Unde-s blugii de altadata?..

De ceva vreme blugii mei dau semne de imbatrinire. Am mai multe perechi , in diverse stadii: cand cumpar unii noi, « de eleganta » cum ar veni, restul regreseaza cu o treapta. Cei de la coada ori ajung la gunoi ori la mers la padure. Cand deja am mai multi de padure, ii triez si mai elimin din ei.

Cum perechile mai noi se strica mai rapid decit pe vremuri, mi-am spus ca de data asta o sa caut unii seriosi, de bumbac, sa ma tina mult si bine. In ultimii ani, mergeam la un magazin din apropiere, un outlet al unei marci cunoscute, incercam niste perechi, apoi ii luam pe cei care-mi stateau bine si plecam. Am incercat sa fac si acum asta, dar nu m-am putut hotari sa cumpar  niste blugi ca niste colanti, plecasem doar sa cumpar pantaloni, nu ciorapi. Daca vezi blugii de acolo, zici ca isi trag originea din colanti pentru balerini, nu din pantaloni pentru taietori de lemne. Am concluzionat ca fiind un outlet, magazinul  vinde tot felul de perechi nevandabile, de unde aspectul si materialele sintetice.

Asa ca am hotarit sa merg la un magazin adevarat, dar inainte, sa consult putin oferta pe internet. Si ce-mi vad ochii? Pe site doar colanti , ca blugi mi-e greu sa-i numesc. Si mare parte din ei rupti in genunchi sau prin diverse locuri. Am prin preajma un liceu, asa ca am avut ocazia sa vad parada blugilor astia prin zona. Fetele, saracele, grase sau slabe, inalte sau scunde, toate cu pantaloni mulati. La mare parte din ele ma uitam cu mila si ma intrebam daca n-au pe acasa o mama, o sora, ceva, sa le spuna ca arata ca vai de ele in pantalonii aia. Iar iarna, cand a inghetat sau a nins , ma uitam cu groaza la genunchii lor dezgoliti in pantalonii astia gata rupti. Pe vremea mea, pantalonii se aruncau sau se cirpeau cu grija. Nu-mi spuneti ca nu stiu ce-i moda, desi ati avea dreptate:) Dar mai sunt si altii cu idei invechite ca ale mele. La liceul baiatului, pantalonii rupti erau interzisi, iar cuiva care a venit cu asa ceva i s-a dat ac si ata sa-i carpeasca inainte de a intra la ore. Imi imaginam ca blugi de-astia s-or fi gasind la magazine pentru tineri, dar n-au impanzit chiar asa toate magazinele.

Iar materialele la blugii astia de tip nou cred ca l-ar face sa se rasuceasca in mormant pe Levi Strauss. Poliester, elastan, lyocel, elastomultiester, viscoza.

Acum, cand mi-am revarsat of-ul, am descoperit ca exista si blugii de altadata, pentru nostalgici ca mine: modelul emblematic, de unde a inceput totul, vorba firmei producatoare. Doar ca mi se par prea « clasici ». Presimt ca va fi o lunga cautare pentru mine. Voi ce parere aveti de moda asta noua? Sau o fi mai veche, dar am ignorat-o…

 

 

 

 

Publicités

« Black-out, maine va fi prea tarziu », de Marc Elsberg

V-ati gandit vreodata ce s-ar intimpla daca dintr-o data nu mai am avea curent? Cum ne-ar afecta o pana electrica la scara mare care ar dura mai multe zile? Marc Elsberg, autorul thriller-ului Black-out, s-a documentat foarte serios inainte de a scrie cartea in care povesteste cum un grup de teroristi face sa cada reteaua electrica a Europei, iar apoi a Statelor Unite. Am inceput cartea pe tren, dar apoi n-am mai putut-o lasa din mana.

Postfata cartii mi se pare si ea foarte interesanta. Aici autorul marturiseste ca desi Black-out e o fictiune, in timp ce lucra la manuscris, realitatea a ajuns din urma imaginatia. Lucruri care pareau irealizabile sau complet aberante, cum ar fi manipularea sistemelor informatice ale centralelor, s-au intimplat , din pacate in realitate. La fel cum si accidentul de la Fukushima a ilustrat  pericolele care pot aparea ca urmare a defectarii sistemului de racire al centralelor nucleare.

Ideea cartii e ca piratii informatici reusesc sa faca sa cada intreg sistemul electric european, iar poarta de intrare in sistem sunt citeva contoare « inteligente », adica interconectate. In scenariul romanului, pana de curent dureaza doar 12 zile, dar e destul cit sa provoace un dezastru ale carui consecinte dureaza cel putin zeci de ani.

Intii de toate oamenii ramin blocati in lifturi si metrouri. Benzina nu mai este, pentru ca benzinariile au nevoie de curent electric ca sa pompeze carburantul. Locuintele nu mai sunt incalzite, iar apa nu mai curge la robinete. Vacile de lapte mor in chinuri cumplite, din cauza ugerelor prea pline cu lapte, pentru ca sistemele de muls sunt electrice. Telefoanele si internetul nu mai functioneaza nici ele. Mincarea perisabila se strica in depozitele care nu mai pot fi racite, iar hrana, nu mai poate fi transportata din lipsa de benzina.  Oamenii nu mai au ce minca, iar pe piata neagra putinele alimente disponibile se vand la preturi aberante. Totul se cumpara doar cu bani gheata, cardurile bancare sunt inutilizabile. Sistemul de racire al centralelor nucleare nu mai functioneaza, asa ca apar accidente nucleare. Bineînțeles că industriile isi întrerup activitatea. In spitale nu se mai pot steriliza instrumentele, personalul medical nu mai are halate curate, iar pe linga toate conditiile vitrege, lipsesc medicamentele. Scenele din cadrul cartii care se petrec în spital s-au inspirat dintr-un articol ce descrie evenimentele dramatice din Memorial Medical Center din New Orleans ca urmare a uraganului Katrina, in 2005.

Nu va spun mai multe, poate cititi cartea. Dupa cum zice si autorul: scenariile posibile sunt numeroase si nimeni nu stie ce s-ar intimpla cu adevarat in circumstantele descrise.

Romanului i s-a decernat premiul cartii stiintifice din Germania, iar autorul este invitat frecvent sa vorbeasca in mass media, in calitate de expert, despre pericolele care pindesc societatea nostra hiper-conectata.

 

 

Cu sau fara gluten?

Pina acum citeva luni consideram alimentatia fara gluten doar o moda. Ma gandeam ca o fi buna pentru persoanele alergice sau intolerante la gluten. Noi nefiind de nici unele, nu era de noi. Mai auzisem vag ca unele boli gen poliartrita reumatoida se imbunatatesc spectaculos in urma unui regim fara lactate si fara gluten. Am retinut asta, ca la nevoie, daca voi suferi de asa ceva, sa am  un as in mineca.

Dar cum niciodata sa nu spui « niciodata », mi-a cazut in mina o revista al carei articol despre nocivitatea glutenului m-a pus serios pe ganduri. L-a pus pe ganduri si pe sot. Pe foarte pe scurt articolul spune ca glutenul este periculos pentru oricine, doar ca, in functie de organism, tulburarile provocate sunt mai mult sau mai putin grave.

Articolul e scris de citiva doctori in biochimie, in farmacie, in microbiologie, de la centrul Stelior din Geneva, de citiva naturopati si o bionutritionista. Cuprinde mai multe parti, care se suprapun pe alocuri (nefiind scrise de aceeasi persoana). L-am citit de citeva ori cu creionul in mina si o sa incerc sa extrag ideile principale, fara sa intru totusi in notiunile prea complexe.

Intii de toate: ce e graul?

