Oare v-am spus vreodata ca bibliotecile din Franta mi se par cel mai minunat lucru de aici? In primul rand putem imprumuta aproape orice carte, CD sau DVD in bibliotecile din reteaua noastra ( 9 biblioteci ). Daca nu au cartea in una din ele, dar exista in alta biblioteca a departamentului, o cer si o primesc in biblioteca mea. Daca nu este, putem face o sugestie de cumparare si cartea respectiva se cumpara de obicei.
Dar, pe linga asta, bibliotecile organizeaza multe alte activitati. Cele de adulti nu le prea cunosc, ca nu le frecventez, desi am auzit numai lucruri bune despre cluburile de lectura. In schimb de cele pentru copii am profitat si continuam sa o facem. Am inceput cu sedintele de povesti, cind in general bibliotecile invita cite un povestitor profesionist care le spune copiilor povesti. Unii povestitori sunt geniali , adevarati actori, si pot sa spun ca imi facea si mie placere sa ascult povestile lor. Uneori povestile sunt citite chiar de catre bibliotecare, iar majoritatea o fac cu mare talent. Cum la noi in casa se vorbeste romaneste, ma gindesc ca sedintele de povesti i-au ajutat pe copii (si chiar si pe mine) sa-si dezvolte vocabularul francez.
Pe linga povesti, se organizeaza tot felul de ateliere: de pictura, de creat benzi desenate, de creat decoratiuni de Pasti sau de Craciun, de creatii din fructe si legume, etc. Cum sunt 9 biblioteci , va dati seama ca avem de unde alege . Fiecare biblioteca are specificul ei, care depinde si de pasiunile bibliotecarelor. Care bibliotecare sunt niste doamne amabile si gata oricind sa ajute. Atelierele sunt gratuite, iar inscrierea la biblioteca e gratuita pentru copii si studenti, iar pentru adultii din zona costa 5 euro pe an.
Ma iau cu povesti ca sa va zic ca fiica-mea cea mica a participat simbata la atelierul de cosmetice bio. I-a placut si a venit foarte incintata cu un gel de dus cu paiete aurii si cu un parfum care-ti muta nasul, in care a amestecat ea tot felul de arome bio. Tot e mai bine decit dupa atelierele artistice, in care vine acasa cu diverse creatii voluminoase care nu trebuie aruncate sub nici un pretext.. Ma pregatesc sa o inscriu acum la un atelier de muzica si pictura. Atelierul de cosmetice exista si in varianta pentru adulti, cred ca e interesant pentru cineva care inca n-a facut cosmetice in casa.
Apoi am facut prajitura la borcan. Citisem pe grupul de care va povestisem intr-o vreme de ideea asta. Se face o pajitura dupa reteta obisnuita, doar ca se toarna intr-un borcan de sticla uns si tapetat, imediat ce prajitura e coapta se pune capacul borcanului, asa se poate pastra zice-se pina la 6 luni. N-as indrazni sa o pastrez 6 luni, dar 1-2 saptamini m-ar interesa sa o tin. De fapt pe mine cel mai mult ma intereseaza coptul in borcan de sticla, pentru ca unica tava antiaderenta pe care n-am eliminat-o e forma de muffins si mi-ar place sa renunt si la ea. Am folosit o reteta de muffins, am turnat aluatul cam pina la jumatatea unor borcane mai mici, care mi s-au parut potrivite ca dimensiuni. Reteta e una luata de pe marmiton, http://www.marmiton.org/recettes/recette_muffins-alleges-aux-pepites-de-chocolat_55913.aspx , noi am mai scazut putin zaharul. Au iesit perfect, data viitoare o sa o facem doar in borcane. In poze nu arata prea apetisant, din cauza fainii si untului care tapeteaza borcanul.
Folosesc pluralul « am facut…am folosit », dar sa dam Cezarului ce-i al Cezarului si sa precizez ca in afara de indicatii – foarte pretioase de altfel 🙂 – eu n-am intervenit cu nimic la prajituri, sotul a fost executantul.
Si, ca tot vorbeam despre sot, daca luna trecuta a fost luna geo-caching-ului, luna asta s-a gindit sa ne culturalizeze : a cumparat bilete pentru doua expozitii temporare. In avintul lui de cumparat bilete, ar fi vrut sa ne « culturalizeze » doar pe noi doi si cu o iesire la Crazy Horse, dar i-am reamintit ca ne-am hotarit sa economisim.
