scris pensiunii si le-am explicat cum sta treaba. Am facut-o doar pentru mine, ca sa nu ma simt o fraiera ca pierd banii ca sa sprijin initiativele locale. Si am primit o reducere de 7%  ! Am fost foarte fericita . Am reusit negocierea,  mai mult din greseala, dar asta mi-a dat curaj sa mai incerc.

Asa ca ieri, cind am vrut sa rezerv un hotel in drum spre sudul Frantei :  am sunat direct  si le-am spus adevarul: nu vreau sa trec prin booking, dar nici nu vreau sa fiu eu « pedepsita » , platind mai mult. Si am reusit sa am pretul pe care l-as fi dat daca treceam prin binecunoscutul site de rezervari. Adica pretul lor plus 4% cashback , pentru ca merg printr-un site care-mi ofera reduceri. Mai e mult pina sa indraznesc sa cer mai mult.

Am sunat la al doilea hotel, cel de la intoarcere. Acolo mi s-a multumit ca i-am contactat direct si au fost atit de amabili, incit atunci cand mi s-a oferit pretul de pe booking n-am mai indraznit sa spun ca as fi avut inca 4% daca nu-i sunam direct. Mai am de progresat la capitolul « negocieri », dar cred ca sunt pe calea cea buna. Cind lumea e prea amabila cu mine, ma topesc si nu reusesc sa mai spun nimic. Oricum , pina la urma o sa prelungim sederea cu inca o noapte si hotelul ne-a oferit o reducere de 5% deci vom iesi in cistig fata de booking.

In afara de faptul ca nu vreau sa trec prin booking,   imi place sa sun, sa vorbesc cu lumea, contactul uman  e mai placut decit sa introduc niste date si un numar de carte de credit pe un site.

M-as bucura daca experienta mea cu rezervarile directe la hoteluri ajuta si altora. Sau daca mi-ati impartasi micile sau marile voastre trucuri pentru rezervari de locatii de vacanta.

 

 

 

 

 

 

Escapada la mare…sau reteta unei zile perfecte

 

Se alege o zi libera de orice obligatii. Seara se verifica prognoza meteo. Si vintul. Mai ales vintul. Ca suntem patiti.

Se ia sacosa de plaja si se verifica daca e completa. Se suna la restaurantul cel bun si se rezerva o masa pentru trei persoane. Pe terasa, daca mai sunt locuri. Si sunt! Bineinteles, se poate face un picnic. Altadata, acum ne facem de cap!

Se da trezirea dis de dimineata, se ia micul dejun , se incarca masina si se pleaca.

Odata la mare se observa ca au mai ramas doar doau locuri la parcarea de pe malul marii. Se ocupa unul dintre ele. Se instaleaza lucrurile pe plaja si se admira marea. E departe, ca e la reflux.

Se savureaza o cafea la terasa cu vedere la mare. Cam scumpa, data viitoare e de venit cu termosul.

Dupa ce se profita de plaja toata dimineata, se ia calea restaurantului.

 

Se savureaza mincarea. Si vinul.

Se mai sta pe malul lacului la umbra, apoi inapoi pe plaja.

Se leneveste, unii citesc. In timpul asta  copilul se joaca:

Se mai face o baie in mare: a doua pe ziua de azi. La 16°, apa nu e tocmai calda, dar dupa primele momente e chiar placut. Mai sunt citiva care se incumeta, dar nu multi.

Spre seara se face o plimbare pe malul marii pina in centrul orasului.  Seara vorba vine: in zilele astea soarele apune dupa ora 10.

In centru se savureaza o inghetata. Sau chiar una dubla. Fara remuscari, ne-am depasit cei 10 mii de pasi facuti intr-o zi. Pentru inghetata n-am dovezi foto.

Dupa intoarcerea la masina se pleaca spre casa . Si amintirile zilei se pun bine la pastrare intr-un coltisor de memorie, sperind ca poate in saptaminile care vin se aliniaza stelele pentru inca o zi din asta. De obicei nu, dar in septembrie la mare e la fel de frumos !

Si voi, ati petrecut zile perfecte sau aproape perfecte saptamina asta?

 

Minivacanta la Baden-Baden

Zilele trecute am fost intr-o minivacanta la Baden Baden. Anul asta sarbatorim 25 de ani de casnicie (vorba francezului ca asta nu ne intinereste), asa ca ne-am gindit ca n-ar fi o idee rea sa plecam in doi, doar eu si sotul. Ar fi fost prima noastra vacanta in doi de cind avem copiii, altfel pot sa numar pe degetele unei miini plecarile noastre fara copii (intilniri de liceu sau stagii cu colegii de dans).