Graul este un termen generic pentru diversele specii ale genului Triticum, care au caracteristici genetice foarte diferite. Unele diferente se datoreaza adaptarii plantei la mediu, deci sunt mutatii genetice spontane. Graul salbatic a evoluat prin incrucisari spontane cu alte plante, devenind astfel primul grau « cultivat » de oameni. Varietatile de origine (cu 14 cromozomi) nu puteau fi folosite in panificatie din cauza continutului scazut de gluten. Mai tirziu, in urma incrucisarilor spontane, a rezultat un grau cu 28 de cromozomi, cu mai mult gluten, care se putea folosi pentru obtinerea painii. Selectiile ulterioare, facute de om, au dus la obtinerea graului cu 42 cromozomi. Varietatile actuale sunt incrucisate si modificate regulat prin transfer de gene, pentru a obtine soiuri tot mai productive.

Gluten este un termen generic ce regrupeaza mai multe varietati de proteine insolubile . Sunt proteine de stocare, care vor servi plantei ca sursa de energie in timpul germinarii. Ele se gasesc sub forma compactata de gliadina, glutenina si prolamina, clasificare facuta in functie de gradul de polimerizare a lantului de proteina. Polimerizarea inseamna reactia de obtinere a unui lant prin aditia unui mare numar de fragmente de peptide . Aceaste lanturi sunt mai mult sau mai putin compactate.

Industria de panificatie vrea o faina care sa creasca bine, din motive cu precadere estetice.  Pentru asta e nevoie de cit mai mult gluten. Prin modificari genetice ale graului s-au obtinut soiurile actuale, foarte bogate in gluten. Insa aceste modificari au dus la o structura a gliadinei foarte diferita de cea a graului stravechi. Capacitatile noastre enzimatice nu pot face fata noii structuri, adica nu mai pot sa o fragmenteze corect.

Glutenul e deosebit de utilizat in industria alimentara pentru ca e proteina vegetala cea mai ieftina din lume. Fainurile sunt imbogatite in gluten,  pentru a le mari elasticitatea. Glutenul mai e folosit ca agent de ingrosare in numeroase preparate alimentare (mincaruri gata preparate, sosuri, supe, brinzeturi).

Pepsina din stomac nu mai poate sa descompuna glutenul in peptide, asa ca acesta isi continua nestingherit drumul spre duoden. Nici enzimele pancreatice (proteazele) prezente acolo nu pot sa il descompuna decit partial. Deci gliadina ajunge aproape intacta la nivelul intestinului gros.

Hibridarea graului are deci ca efect slaba digestibilitatea a glutenului . Evolutia genetica a omului, neschimbata de pe vremea Cro-Magnon-ului , nu poate sa ajunga din urma griul modificat de inginerii geneticieni.

La nivel intestinal, glutenul insuficien digerat are mai multe efecte dintre care cele mai importante sunt:

•  efectul inflamator
• efectul de permeabilizare a intestinului, ce devine poros, permitind astfel trecerea in circulatie a fragmentelor insuficient decupate de gluten. Unele dintre fragmente sunt asa-numitele peptide opioide, care, asa cum le spune si numele, au proprietati identicele cu opiumul. Prin intermediul circulatiei  ajung la nivelul creierului, unde (odata depasita bariera hemato-encefalica) duc la simptome ca hiperactivitate, dislexie, probleme de invatare, autism, schizofrenie…  O molecula de gluten contine 16 secvente de peptide opioide.

Glutenul mai are insa si un efect indirect, asupra florei intestinale

Pentru ca speciile din maiaua naturala nu se mai pot dezvolta pe faina actuala, apar drojdii deviante (cum ar fi Candida kluyveromices), care vin sa le ia locul. Speciile oportuniste se adapteaza la noul substrat, dar nu in avantajul nostru, pentru ca produc substante toxice (indican, polifenoli, fenil benzoati si fenilpropionati). In ziua de azi nu mai avem o flora microbiana sanatoasa, in care lactobacilii si lactococii sa asigure un proces de fermentatie lactica, naturala, care face ca hrana sa fie usor asimilata de intestin.

Ar trebui evitat glutenul din hrana?

Gliadina din gluten creste permeabilitatea si iritabilitatea intestinala a tuturor persoanelor sensibile, fie ca sunt sau nu intolerante la gluten. Permeabilitatea intestinala este un factor-cheie in declansarea reactiilor inflamatorii si a bolilor autoimune. Caci permite trecerea anormala in circulatie a  fragmentelor de proteine sau a antigenelor care pot declansa o reactie imunitara.

Exista mai multe niveluri de sensibilitate la gluten:

• Cazul cel mai grav e alergia la gluten. Simptomele sunt aceleasi ca ale altor alergii: manifestari cutanate, respiratorii, edem Quincke, etc.
• Unele persoane (2-5% din populatie) sunt intolerante  la gluten si sufera de boala celiaca. Simptomele sunt: diaree, balonari, indigestii, afte frecvente, colon iritabil si aciditate gastrica. Pot apare tulburari din afara spectrului digestiv: carente ( in fier, zinc, vitamine B9, B12, E si K ) si consecintele lor (anemie sau obosela cronica), slabire, dureri articulare, infertilitate, migrene, iritabilitate, anxietate, depresii. Boala celiaca mai poate deschide poarta unui intreg cortegiu de boli autoimune: psoriazis, diabet de tip 1, scleroza in placi…
• Persoanele sensibile la gluten  prezinta simptome care semana cu cele ale intolerantei, dar care nu duc la aparitia bolilor autoimune.  Regimul fara gluten are ca efect disparitia acestor simptome. Se presupune ca aproximativ 10% din populatie e sensibila la gluten.

Persoanele care nu prezinta aparent nici o problema de sanatate legata de gluten ar trebui sa evite totusi consumul cerealelor cu gluten, pentru ca, in timp, glutenul reprezinta o adevarata bomba cu ceas.

Un caz aparte e cel al persoanelor suferind de boli intestinale, carora chiar si o cantitate infima de gluten le declanseaza reactii suplimentare, le deterioreaza peretii intestinului, provoacandu-le uneori reactii gastro-intestinale sau reactii la distanta (dureri articulare, musculare, dureri de cap…).

 

 

 

Microbiota intestinala (flora intestinala)

E indispensabil sa ne protejam flora intestinala, pentru ca si ea, la rindul ei, sa ne protejeze. Ne protejeaza contra bolilor, a toxinelor sau a metalelor grele. Ajuta la sanatatea fizica si psihica (gratie productiei de serotonina). Sintetizeaza diverse vitamine (K, B12, Tiamina sau B1 si riboflavina sau B2). Astazi, se stie ca flora bacteriana intestinala (microbiota) e un organ care lucreaza neincetat. Cand ea se deregleaza, intregul corp se deregleaza. Deci e foarte importanta o alimentatie care are ca scop reducerea bacteriilor indezirabile si protejarea celor simbiotice (cele lactice).

Bacteriile specifice  prezente in intestin pot sa inhibe sau sa exacerbeze reactiile imunitare declansate de gluten. Studiile au evidentiat prezenta de Pseudomonas doar la persoanele suferind de boli intestinale, in timp ce la cele sanatoase predomina lactobacilii.  Ambele specii bacteriene, in contact cu glutenul, produc peptide. Insa, in timp ce peptidele produse de Pseudomonas sunt foarte imunogene (adica activeaza celulele imunitare) cele produse de lactobacili reduc mult reactia imunitara.

Aceste studii permit punerea in evidenta a legaturilor care exista intre flora intestinala si sistemul imunitar in ceea ce priveste metabolismul glutenului. De asemenea, rezultatele studiilor sustin ideea ca disbioza bacteriana e la originea unor patologii diverse, chiar daca bacteriile respective nu sunt singurele ce modifica digestia glutenului.