Ieri deci ne-am dus la a doua expozitie temporara, la Luvru. Cu ocazia iesirii am bifat si cei 10 mii de pasi , ca am lasat masina departe, sa nu platim parcarea. Am iesit cam dezamagiti de la expozitie ( Vermeer si pictorii flamanzi), asa ca tot sotul a avut ideea geniala de a intra la cealalta expozitie temporara, a carei intrare era comuna cu a noastra si unde nimeni nu ne intreba de sanatate (mai bine zis de bilete). Expozitia asta ne-a placut si am descoperit opera unui pictor francez de la inceputul secolului al 17-lea , Valentin de Boulogne, care s-a instalat la Roma si a pictat sub influenta lui Caravaggio.
In general ne plac expozitiile temporare : au un subiect interesant si timpul de vizita e relativ scurt, asa ca sunt apreciate de copii . Asa ii antrenam pentru iesit la muzee, ceea ce e practic pentru cind calatorim , cind sunt interesati si nu se plictisesc sa viziteze muzee, castele sau biserici. Iar cei mari se duc acum singuri sau cu prietenii in astfel de locuri.
La drumul de intoarcere am facut o pauza in Jardin des Tuilleries, am stat pe scaunele instalate pe malul lacusorului ca sa ne uitam la trecatori. Am facut si o poza, in care se vad norii, care mie mi se par fascinanti: parca in Romania norii nu sunt asa jos si nici n-au asa forme. Oare sa fie aici influenta oceanului care nu-i prea departe?
Spre seara ne-am dus la padure la cules de soc ca sa facem si noi ceea ce tot romanul care se respecta face in perioada asta: socata. Am constatat ca la padure socul nu e prea inflorit si ca in afara de noi nu mai sunt alti culegatori, ca nu lipsea nici o floare de prin arbusti. In alti ani am incercat sa fac socata cu miere sau cu zahar nerafinat, dar cum n-a avut succes, anul asta fac reteta clasica si am cumparat special un kilogram de zahar alb. Daca-i bal, bal sa fie !
Si voi ce-ati facut interesant sau placut in week-end?
La Rose...rose 
Multe si tot nu reusesc sa diminuez lista ca e prea lunga de cat am si as vrea sa fac. Sambata: recuperat fetita de la sport, noroc ca a dus-o o prietena, mers impreuna la o activitate super pentru copii facuta din recuperari, fugit acasa pt mancat ( ca am lasat de vineri deci incalzit) lasat baiatul la meci, venit acasa pt a pregati un apero pt antrenor utimul meci ( in speranta mea naiva ca vor mai fi si alti parinti care vor participa nu am pus prea multe, asa ca a fost un aperitif sarac in mancare si cu multa lume) mers la meci pt a lasa apero, fuga si lasat fetita la o aniversare ( noroc ca am un loc de cadouri si nu a trebuit sa merg la cumparaturi) intors la sfarsit de meci pentru apero, mers luat fetita de la aniversare, pregatit mancare, aranjat un pic in casa si fuga la culcat ca nu ma mai tineau picioare.Duminica am spus stop macar 3-4 pauze de 10 min ca chiar daca e scurta saptamana nu o sa ma tina nervii.
Elena bibliotecile, posta si primaria sunt locurile pe care incerc sa le evit din cauza orarului ca altfel ma enervez (9-12 si 14-18) cand mergi la lucru de la 9 – 18 nu stiu cum poti fi in doua locuri in acelas timp. De- abia ajung odata la trei luni sa merg la biblioteca sambata, noroc ca de un an au inschimbat orarul ca au deschis sambata. Cat despre posta evit sa cumpar pe Internet ca daca nu-l lasa in cutia postala, trebuie sa merg samabta dimineata si cum sunt multi ca mine este o coada de toata frumusetea.
J’aimeJ’aime
Mari, nu dispera, va veni si vremea ta! Glumesc, dar copiii o sa creasca.