Ca sa rideti mai bine de cum am realizat planurile noastre de vacanta romantica, aflati ca initial prevazusem o saptamina de evadare in doi. Ulterior (si la asta cred ca a contribuit sentimentul meu de vinovatie ca vai! las copiii)  am zis ca pentru o prima vacanta in doi, 4 zile ne ajung.  Cele 4 zile s-au dovedit doar 2 in care am fost singuri ca niste porumbei, in urmatoarele a venit sa se grefeze si fiul peste romantismul nostru , ca doar e in Germania la stagiu, nu foarte departe de Baden Baden. Concluzia pe care am tras-o in urma minivacantei : telefoane acasa cit mai rar, iar cind zicem in doi, e chiar doi.

In afara de distanta nu prea mare fata de casa, am ales Baden-Baden din mai multe motive: Primul: ne plac baile nemtesti.  Vara, in drumul spre Romania ne oprim in diverse localitati termale si testam baile locului. Pe locul 1 pina acum ies cele de la Bad Winsheim , iar raportul calitate pret ni se pare cel mai bun la Wiesbaden (dar acolo sauna si baile de abur se platesc separat de bazinele propriu zise). Cele mai ciudate , ca sa zic asa, sunt cele de la Bad Füssing . Cind am ajuns pentru prima data in centrul orasului, ne-am simtit ca in Balul Vampirilor,  noi cu copiii nostri faceam nota discordanta in marea de oameni trecuti cu totii bine de 80 de ani. Cel putin stiu unde o sa pot petrece batrineti fericite , ca toata marea aia de oameni se distra, dansa sau consuma diverse la restaurant sau bar.

Alt motiv e ca ne place mult Padurea Neagra, de 7-8 ani ne facem minimum o vacanta pe an intr-un sat din Sudul Padurii Negre. Dupa turul tuturor bailor din zona, am ajuns la concluzia ca cele de la Freiburg ne convin, asa ca mergem doar la ele.

Al treilea motiv sunt drumetiile pe care le-am planificat. In jurul orasului exista un traseu circular de 40 km, numit Panoramaweg. Am cumparat o harta de la Oficiul de turism,  harta e destul de aproximativa, la fel ca indicatiile de pe traseul-propriu zis. Dar cu asta suntem deja obisnuiti, am facut multe drumetii in Padurea Neagra si de multe ori am gasit drumul bun dupa ce am epuizat celelalte 2 sau 3 variante care pleaca dintr-o intersectie. Ba chiar din cauza drumurilor prost indicate am tras o mare spaima anul trecut cind m-am pierdut de ai mei si am ratacit singura mai bine de un ceas prin padure, spre ora apusului, strigindu-le din cind in cind ca disperata numele , doar doar ii intilnesc. Evident ca n-aveam telefonul la mine, iar sotul oricum n-avea semnal. Dupa intimplarea asta m-am gindit foarte serios sa-mi cumpar un ceas cu GPS, dar sotul mi-a taiat elanul, ca daca telefonul lui n-are semnal, degeaba ceas conectat la el.

Am rezervat o camera la hotelul Quellenhof, bine notat pe booking si situat la 5 minute de bai. Am sunat direct la receptie, pentru ca pe booking aparea ca ocupat. Camera mare, conditiile au fost decente, pretul bun, mic dejunul destul de variat (prajitura cu mere apfelstreusel foarte buna), iar personalul foarte amabil . La fata locului am descoperit ca mare parte din personal era roman, ceea ce ne-a usurat mult comunicarea. Continutul frigiderului era gratuit, iar pe holuri erau cosuri cu fructe, din care clientii erau invitati sa se serveasca. Nu aveam aer conditionat, insa noi suntem mai ciudati si chiar cind il avem, il inchidem. Patul suplimentar al fiului a costat doar 20 euro pe noapte. E de inteles sa rideti de noi ca l-am bagat si pe el in camera (sejur in doi, aniversare de casatorie, etc 🙂 ), dar nu mai erau camere libere .

Obiectivele turistice le vedeti aici https://www.baden-baden.de/tourist-information/historische-sehenswuerdigkeiten/  . Cu mentiunea speciala a Capelei Sturza (Stourdza kapelle), construita de printul Sturza in amintirea fiului sau care a murit de tinar in anul 1863.  Capela e darul principelui pentru romanii din oras, ca sa isi tina slujbele ortodoxe in propria limba. E mare si e situata intr-un parc foarte inverzit, , la 5 minute de mers pe jos de centru. Interiorul e frumos, mi-ar fi placut sa va spun ca am asistat la slujba de Rusalii, din pacate n-am ramas prea mult, pentru ca atmosfera rivaliza cu baile de aburi din terme.