Digerarea incorecta a alimentelor e responsabila de starea florei noastre intestinale. Iar permeabilitatea intestinala ingaduie trecerea bacteriilor indezirabile in circuitul sanguin, ceea ce poate avea repercusiuni grave asupra organelor, cum ar fi cazul patologiilor cardiace.

Un element ce influenteaza permeabilitatea intestinala este zonulina, o proteina sintetizata de celulele mucoasei. Alimentul care determina cea mai mare sinteza de zonulina este griul modern. Alt aliment care creste productia de zonulina si implicit permeabilitatea intestinala este cazeina, continuta in produsele lactate. Ca si in cazul glutenului, structura cazeinei laptelui actual e greu digerabila, datorita alimentatia pervertite a bovinelor (adaus de proteine animale si/sau de cereale modificate genetic), ceea ce duce la aceleasi consecinte de sanatate pentru om ca cele provocate de gluten.

In afara de alimente sau aditivi, peretele intestinal e fragilizat si de unele medicamente sau tratamente, cum ar fi antinflamatoarele nesteroidiene, antibioticele, cortizonul, chimioterapia si radioterapia.

Tot un efect de permeabilizare il au si metalele grele, care se regasesc atit in alimentatie, cit si in produse cum ar fi ustensilele de bucatarie, bijuterii sau cosmetice sau in amalgamuri dentare, tigari…

 

De cind am citit articolul, am scazut mult consumul de gluten. Am cumparat fainuri de griu nehibridat (dar parca poti sti ca e chiar asa?). Folosim de multe ori faina de porumb, de orez sau de castane pentru a inlocui o parte sau intreaga cantitate de faina de griu dintr-o reteta. Am incercat sa scad si cantitatea de lactate. Iar pentru baghete folosesc grau de spelta.( Apropo: mai nou adaug in baghete mac si seminte de floarea soarelui).

 

 

 

 

 

 

 

 

Din saptamina care a trecut

Evenimentul notabil al saptaminii a fost ca am avut zapada. In sfirsit am avut si noi iarna in zona pariziana. Cam scurta iarna, dar frumoasa, cu zapada. Din ciclul « iarba nu-i mai vede la altii », nici zapada nu e mai altfel pe aici. Autoritatile  iau ninsoarea ca pe un eveniment amenintator, care ne prinde pe nepregatite… Asa ca dupa o noapte de ninsoare, care a albit peisajul ca in vremurile de altadata…totul s-a blocat. In zona pariziana zic, ca in alte parti ale Frantei poate ca nu-i chiar asa. Scoli inchise, activitati anulate, sosele blocate, circulatia autobuzelor din zona pariziana a fost oprita. Totul pentru…20 de centimetri de zapada. As fi stat eu acasa sa admir zapada, dar sunt iar in stagiu la o ora distanta de casa, folosind transportul in comun. Norocul meu a fost ca nu iau autobuze, iar dimineata devreme sau dupa-amiaza cand m-am intors, cele 3 mijloace de transport pe care le-am schimbat au mers ca unse. In restul zilei au fost probleme, dar nu si atunci. Alti colegi de-ai mei au fost mai putin norocosi. Scoala unde imi fac stagiul ne-a lasat sa plecam mai devreme, ca sa ajungem mai repede pe la casele noastre.

Si credeti ca dupa « catastrofa » asta climatica toata lumea se activeaza ca sa se restabileasca totul? Credeti prost. Aici zapada se lasa asa pe trotuare, pe scari, prin gari si peste tot, pina se topeste ea de la sine. Nimeni nu o curata, poate doar presara pe ea nisip sau sare. Nici cind se mai topeste peste zi, nimeni nu ia o lopata sa o dea la o parte. Mai vezi uneori afise pe peronul garilor, cum ca sa fii atent, ca aluneca. Dupa ora prinzului zapada se topeste, iar in dimineata urmatoare se face polei. Zapada sau poleiul se curata singure, atunci cand se topesc de tot. Asa ca pina atunci, fiecare se descurca dupa puteri: care cu crampoane pe talpi, care mergand atent…eu una mi-am luat ghetele pe care le folosesc cind merg la schi. Scoala fetei n-a fost inchisa, in schimb in pauza n-au fost lasati in curte la joaca, pina dupa-amiaza cind s-a inmuiat cit de cit zapada de la sarea presarata pe ea. Citeodata ma intreb in ce lume traim , cand zapada e vazuta ca o catastrofa, iar copiii nici nu sunt lasati sa se joace cu ea. Abia astept sa plecam iar in vacanta in Padurea neagra, unde poate sa ninga oricit: drumurile sunt curatate si autobuzele merg, iar viata isi urmeaza cursul ei. Sper doar sa fie multa zapada 🙂

Un lucru care nu mi s-a mai intimplat de citeva luni a fost ca am vazut 3 filme la cinema pe parcursul unei saptamani. Primul e Wonder. Nota mare pe imdb, te simti bine in momentul cind il vezi. Doar ca mie mi-a dat exact senzatia pe care o am dupa o vata de zahar: o maninci cu placere, iar apoi mi-e greata de tot dulcele mincat. Asa si cu filmul asta: mi-a lasat o senzatie de greata dupa toate dulcegariile inghitite, ba chiar m-am simtit luata de fraiera de regizor. Dar gusturile si culorile nu se discuta, unora le place.

Apoi am vazut Three Billboards, cu actrita fratilor Cohen, Frances McDormand. Mi-a placut, nu peste masura, personajul actritei avea prea multa ura acumulata. Dar il recomand. Il consider cam de o nota 8.

Al treilea e cel mai recent film al lui Woody Allen, Wonder Wheels. M-am dus ca sa-i fac placerea sotului, pentru ca nota pe imdb a filmului era mica e tot. Un film de Woody Allen e placut de urmarit, chiar si daca face parte din cele slabe, din care apoi nu mai ramai cu mare lucru, in afara de sezatia ca ai petrecut o seara placuta. Culmea: mie mi-a placut si o sa-i pun un 8 pe imdb.

Un eveniment mai putin notabil pentru omenire, dar notabil pentru noi a fost ca pisica a executat iar un zbor pe geam. Iar, pentru a mai facut asta, dar atunci n-am stiut cum de s-a intimplat asta. Noroc ca stam doar la etajul 3, iar jos e iarba. Saraca, si-a luat prea mult elan ca sa ajunga pe pervaz, asa ca am privit-o cu groaza cum dispare in noapte, fara sa-i pot face nimic, desi era la 2 metri de mine. Am pescuit-o de pe jos, speriata tare.

Fata de 10 ani recomanda cu mare entuziasm cartea « Marie si Bronia », de Natacha Henry. Vorbeste despre tineretea surorilor Curie. A devorat-o in citeva zile. Eu nu va recomand nimic, am citit cite ceva, dar nu destul incit sa merite consemnat. Chiar acum ma chinui cu o distopie a lui Lionel Shriver, cea care a scris « Trebuie sa vorbim despre Kevin ». Ii spune « Familia Mandible » si nu stiu daca sa o continui sau sa o las. Cred ca o sa-i mai dau o sansa si o sa o iau cu mine pe tren.

Tot despre carti : stiati ca exista o carte in franceza care nu are nici un « E » in cele peste 300 de pagini ale ei? Ii spune « La disparition » si e scrisa de George Perec. O citeste fiul, daca ii place o sa i-o « fur » si eu.

Si am incalecat pe o sa si va doresc o saptamina frumoasa!