Cind povestesti ma vad pe mine cand copiii mari erau la scoala primara. In fiecare dupa-amiaza aveau programata o activitate. Eu, fericita ca venisem aici si ei pot sa faca tot felul de lucruri interesante, i-am inscris unde au vrut. De ex programul era 2 seri pe saptamina patinaj. Trebuia sa-i astept in tribuna, unde era frig si intunecos(deci nu puteam citi). Apoi m-am aranjat cu o prietena romanca si povesteam in tribuna, ba-mi duceam de tricotat. Miercurea dimineata cite 2 activitati artistice de copil, gen desen si poterie, cu sandvici luat in graba ca sa ajunga la ora de tenis. Mai erau dupa amieze cu inot , plus cursuri de chitara (cu cor, solfegiu pe linga). Fugeam ca disperata de la una la alta si la inceputul anului le organizam cu greu sa intre toate. Apoi au crescut, fata facea si inot sincron, cu mers la competitii (antrenamente la ore imposibile gen 10-11 seara, teste, concursuri in weekend), tenis , la care era in echipa orasului, deci miercurea dupa-masa turnee, unde evident eu ii duceam, ca doar eram acasa, caram bebelusa dupa mine. Noroc ca baiatul nu era prea sportiv si nu mai facea atita. Cind era inot si tenis, mai era si calarie, cu asteptat in frig.
Si pe cind eram la tenis o mama mi-a zis ceva ce am tinut minte. Avea 2 baieti mari si o fata cu 10 ani mai mica ,de virsta alei mele mai mare. Si mi-a zis ca exact era si ea cu aia mari, tot fugea dintr-o parte in alta, la asta mica i-a spus: iti alegi o singura activitate. Deci la asta mica am simplificat: 2 activitati (pian si sport). Cu sportul de citeva luni nu mai face (are o problema la calciie), ceea ce ne usureaza si mai mult munca. Asa ca simbata dimineata noi mergem impreuna la piata, la biblioteca si terminam cu o cafea.
Biblioteca noastra e deschisa non-stop simbata pina la 5, cea din orasul vecin 6. Miercurea e nonstop, iar seara pe rind o biblioteca are program pina la ora 7 jumate. Cred ca-s avantajele zonei pariziene.
Ce vreau sa spun e ca te inteleg, dar am 2 sfaturi. Unu: sa nu le mai vezi ca pe o corvoada si ca pe o fuga, daca iti schimbi putin unghiul de vedere, se simplifica. Spun din experienta. Citeva saptamini am incercat sa rentabilizez orele de pian ale fetei, cu fugit la cumparaturi. Acum stau cu ea la ora si profit de timpul ala, chiar imi face placere sa ascult exercitiile ei. Si doi: am simplificat multe lucruri, chiar si in relatiile cu altii. Zici ca nimeni n-a dus mincare la apero, dar in cazul asta eu as zice ca nu-i treaba mea, eu mi-am facut-o si gata.
J’aimeJ’aime
Multumesc Elena de incurajari, simplific mult, si caut tot timpul sa ma organizez si sa schimb punctul de vedere, numai ca vezi tu francezii sunt foarte conservatori si s-i inchimbi e ca si cum ai muta munti, Acum la capitolul asta lucru nu incerc sa-i mai schimb sau sa le explic. O sa-ti scriu pe privat dar timpul asta batal vina. Asa am zis si eu pt apero, m-am simntit prost ca a fost cam saracacel .Pe unii din parinti ii cunosc de ani de zile, nu o sa-i inschimb si nici nu o sa le explic.
J’aimeJ’aime
Nu trebe sa te simti tu prost !
Sa vezi cind am fost la aniversarea casatoriei unor prieteni francezi! Au inchiriat o sala. Si s-au ocupat ei de mincare , de muzica si de distractie. Cine a vrut a dus cite ceva : noi ca romanul am dus si mincare, si cadou(s-au dat bani) ,am tinut sa duc si flori .Atita saracie la mincare nu mi-am imaginat ca se poate :))) Program artistic au facut ei si invitatii: fiecare dupa talente, ca multi francezi cinta la instrumente. Pina la urma a fost o seara distractiva desi am venit cam infometati acasa 🙂 ca sa-ti dau exemplu, la brinzeturi au avut o singura brinza tip camemebert (avea totusi un diametru de vreo 20-25 cm) pentru citeva zeci de invitati. Cu banii strinsi au facut o excursie faina cu unul din copii.
J’aimeJ’aime
Citind comentariile voastre m-am trezit gandindu-ma serios daca mai fac si un al doilea bebe :)))
J’aimeJ’aime
Iulia, cand eram gravida cu fata, dupa ce ceilalti erau relativ mari, sotul se gindea cu groaza ca iar scutece, iar nopti nedormite, iar gradinita…Dar nu-i deloc asa, ca iei fiecare zi asa cum vine si profiti de copil, totul e sa nu te proiectezi in viitor, ca el oricum vine.Ca dupa aia le iei si le rezumi e altceva. Si apoi nu stiu parerea altora, dar mi se pare ca realizarile copiilor ma bucura mai mult decit ale mele personale.