Ne-a placut mult Lichtentaler Allee, o alee de 3 kilometri, inconjurata de zone verzi, cu un parc de trandafiri care imi amintea de Parcul Rozelor din Timisoara, la asemanarea asta contribuind si frumoasele vile situate prin zona.

Dar sa vorbesc de bai, ca doar asta a fost scopul principal al excursiei. In oras sunt doua bai: Termele Caracalla  iar altele asa numitele bai irlando-romane: Friedriksbad.

Daca la primele planuiam sa mergem, la cele din urma nici nu ma gindeam : sunt bai pentru nudisti. Ori cu nudismul nu prea am avut contact decit  cind ne ascundeam cu grija costumul de baie pe sub prosop cind mergeam la saunele bailor austriece sau nemtesti , ca sa nu fim luati la rost ca nu suntem dezbracati(am patit-o mai demult). Prin Germania sau Austria am remarcat ca lumea are alt raport cu privire la corp decit alte neamuri.

Dar sotul a studiat pe internet si a ajuns la concluzia ca baile alea sunt ceva special, cum putine sunt in lume, deci m-a convins sa mergem. Eu as fi vrut sa vad opinia celor care le-au vizitat, dar n-am prea gasit informatii  decit chiar pe situl lor, si intr-o mica masura pe tripadvisor. N-am stiut daca sa ne ducem intr-o zi cu bai mixte sau intr-una cu bai separate. Pina la urma am ales mixitatea, ca sa mai comentez una alta cu sotul. Zis si facut, ne-am dus acolo cu o oarecare frica si cu multa jena. Cind sa ne cumparam bilete, mai ca ma asteptam ca cel care ni le vindea sa isi bage capul sub tejghea ca sa rida mai copios pe seama noastra (vazusem eu ceva film cu Jerry Lewis in copilarie cu vinzatorul care ride sub tejghea).  Decorul era somptuos si am descoperit cu bucurie la vestiar un cearceaf pentru fiecare persoana. Din nefericire cearceaful respectiv nu era prevazut pentru acoperit goliciunea, ci doar ca sa-l intinzi pe bancile saunei. Pe situl bailor scrie ca treci printr-un circuit de 17 etape, in urma carora te vei simti excelent. 17 etape e putin cam mult spus, ca din ele 4 sunt doar dusuri. Ideea e ca temperatura corpului creste progresiv in cele doua sali de sauna uscata, apoi in salile de bai de aburi. Apoi temperatura scade tot treptat , in urma bailor in bazine cu temperatura diferita. La fata locului am descoperit ca de fapt exista doua astfel de circuite , fiecare etapa are deci echivalentul in celalalt circuit, si doar una dintre ele, baia intr-un bazin , situat sub minunata cupola centrala a bailor, e comuna. Deci si in cazul in care circuitul se parcurge separat, pe sexe, in bazinul central lumea se intilneste.

Noi am avut norocul ca am mers in timpul saptaminii, am ales si ora prinzului, astfel in orice sala ne-am fi aflat , n-am intilnit decit cel mult cite un singur cuplu. Apoi am remarcat si ca oamenii goi arata mult mai bine decit oamenii imbracati,  n-am stat sa studiez bine problema, dar a fost parerea noastra. Mai trebuie sa spun si ca dupa a 2-a etapa din circuitul respectiv, senzatia de jena dispare, si te preumbli gol pe acolo cu multa nonsalanta. Iar senzatia de a privi cupola in timp ce faci pluta in bazinul central e ceva de vis. Poate n-as mai vorbi asa daca acolo era mai multa lume. Inca un lucru care mi s-a parut minunat e penultima etapa, care consta in impachetarea in prosoape calde si apoi intr-o patura asezata pe un pat intr-o sala speciala. Chiar la sfirsit e o sala de lectura cu ceai la discretie. Ce e ciudat e ca atunci cind am ajuns la vestiare am intrat din nou in viata « imbracata », asa ca m-am inchis bine intr-o cabina singura ca sa ma imbrac, desi mai era pe acolo o femeie cu care ne « cunoscuseram » in pielea goala.

Una peste alta, baile astea au fost cea mai frumoasa amintire pe care o am de la Baden baden. E foarte placut ca nu trebuie sa-ti bati capul cit sa stai in fiecare incapere, ca peste tot sunt afise care iti indica timpul pe care-l ai de stat, iar cind e cazul, personalul de acolo iti ia prospul si iti da altul curat si caldut. A doua zi am mers la baile obisnuite, dar dupa luxul, calmul si atmosfera de la baile romane, nu ne-au mai placut, desi baile  de genul asta le frecventam de obicei.