 

 

 

Fiabilitatea aparatelor electrocasnice si alte lucruri din revista consumatorilor

De mult timp n-am mai fost miercurea la biblioteca sau n-am avut timp de citit reviste. Insa azi am citit una din revistele de consumatori si am retinut cele ce urmeaza.

• In primul rind un articol despre fiabilitatea marcilor de aparate electrocasnice.

S-a facut un studiu despre subiect, trimitind un chestionar utilizatorilor si intrebindu-i cit sunt de multumiti de produsele achizitionate in ultima vreme si daca au avut probleme cu ele. Au avut aproape 5000 de raspunsuri. In functie de procentul utilizatorilor care n-au avut probleme si care au fost sau nu multumiti, fiecare marca a fost notata. Pentru fiecare categorie de produse electrocasnice s-a facut un clasament al marcilor in functie de fiabilitatea lor.  Cum toate aparatele studiate sunt facute pentru utilizarea pe termen lung, e interesanta comparatia . E de remarcat, comparativ cu anchetele anilor precedenti, ca produse recente inseamna de fapt fiabilitate mai mica, deci sanse mari sa nu fie asa de durabile ca si cele cumparate mai demult. Nu ma mira deloc.

Masinile de vase cele mai fiabile s-au dovedit cele de la firmele Bosch, Siemens si Beko. Cele mai proaste: Brandt, Electrolux si Whirlpool.

Masinile de spalat rufe. Aici conduc detasat firmele germane: Miele, Bosch, Siemens, urmate de Electrolux. La coada Hotpoint-Ariston si Candy. Cele Miele sunt primele, dar si pretul lor e pe masura.

Aspiratoare: Miele conduce detasat, urmat la distanta de Moulinex, Tornado si Dyson. Marca cea mai prost notata e Philips.

Roboti de bucatarie: Cel mai fiabil e Kitchen Aid urmat de Magimix. La coada clasamentului e Thermomix (cel care costa o avere si le face pe toate) urmat de Kenwood.

Frigidere: plutonul fruntas e alcatuit din Bosch, Siemens si Beko, la coada e Hotpoint-Ariston.

• Tot din revista am aflat ca un e-book-reader incepe sa devina mai ecologic decit cartile tiparite doar dupa ce e folosit timp de 21 ani, pentru 6 carti descarcate anual. Nu imi cereti amanunte, ca n-am priceput nici eu daca un numar dublu de carti pe an il face sa devina ecologic in doar 10.5 ani. Teoria asta o citisem pentru brazii artificiali, care ar trebui pastrati minimum 20 ani ca sa rivalizeze cu cei naturali din punct de vedere al impactului ecologic. Ceea ce m-a linistit, ca eu brad artificial n-o sa iau, cit oi fi de ecologista.
• Din cele 114 de modele de gablonturi (analizate de Directia Concurentei, Consumului si Represiunii Fraudelor), o treime au fost interzise vinzarii, fiind considerate periculoase pentru sanatate din cauza continutului mult peste limitele admise de metale grele (plumb, cadmiu, nichel). Deci atentie daca purtati asa ceva!
• Sfat pentru cine isi cumpara bilete la un concert si apoi le afiseaza mindru pe FB. nu le mai aratati public: cineva rau intentionat le poate imprima si se prezinta la concert unde ii sunt scanate, asa ca proprietarul lor se poate trezi ca nu mai e primit la concert daca « hotul » a trecut pe acolo inainte.
• Multe masini au probleme grave din cauza … rozatoarelor (rod firele electrice). Pe locul intii pe podiumul masinilor cele mai afectate sunt (de departe) Renault-urile.
• Testul revistei pentru apele micelare (efectul lor cit si compozitia « curata ») a dat ca favorite apele Bioderma si Avene.  Restul nu le-am mai notat, stiu doar ca L’Oreal era pe la coada.

 

 

Un fel de bilant al anului care s-a incheiat

La multi ani tuturor! Va doresc ca anul care a inceput sa fie unul de care sa va aduceti apoi aminte cu drag!

O sa incerc sa fac un fel de bilant al anului care a trecut in ceea ce priveste blogul meu, in sensul ca in unele articole am vorbit despre una sau despre alta, dar ulterior am continuat sau nu sa fac ce spuneam acolo.  Sinceritatea e una din calitatile mele care devin defect.  Zic bine francezii de cite cineva ca are calitatea defectelor  sau defectul calitatilor. Prea marea mea sinceritate ma face sa fiu campioana la sportul de dat cu batul in balta. Dar in cazul asta, sa fiu sincera:

Evenimentul care mi-a schimbat in mare masura viata a fost ca merg, in sfirsit , ca aproape toata lumea, la serviciu, asa cum spuneam aici. Lucrez relativ aproape de casa si ca ador ceea ce fac. Daca unora li se pare normal sau chiar greu, mie mi se pare minunat sa ai o slujba, sa faci ce-ti place si sa fii platit pentru asta.  Sper sa-mi pastrez parerile si peste un an 🙂 Cred ca m-am schimbat si ca fel de a fi. E ciudat e ca pina acum ma simteam o persoana putin sociabila, dar vad ca imi  face o mare placere sa ma vad cu colegii. Apoi observ cum de la o zi la alta devin mai preocupata de felul cum arat, cum ma imbrac. Imi spuneam pina acum ca ma aranjez si ma imbrac doar pentru mine. Dar vad cum am inceput sa port rochii si fuste si sa renunt incet la vesnica tinuta blugi-cu-ceva. Cred ca o fac tot pentru mine, asa ma simt mai bine : colegii mei nici macar nu se imbraca elegant.

Vorbeam in articolul respectiv ca lucrurile s-au aranjat asa cum trebuie , cind a trebuit. Dar coincidenta cea mare a fost ca m-am pomenit ca actualul loc de munca e la vreo citeva zeci de metri de unicul loc unde am mai lucrat in Franta, laboratorul de care va spuneam aici

Iar cercul se inchide perfect: pe cit de anonim lucram in laborator (de ma simteam ca si chinezii care fac nem-uri prin pivnite ascunse) , pe atit ma bucur ca un copil ca aici am semnatura mea, parafa mea…si altele. Multora lucrurile astea li se par normale, dar eu le apreciez, poate pentru ca am fost lipsita de ele.

Noaptea, inainte de a adormi, scriu in capul meu o multime de articole. Unul din ele e despre limba franceza si cum o vorbesc, sau mai bine spus cum o vorbesc la serviciu. Cred ca, spre deosebire de alte articole care ramin doar la stadiul virtual, o sa-l scriu si aici. Dar, in general, ma cenzurez, asa ca unele articole prea personale ramin doar in capul meu.

Singurul regret legat de serviciu e ca incepusem in forta cu lasat masina acasa si luat trenul, dar dupa ziua cind nu m-am simtit bine si am luat masina, am uitat complet de transportul in comun… Ba, mai rau: m-am trezit intr-o zi cautind preturi la masini hibride. Scuza mea e ca masina actuala are 19 ani. Si ca in zilele precedente am alunecat pe o hirtie din gara (erau munti de mizerie pe jos) si am cazut … A se aprecia, totusi, orientarea spre ecologie 🙂 M-am uitat DOAR la masini hibride.

Planurile mari de a parcurge cei 6 km cu bicicleta s-au dus si ele, cind am constatat ce poluat e drumul. Asa ca ecologie, ecologie, dar mai dragi imi sunt plaminii mei. Oricum nu sunt o biciclista prea buna, asa ca nu-mi suride nici ideea de a merge alaturi de masini, pe sosea.