J’aimeJ’aime
idea cu prajitura in borcane e super eu mai fac pana cotta ca o poti faci cu mai multe zile inainte.
J’aimeJ’aime
eu fac cupcake in borcane de cateva luni, pentru ca vreau sa evit siliconul si plasticul. Mi-a plesnit unul singur, dar apoi am invatat sa le bag de cand cuptorul e rece, . Ok, le mancam destul de repede, nu stiu cum e sa ajunga peste 6 luni. Am ajuns la o colectie incomensurabila de borcane acasa….
Ce imi e greu: e sa ung cu unt si faina, apoi le spal. Le las cu apa la inmuiat, si apoi in masina de spalat vase, dar tot au lipite de ele resturi prajituroase. Si la fel, transportatul, daca plecam undeva…numai cu borcane nu imi vine sa merg.
J’aimeJ’aime
La noi direct in cuptorul fierbinte! Si se spala perfect la masina (nu inmoi, nu clatesc).
Am avut niste borcane tare dragute, cu o albina pe ele, fusese miere. Alea s-au spart cind am pus gem. De atunci folosesc doar borcane de gemuri sau lucruri care au fost la un moment date puse fierbinti acolo.
Si noi avem o mare colectie de borcane.
J’aimeAimé par 1 personne
Despre biblioteca: sunt si in Bucuresti multe, si gratuite.Nu la acelasi nivel cu cele din Franta, evident, iar activitati asemanatoare se intampla in Bucuresti pe la clubul copiilor (echivalentul casei pionierului comunist). Ok, suntem inca ani departe de Franta, dar crestem, incet incet 🙂
J’aimeJ’aime
Foarte interesant!
J’aimeJ’aime
Bibliotecile din Romania sunt sigura ca au crescut, vara trecuta n-am avut timp, dar vara asta i-am promis fetei ca o mergem. Dintotdeauna mi-au placut bibliotecile , chiar si alea de pe vremea mea (frecventam cite puteam), dar aici sunt in culmea extazului, mai ales ca jonglez intre mai multe, fiecare cu atmosfera ei.
A, si apropo de atmosfera: unele si-au scos deja sezlonguri si scaune afara, pe terasa. Iar la mine in oras ,vara, o zi pe saptamina merg bibliotecarele cu carti pe bicicleta in cite un parc din oras si instaleaza acolo paturici si le citesc copiilor din zona.
Si iar ce-mi place la biblioteci: pot sa iau 20 de documente (carti, CD-uri, DVD-uri).
Inainte sa venim aici, deci acum 20 si un pic de ani frecventam biblioteca Institutului Cultural francez. Deja mi se parea f faina, aveau si DVD-uri pe vremea aia . Organizau si activitati. Iar in vacante faceau un fel de tabara de vara pentru copii. Banuiesc ca intre timp e chiar si mai fain decit era.
Stiu pe cineva pasionat care face activitati la Clubul copiilor. Si la noi poti face activitati in multe locuri, insa la biblioteci imi place ca vin tot timpul cu ceva interesant . Asta iarna facusera un flashmob si au pus video-ul cu bibliotecarele dansind 🙂
Toate adunate fac ca pt mine bibliotecile de aici sa fie un loc special. Si nu numai pt mine.
J’aimeJ’aime
Ati avut un program foarte frumos in week-end, mie imi plac si pictorii flamanzi 🙂 Cand am vizitat si eu muzeul Luvru am fost foarte impresionata de grupurile de copii micuţi ce se asezau turceste pe jos, in timp ce o profesoara le dadea explicatii. Si scuze, ca nu era la Luvru, ci la d’Orsay. Adica cei ce stateau pe jos. Norii au forme foarte frumoase si la noi, si eu iubesc sa ii admir. Parca nu sunt josi, totusi 🙂 Noi am fost la Food Revolution Day, iar duminică am facut cumparaturi si apoi am bucatarit. O ciorbica, o fripturica si prajiturica, dar nu in borcan.
J’aimeJ’aime
Si copiii mei au fost cu scoala la Musée D’Orsay 🙂 De cind cu atentatele nu mai ies la Paris, pacat. Copiii francezi se pun pe jos turceste in tot felul de locuri, la inceput mi se parea ciudat asta.
J’aimeJ’aime