Dintre excursiile facute in jurul orasului cel mai mult ne-au placut ruinele unui castel situat in padure. E impresionant cind dupa o vreme de mers prin padure apar in fata ta ruinele unui un castel impozant. E vorba de castelul Altes Schloss ( castelul vechi) construit in anul 1100. Vizita e gratuita. Am coborit si urcat multe scari ca sa putem vizita pe indelete ruinele. Tot acolo se gaseste si o harpa eoliana, cea mai mare din Europa, construita acum citiva ani. Calitatea pozelor nu reflecta cu adevarat frumusetea locului, au fost facute cu telefonul. Sa ridice mina cine mai pleaca de acasa cu acumulatorul aparatului foto complet descarcat, dar fara incarcator! Dar oricum, amintirile cele mai frumoase ramin in suflet.

Exteriorul castelului

Curtea interioara, in firida din dreapta se vede orga

Dupa castel, care e de departe pe primul loc (la capitolul drumetii), ne-a placut si excursia cu funicularul la Merkurbergbahn. Costa doar 2 euro si odata ajuns sus, ai o vedere frumoasa asupra orasului. Este si un turn acolo, iar privelistea asupra orasului din virful lui e si mai spectaculoasa. Prajitura cu rubarba servita in cafeneaua-restaurant de la statia funicularului ( cu vedere la oras) e si ea excelenta 🙂

Vedere din turn

 

Despre restaurante pot sa spun ca sunt scumpe si noi nu l-am nimerit pe cel bun. Am fost la terasa  restaurantului situat in Markplatz, atmosfera e placuta, departe de turisti, te simti ca intr-o piata din Toscana, de altfel zonei ii spune Florentinerberg. Cit ne-am limitat la salate a fost bine, vinul alb era excelent. Dar cind am revenit cu fiul ,  filetul lui de porc inecat intr-un sos cu gust si aspect incert in care inotau bucati de capsuna cruda, ne-a facut sa ne schimbam parerea despre restaurant. Seara urmatoare am ales un restaurant bine cotat pe tripadvisor, italian, dar acolo ne-a dezamagit atit mincarea cit si vinul sau serviciul, nu pot afirma ca au fost proaste, dar raportul calitate pret da.

Pe aici e zona cu influente toscane

Pot sa spun mai multe despre cafenele. De fapt daca cineva m-ar plati sa scot un ghid al cafenelelor cu tot cu prajiturile  , sigur as face o treaba buna. Cu degustari, cu tot tacimul, specializat pe Germania si Austria eventual 🙂  Si nu intotdeauna parerile mele coincid cu notele de pe tripadvisor. Sigur, degustatul de prajituri se bate cap in cap cu mincarea cruda si alimentatia relativ sanatoasa pe care incerc sa o am. Dar ce e in vacanta nu se pune. Si nu se pune nici pe coapse nici pe fese, ca am mers mult (in medie 17-18 km pe zi).  Si de la mers si coborit scari pe la castel mi s-a tras si tendinita care m-a facut sa schioapat o zi intreaga, noroc ca era ziua plecarii.  Nu de la prajituri mi s-a tras. Inchidem paranteza. Deci ziceam : cafele bune peste tot, sa ma scuze cafegiii adevarati, dar cum beau doar capuccino , cind zic cafea, eu inteleg capuccino. Totusi, cind capuccino-ul meu e bun, si cafeaua sotului e buna, doar ca el nu bea cafea dupa ora prinzului. O cafenea centrala cu prajituri decente, alta situata linga bai cu prajituri mizerabile, iar alta , Kaffeehaus, avea prajituri excelente si ambianta faina.

In excursiile noastre am trecut de mai multe ori pe linga o casuta de inchiriat pentru vacanta. In fiecare zi , la poarta erau citeva lucrusoare de vinzare si o pusculita pentru lasat banii. Intr-una din zile am gasit mai multe fete de plapuma din damasc, cred ca vechi, pentru ca nasturii sunt inveliti in material textil . Treaba cu nasturii am observat-o acasa, cind mi-a parut rau ca n-am luat mai multe, costau doar 1 euro. Fiica cea mica s-a facut stapina pe ea, o vrea pe patul ei , desi o luasem ca sa cos din ea saci de pinza de pus fructe si legume.

 

Dar poate avem noroc sa mai gasim si la anul. Pentru ca vrem sa repetam experienta de iesire in doi. Imbunatatita.  Si daca nu gasim niste bai romane mai frumoase ca astea de la Baden Baden , tot acolo ne intoarcem. Asa ca daca stie cineva bai frumoase, m-as bucura sa mi le recomande. Nici nu mai conteaza acum daca sunt nudiste sau nu :))))