Despre cantina de la serviciu am aceeasi parere, ba chiar mai proasta. Asa ca imi duc  mincare la pachet. Ma intriga faptul ca unii colegi critica mincarea de acolo, dar continua sa o manince cu avint. Iar cind felul principal consta in paste fierte simplu cu cite un piept de pui pe aburi, ma mir ca nu-si iau 10 minute sa isi fiarba acasa aceeasi mincare. Ce sa mai spun cind isi iau cite un oua fiert taiat felii in binecunoscutul recipient de plastic? Mi se pare ciudat ca nu-si aduc un ou de acasa. Sa va mai zic ce diferit arata mincarea gata cumparata de pe rafturile supermarket-ului fata de poza de pe ambalaj? Sau ce contine ea? Unii colegi prefera asta in locul mincarii de cantina, iar apoi inghit cu noduri pastele carbonara care s-au dovedit un fel de supa albicioasa in care plutesc pastele… Dar fiecare cu alegerile lui.

Va spuneam si de lucrurile pe care le-as lua pentru o viata.  Am plecat spre magazinul care vindea produse Patagonia, dar, din pacate, nu le mai au. In schimb am dat acolo peste o jacheta foarte asemanatoare cu cea pe care o am de multi-multi ani, asa ca pot spune ca mi-am gasit fericirea. Tot din categoria lucrurilor care tin mult si bine, am descoperit mai nou o firma etica de moda, ii spune Ekyog: majoritatea produselor sunt din materiale naturale, asa ca m-am cadorisit cu un minunat jerseu din mohair cu matase. Sunt lucruri destul de scumpe, dar facute sa tina. Am mers intii in magazin si am incercat ce imi doream, dar vazind ca au reduceri doar pentru clientele fidele, ceea ce eu nu eram, odata ajunsa acasa m-am inscris pe site-ul lor si asa am avut direct preturile reduse. N-am descoperit eu apa calda, dar pina acum nu stiam ca daca te inscrii pe site-ul unei anumite marci , ai acces la reduceri. Acum sa fiu sincera pina la capat trebuie sa recunosc si ce mi-am cumparat inaintea minunatului jerseu.  Stabilisem de multa vreme ca nu-mi mai cumpar decit lucruri din materiale naturale. M-am dus la magazinul de haine unde mai obisnuiam sa cumpar. cu scopul de a fi mai eleganta la serviciu. Magazin nu prea ieftin, de altfel. Nu inteleg nici acum de ce m-am repezit sa-mi cumpar 2 bluze si o rochie, care-mi stateau perfect, nimic de zis. Doar ca erau din poliester. Eu, care boicotez de mult poliesterul. Acum ce sa zic, le port, dar nu ma simt bine in ele. Sa-mi fie invatatura de minte! Dar nici hainele nu mai sunt ce au fost, n-am vazut prin magazinul ala nimic dintr-un material mai acatarii.

Intr-un articol vorbeam de baghete. Inca le fac, dar cumpar si paine din comert si  am redus cantitatea de paine mancata, desi nu mincam foarte multa nici inainte.

Plasticul din bucatarie e la fel de redus ca pe vremea articolului respectiv: nu am mai schimbat nimic. Insa nu mai am repetat experienta prajiturilor la borcan,e mai simplu sa fac o tava de prajitura si sa o tai. In rest continui sa fac toate retetele de pe blog(in functie de sezon). Tarta cu praz o fac des,  pentru ca e buna de dus la pachet. De curind am facut tortul fals de castane, care a avut mare succes. Poza tot nu i-am facut, pentru ca mi s-a stricat de curind aparatul foto. Mi s-a stricat si telefonul la citeva zile dupa el, iar acum ma intreb cu ingrijorare care va fi aparatul numarul 3 care se va strica, pentru ca vorba francezului « jamais deux sans trois ». Insa nu-mi pare rau de telefon, in locul lui am unul vechi care serveste doar la telefonat si trimis mesaje si e foarte bine asa.

Articolelele despre perturbatori endocrinieni n-are rost sa le insir, pentru ca au fost mai multe. In continuare ii evitam pe cit putem. Nu folosesc nici machiaj (doar rimel de cind merg la serviciu), nici deodorante, nici creme (doar ulei pentru fata), iar asta vara ne-am bronzat foarte frumos, fara sa ne ardem, nefolosind nici un strop de crema solara. Citesc la fel de mult etichetele produselor, respect toate regulile din cartea « Vous êtes fous d’avaler ça ». Nu fac astea din dorinta de a trai 100 de ani, ci imi propun sa fiu sanatoasa anii pe care o sa-i traiesc.

Legat de etichete, mi-au rezervat mari surprize etichetele medicamentelor. Nu, nu le iau eu si nici ai mei din casa, de vreo 2 ani am reusit sa nu mai iau nici un medicament (magneziul nu se pune zic). Am o colega care-i mare amatoare de medicamente , inclusiv antibiotice  si le insira pe birou.  Sa va mai spun ca de cind am inceput serviciul saraca de ea trece dintr-o boala in alta?  Ma intreb, citind etichetele, de ce trebuie sa aiba medicamentele pentru adulti coloranti si arome de vanilie sau fructe. Sau binecunoscutul E171.

Pisicuta ne inveseleste in continuare casa si o hranim asa cum spuneam. Rar de tot, cind raminem fara carne, ii mai dam cite o conserva, iar atunci cind am fost plecati pentru citeva zile i-am lasat bobite. Mai nou ii cumpar inimi de pui pentru ca nici nu mai trebuie taiate, deci sunt la fel de usor de folosit ca mincarea de gata.

Cred ca la noi in casa bacteriile sunt in largul lor. Uneori ma spal doar cu apa, nici macar cu sapun-cel facut de mine, bineinteles 🙂 N-am mai folosit samponul de casa cu urzici, mi se parea ca nu spala parul cum trebuie. In schimb am descoperit metoda no-poo: timp de 3 luni mi-am spalat cu succes parul doar cu o pudra vegetala. Mi-am propus sa scriu despre asta pentru ca am fost si continui sa fiu entuziasmata, dar nu stiu cind. Am mai promis eu sa scriu despre multe, dar n-am facut-o (inca ?).

Pentru rufe, am renuntat la lesie sau detergentul cu iedera. In schimb am redus temperatura de spalare la 40°. Cum nu suntem alergici, nu ma deranjeaza acarienii care se presupune ca ramin in rufe. Ma intreb daca spalatul si uscatul nu ii indeparteaza, dar, asa cum spuneam nu suntem alergici, deci n-am studiat problema. Am redus si viteza de centrifugare a masinii: de la 1400 la majoritatea programelor am scazut-o la 800 sau chiar 600. Se zice ca asa rufele se uzeaza mai putin.

Articolul despre mamografii se dovedeste la fel de actual, mai ales de cind un studiu olandez spune ca 50% din cazurile de cancer depistate in urma programului national de mamografii ar supradiagnosticate (adica femei sanatoase, considerate bolnave). Si daca tot suntem la domeniul medical, medicina a nu face nici ea exceptie de la consumerismul ambiant…In Statele Unite examenele de imagerie iradianta ar fi responsabile de 3-5% de cazurile de cancer.

Geocaching (aici si aici) am continuat sa facem pina in vara trecuta. Cred ca am pus punct acestei activitati cind am cautat o ascunzatoare care era chiar in parcul blocului nostru din Romania. Citeva zile la rind am explorat minutios parcul, cu grija, sa nu batem prea tare la ochi. N-am gasit nimic. Dar sunt sigura ca la primavara vom reincepe cu forte noi geocachingul.

Visurile mele au ramas aceleasi. Nu s-au schimbat cu nimic. Sper ca intr-o zi sa se indeplineasca si sa pun aici poze drept dovada.

Acum imi aduc aminte si de ie. Dupa ce o vreme am cusut la ea cu mare entuziasm si am progresat binisor, de citeva luni mi se pare o activitate egoista: stateam seara si coseam la ie, fara sa pot sa ma uit la filme, cufundata in munca mea, cumva izolata de restul familiei. Asa ca am pus mina pe andrele , mi-am comandat lina si pentru inceput am tricotat al doilea fular. Pot sa ma uit linistita la filme alaturi de ai mei in timp ce tricotez. Am lina si pentru un pulover promis fiicei. De fapt am lina pentru mult mai multe lucruri. Si ca sa fiu sincera pina la capat, nu mai stiu pe unde sa dosesc lina din casa. La capitolul asta, sigur nu-s minimalista. Dar nu pot fi perfecta chiar in orice domeniu 🙂

Sa nu uit: mai vrem sa mergem la Baden-Baden ! Probabil tot asa: intr-un week-end. In doi. Suntem destul de conservatori, daca ne place ceva, repetam. In februarie am rezervat deja a nu-stiu-cita vacanta (sa fie 11? 12?) in acealasi sat din Padurea Neagra.

Si cu astea am analizat in mare cam tot anul care a trecut. Daca aveti intrebari despre lucruri pe care nu le-am scris, va raspund cu mare placere.

 

 

 

.

 

 

4 retete extrem de rapide de prajituri

Stiu ca toata lumea se pregateste de Craciun, dar la noi e perioada cind la scoala si la activitatile extrascolare se organizeaza o mica masa de sfirsit de an.

Si cum am facut azi repede-repede o prajitura pentru scoala de muzica a fetei, am zis sa scriu si aici cele 4 retete din care aleg de cite ori avem de dus undeva o prajitura fara pretentii, dar buna. La primele trei retete folosesc doar tavi mici (15/20 cm), de fapt am luat special o tava de pyrex cu capac, asa ca atunci cind e rece prajitura, pun capacul si e numai buna de dus pe unde avem de mers 🙂

1. Prajitura cu ciocolata

Reteta asta o am de la o prietena care o gasise pe pachetul de ciocolata al unei marci renumite. Uitase sa puna cele 200g de unt mentionate in reteta , dar rezultatul a fost peste asteptarile ei, asa ca eu am preluat reteta gata modificata. Cum e extrem de simpla, sotul a tot facut-o si a tot modificat-o in timp.  Cind o fac eu, adaug una-alta dupa inspiratia de moment sau continutul camarii (vorba vine, am doar un dulap, as vrea eu o camara).

Reteta initiala suna asa:

• 200 g ciocolata menaj neagra
• 80 g faina
• 4 oua
• 150 g zahar

Se topeste ciocolata (noi avem o plita groasa de fonta pe care punem cratita cu ciocolata, dar se poate si la microunde).

Se porneste cuptorul la termostat 6.

Se amesteca ouale cu zaharul si faina, la sfirsit se adauga ciocolata. Se omogenizeaza bine.

Se toarna intr-o tava unsa si tapetata, se coace 25 minute. Prajitura nu trebuie coapta prea mult, asa ca noi verificam la 20 minute cu scobitoarea.

Acum reteta modificata a sotului:

• 200 g ciocolata
• 80 g faina
• 3 oua
• 120 g zahar

Zaharul e nerafinat si mai nou a scazut cantitatea la doar 80 g.  Dar poate ne-am obisnuit cu dulciuri mai putin dulci, asa ca pentru inceput merge si 120 g.

Ultima modificare a ridicat prajitura asta, destul de simpla la baza, pe noi culmi gastronomice: a inlocuit faina de griu cu cea de castane. A facut asta initial ca sa scadem glutenul din alimentatia , dar vazind noi ce bunatate iese, o facem doar asa.  Cum faina de castane e usor dulce, cred ca de-aia nici nu se simte lipsa zaharului. Rezultatul e un brownie delicios. Sotul mai pune bucati de nuci , de alune, dar mie personal nu mi se par un plus. Cind o fac cu faina obisnuita mai pun cite o lingura sau mai mult de unt de arahide (cind am in dulap, dupa cum ziceam).

2. Prajitura cu iaurt

Inainte de a veni in Franta , nu auzisem de prajitura asta. Dar aici e ceva esential: copiii de gradinita isi incep lectiile de bucatarie cu ea si toata lumea o face cind e de dus undeva .  Nu m-am gandit sa o fac, pina n-a fost fata de curind la o aniversare si a mincat o prajitura asa de buna, incit am cerut reteta. De atunci am inclus-o in lista de prajituri rapide si usoare « de dus »  . Se foloseste ca masura un borcanas mic de iaurt. Se poate folosi si o cana sau un pahar, iese mai multa. Asadar:

• 1 iaurt simplu
• 2 borcane de zahar
• 1 pliculet de zahar vanilat
• 3 borcane de faina
• 1/2 borcane de ulei
• 2 oua
• 1 plic praf de copt

Se aprinde cuptorul (180°), se unge si tapeteaza o tava.

Se amesteca bine toate ingredientele. Eu pun zahar nerafinat, asa ca ii reduc cantitatea. Am eliminat vanilia din reteta, pentru ca zaharul da aroma lui. Se toarna in tava si se coace timp de 45 minute. Timpul si temperatura cuptorului sunt cele indicate in reteta, eu le-am modificat pe ici pe colo, ca am un cuptor bizar. Dar daca va cunoasteti cuptorul, stiti voi cum sa faceti sa iasa bine.

3. Prajitura cu portocale Reteta asta am citit-o si la « o femeie ». Cred ca la ea are un gust mai intens de portocale, ca pune portocala intreaga, dar pe mine nu ma lasa fata sa fac asta. Eu am reteta dintr-o carte cu retete simple pentru copii. Suna asa:

• 115 g unt
• 115 g zahar
• 115 g faina
• o portocala
• o lingurita cu virf de praf de copt

Se scoate untul din frigider cu 2 ore inainte de a prepara prajitura. Eu azi am uitat sa il tin la temperatura camerei, asa ca am batut putin mai mult cu mixerul aluatul.

Se aprinde cuptorul, ca sa se incinga cit se prepara aluatul. In carte e precizat termostat 6, dar vedeti voi 🙂

Se unge si tapeteaza cu faina tava.

Se amesteca bine untul cu zaharul, apoi se adauga ouale, faina praful de copt si sucul de la portocala. Eu pun toate ingredientele in vasul robotului si las sa se amestece. La sfirsit se toarna in tava si se coace timp de 30 minute. Cind e gata musteste de unt, care intra apoi in prajitura, cred ca de-acolo i se trage gustul, ca portocala nu se prea simte.

4 Prajitura cu brinza de vaci

Prajitura asta nu o fac de dus la mesele cu copii, dar are succes la adulti. E o reteta modificata dupa umplutura de la pasca cu brinza din cartea Silviei Jurcovan.  Am modificat-o silita de imprejurari, pentru ca aici nu gaseam brinza ca in Romania. Brinza de aici e ceva semi-lichid, de consistenta iaurtului. Ulterior am descoperit si cum sa am brinza ca in Romania, dar reteta a ramas asa, pentru ca e extrem de simpla si mai dietetica. Daca pentru prajiturile dinainte se foloseste o tava mica, aici trebuie una medie.

• 1 kg de brinza semi-lichida
• 5 oua
• 200 g zahar (eu am scazut la 100)
• 50 g gris
• 30 g de faina
• Se pot adauga 100 g stafide muiate in 30 ml rom, dar eu le-am scos din cauza de copii mofturosi

Se da drumul la cuptor, foc mijlociu.

Se amesteca toate ingredientele. Cind n-am gris pun doar faina. Uneori inlocuiesc grisul si faina cu faina de orez.

Se toarna in tava unsa si tapetata cu pesmet. Reteta spune ca se lasa in cuptor 50 minute, dar se reduce focul dupa primele 20 minute. Eu o las mai putin, la foc ceva mai mic, astfel ca nu-l reduc.

Reteta initiala de umplutura, asa cum apare in carte, e cu 750g brinza de vaci, 100g unt si 200ml de smintina .

Acum dupa ce-am scris retetele, m-am gindit ca poate le-am mai scris pe undeva pe blog sau in comentarii. Le-am cautat, n-am dat de ele, asa ca am respirat usurata. Dar se poate ca pe la inceputuri nu stiam sa pun etichete la articole, asa ca riscul e minim, dar exista totusi. Daca e asa, trageti-ma va rog de urechi 🙂 Daca nu, pofta buna !

Si daca nu ne mai auzim prea curind, ceea ce are sanse destul de mari de a se intimpla, judecind dupa ritmul in care scriu aici…

…va doresc un Craciun fericit si linistit!

 

 

 

 

Ce carti citeste si in general cum se culturalizeaza fata de 10 ani

M-am gandit sa scriu ce mai citesta copila de 10 ani.  De fapt nu m-am gandit chiar singura, ci a fost sugestia ei . Poate dau idei unora, poate imi dati voi idei de lecturi.

Pina acum vreo doua luni citea, dar nu foarte mult. Insa de atunci, a venit Harry Potter care a declansat marea schimbare : cele 7 volume au fost citite pe nerasuflate. Apoi a trebuit sa-i cumpar si piesa de teatru Harry Potter si copilul blestemat, scrisa de Jack Thorne dupa povestea lui J.K.Rowling. De atunci nu o mai putem opri din citit: pleaca la scoala cu cartea dupa ea , acasa ar citi cit e ziua de lunga, asa ca peste tot cara o carte cu ea. Nu-i chiar practic, mai ales cind cartea e voluminoasa, ca pina la urma tot in grija noastra cade dusul cartii.  Dupa Harry Potter au urmat  :

• Tarimul povestilor de Chris Colfer, primul volum.  A devenit cartea preferata. Tocmai a rugat-o pe bibliotecara sa ii comande volumul al doilea (din cele 5 volume ale seriei) .
• Polyanna, Jocul bucuriei de E. H. Porter.
• Charlie si fabrica de ciocolata de Roald Dahl.
• Vrajitoarele, de Roald Dahl.
• Tot de Roald Dahl , o carte autobiografica, despre copilaria lui, in franceza Moi, Boy.
• Micutul Nicolas de Sempé-Goscinny. Sunt 12 povestiri care se pot citi fiecare separat .
• Les petits vétérinaires (Vet Volunteers in engleza) de Laurie Halse Anderson.
• Bennet et sa cabane de Anthony Buckeridge, un autor englez pentru copii. Francezii ii spun Bennet personajului englez Jennings al seriei omonime.
• A mai citit citeva carti despre pisici, asa ca acum nu exagerez cind spun ca stie mai multe decit mine despre viata si obiceiurile pisicilor.

Toate le-a citit in franceza, mai putin Polyanna, la care a citit pina la jumatate varianta in romana, dar a continuat cu cea in franceza.

I-au placut toate cele enumerate, nu de alta, dar cele care nu i-au placut nu le-a terminat. Acolo intra Tom Sawyer. Cred ca e usor de ghicit cine i-a recomandat-o. Si cartea Artemis Fowl a lui Eowin Colfer, care era romanul preferat al fratelui mai mare.

Ce are in plan sa citeasca:

• In loc de calendar de Avent, o sa aiba La Véritable histoire de Noël de Marko Leino. Nu cred ca a fost tradusa in romaneste. Are 24 de capitole, deci va citi cite un capitol in fiecare zi din luna decembrie pina la Craciun.
• De Charles Dickens Cantique de Noel ( « Christmas Carol » in engleza.

M-a rugat sa scriu de citeva carti iubite, chiar daca le-a citit acum citeva luni:

• Vara trecuta a citit in romaneste  Cum sa faci sa NU citesti in vacanta de vara, care i-a placut foarte mult.
• Secretul celor doua Lotte (Deux pour une in franceza) de Erich Kästner e una din cartile ei cele mai iubite, citita de citeva luni deja. E recomandarea mea: imi placuse si mie in copilarie.

La capitolul culturalizare trec filmele. De curind am vazut impreuna Sarada cu Audrey Hepburn. Saptamina asta am vazut doua ecranizari mai vechi de-ale Agathei Christie: Moarte pe Nil si Crima din Orient Expres. Foarte frumoase. Asta a facut-o sa-si ia de la biblioteca Zece negri mititei, sper sa ii placa. Seara asta avem in program Crima la Soare, tot de Agatha Christie.

Lunile dinainte ne-a facut sotul o serie Hitchcock, adica a imprumutat de la biblioteca DVD-uri si ne-am uitat o vreme doar la filmele cunoscutului regizor. Acum citeva luni am avut parte de seria Woody Allen. Fata noastra le apreciaza pe toate si , spre usurarea mea, nu-i plac filmele mai noi Disney. De ce spun asta? Pentru ca mi se pare ca filmele Disney nu mai sunt ce au fost odata.  Exceptiile care i-au placut sunt Up si Zootopia . Si copiii mai mari regreta filmele Disney de pe vremea lor. Asta cred ca spune totul.

Nu-i plac nici filmele facute special pentru copii, o inteleg, si mie mi se par usor debile. Cind nu stim la ce sa ne uitam, cautam in topul celor mai bine notate 250 filme de pe imdb si alegem unul. Ne-am uitat nu demult cu totii la Blade Runner si nu ne-a dezamagit.

La capitolul muzica si spectacole, o luam cu noi la spectacole pentru adulti, dar potrivite si copiilor. Am fost impreuna la opera Cosi fan tutte. Ne-am uitat de vreo 15 ori la Traviata, o versiune jucata de Opera din Sidney intr-un decor impresionant, in aer liber, in portul din Sidney. Ca si gusturi muzicale ii plac Queen, Abba, Beatles, Pink Floyd si Wham.

O mai culturalizam pe la muzee, care ii plac, dar recunosc ca alegem in general expozitii temporare ,care ne atrag pe noi.

Si am hotarit sa vizitam Parisul mai sistematic, cu muzee si monumente. La cererea fetei o sa incepem cu Sainte Chapelle si Conciergerie. Tocmai a invatat la scoala ca Sainte Chapelle a fost construita de Ludovic al IX lea, cunoscut ca Saint Louis, ca sa adaposteasca coroana de spini a lui Isus.

Incercam sa o ducem in cit mai multe locuri, sa o indemnam sa citeasca cit mai mult, pentru ca in perioada copilariei se dezvolta foarte mult creierul si, deci, neuronii care-i vor servi mai incolo.

Si asa cum spuneam in introducere, poate imi dati idei de lectura pentru un copil de 10 ani, mare cititor.

Trebuie sa va informez ca scrierea acestui articol a fost atent supravegheata, criticata pe alocuri, deci corectata, ca sa fie pe gustul fetei. Cand a venit rindul meu la criticat, poza care ar fi trebuit sa-l ilustreze n-a trecut de cenzura mea, nu de alta, dar aparatul meu e stricat, iar al fetei nu face poze grozave. Oricum, un articol despre citit ar trebui doar citit. Chiar daca n-are poze 🙂

Gastronomia franceza si cantinele

Daca va intrebati ce legatura are renumita gastronomie franceza cu mincarea din cantinele din Franta, va raspund ca dupa umila mea parere, n-are nici una. Degeaba o fi tara asta vestita pentru mincarea ei, in cantinele de aici se maninca prost.

Prima data se plingeau copiii de mincarea de la cantina. Mi-am zis ca or fi ei mofturosi si i-am lasat sa manince acasa de cite ori se putea. Apoi m-am lovit si eu de cantine, pe vremea cind faceam studii. Am mincat citeva zile , dar n-am mai rezistat si am inceput sa-mi pun mincare cu mine.

Dar in tara asta mincatul la cantina e regula. In loc sa stai mai putin la scoala sau serviciu, sa vii mai repede acasa si sa maninci mai tirziu, maninci la cantina. Pauzele de masa sunt lungi ( 2 ore la scoala primara, minimum 45 minute obligatorii la serviciu) si in general toata lumea maninca la cantina. La scoala, in afara de cei cu alergii grave, care trebuie sa dovedeasca asta cu certificat medical, nimeni n-are voie sa vina cu mincarea de acasa. Imi placea mai mult in Romania cind terminai frumos la ora 14 cele 6 ore de cursuri, decit aici unde termini scoala la 16.30.

Apropo de gastronomie, am mincat si in spital pe cind nascusem. Acolo nu mi-am facut o idee clara.Pentru ca mincarea se comanda pentru a doua zi, am mincat ceea ce comandase cea care statuse in salon inaintea mea. Mi-am zis ca saraca proaspata mama dinainte o fi fost la cura de slabire, dupa mincarea lesinata pe care o comandase. N-am avut ocazia sa maninc ce am comandat eu, ca mi-am cerut rapid externarea, dar a profitat de ea viitoarea ocupanta a salonului. Tot la spital am intilnit pentru prima data « prajiturile proaspat decongelate », mentiunea respectiva se considera a fi un plus pentru numitele prajituri.

La cursurile pe care le facusem de curind aveam cantina mare, unde se minca mizerabil dupa parerea mea. Nu sunt prea indreptatita totusi sa-mi dau cu parerea, pentru ca n-am mincat decit in prima si in ultima zi. Colegii in schimb erau foarte multumiti de mincare. Si atunci am avut o revelatie: nu cumva cantina din scoala primara pina la liceu si mai departe ii pregateste cu gustul fad al mincarii de la cantinele de intreprinderi? Oare nu de aia toti, dar absolut toti francezii pe care ii stiu si au vizitat Romania sunt foarte incintati de mincarea noastra?

De cind am inceput serviciul avem, bineinteles, o cantina. Cum e micuta, nu poti sa nu remarci cum e treaba cu mincarea . De fapt stiam de la copiii mei ca in general totul e distribuit de firme mari, gata ambalat (si prespalat, zic eu, judecind dupa gust), iar treaba asa ziselor bucatarese e doar sa incalzeasca. De fapt nu le mai spune « bucatarese », ci « doamnele de la cantina », logic, ca doar un bucatar gateste. La noi la cantina, unde se comanda pentru a doua zi, portiile vin in ambalaje individuale , de plastic. Am fost destul de socata de cantitatea de plastic care se foloseste pentru o masa acolo. Cam jumatate sau chiar mai mult din angajati isi aduc mincarea la pachet, deci nu sunt singura cu mincarea de acasa.

Mai sunt si cantine bune, putinele care au un bucatar. Acum depinde si de bucatar, la cantina sotului au avut o vreme mincare buna, dar apoi s-a stricat treaba. Probabil ca la noi, fiind populatie mare, sunt slabe sanse sa dai peste un loc cu bucatar si mincare gatita. La liceul fiului se minca bine, aveau bucatar bun si doar carne bio. Dar era la Paris, intr-un arondisment de oameni bogati. Eu imi aduc aminte de practica din studentie la cantina, cind curatam legume sau rulam sute de sarmale… nu-mi placea sa fac asta, dar macar era mincare adevarata.

Cind am inceput sa lucrez, am inscris fata la cantina. Apoi m-am gandit ca oricum maninca nimic, mai bine vine singura acasa, maninca si pleaca inapoi. Eu stau cu inima cit un purice: nu prea vezi multi copii de scoala primara singuri pe strada. Noroc ca scoala e la 5 minute. Am inscris-o si la « studiu », adica sa isi faca lectiile la scoala si sa termine la ora 18. Doar ca am abandonat  din doua motive: sa stai la scoala atitea ore mi se pare prea obositor, iar inainte de « studiu » primeau nelipsita gustare. Care consta din bagheta si Nutella sau bagheta si gem de capsuni care n-are din capsuni decit numele si bobitele. Asa ca acum fata vine singura acasa dupa ce termina scoala.

Nu stiu cum mai e acum in Romania, sper ca n-a ajuns si acolo moda mincatului la cantina. Si vedeti ca gastronomia franceza a plecat de multa vreme de la cantinele de pe aici.

 

Din revista consumatorilor: aluminiul din vaccinuri, uleiurile esentiale si perturbarile endocrine si colectarea informatiilor prin intermediul smartphone-urilor

Penru mine, daca e miercuri, e biblioteca. Si daca e biblioteca, e revista de consumatori. Am mult de recuperat, in ultimele saptamini n-am fost libera miercurea.

Saptamina asta mi-au atras atentia 3 lucruri:

Agentia franceza a securitatii medicamentelor a dat publicitatii, cu mare intirziere, raportul comisiei stiintifice cu privire la riscurile provocate de aluminiul din vaccinuri.  Revista se intreaba de ce raportul a fost ferit de ochii publicului timp de 6 luni. Care sunt interesele? Probabil ca are ceva de-a face cu legea care prevede 11 vaccinuri obligatorii incepind cu 1 ianuarie 2018.

Treaba cu vaccinurile e destul de ambigua, zic eu. Pina una alta oamenii sint impartiti in pro-vaccin sau antivaccin, cei dintr-a doua categorie fiind diabolizati. Lucrurile sunt ori albe, ori negre, griul nu exista . Nu se accepta faptul ca poti sustine vaccinarea, DAR…in anumite conditii, anumite vaccinuri. Si, probabil de aceea studiile, care indraznesc sa puna la indoiala perfectiunea vaccinulor care salveaza vieti, nu prea au sanse sa fie luate in serios.

 

XXX

 

In ziua de azi sunt foarte la moda tot felul de produse naturale, care folosesc uleiurile esentiale in locul celori chimice. Insa uleiurile esentiale se pot dovedi foarte periculoase.

Exista banuieli cum ca uleiurile esentiale ar actiona ca perturbatori endocrinieni. Insa exista putine studii stiintifice care studiaza ipoteza legaturii dintre uleiuri si dereglarile hormonale. Primul studiu de acest fel a fost facut in anul 2007  si a fost publicat in New England Journal of Medecine. Studiul  descrie cresterea sanilor la 3 baieti de 4, 7 si 10 ani, ce foloseau regulat produse cosmetice in a caror compozitie intra uleiul de lavanda sau uleiul de arbore de ceai.  Sanii au intrat in regresie odata ce tratamentele au incetat.

De curind si francezii au remarcat aceleasi tulburari hormonale la baietii care foloseau produse pe baza de uleiuri esentiale.

 

XXX

 

Semnele Wi-Fi emise de telefoanele portabile sunt folosite de centrele comerciale pentru a colecta informatii despre clientii lor: in ce magazine intra , ce raioane viziteaza, cit timp stau acolo . Centrele comerciale sustin ca informatiile sunt anonime, insa pentru a urmari pe cineva, se inregistreaza adresa MAC a telefonului , care e specifica fiecarui telefon.

Pentru a nu fi urmarit ar trebui dezactivata reteaua WIFI, insa unele telefoane emit chiar si asa, in incercarea de a se conecta la retea. Ramine doar solutia de a folosi modul « avion ».