De ce nu mi-e frica de bacterii

Scrisesem postul asta acum citeva luni. Initial nu am vrut sa-l public, zicindu-mi ca in general lumea nu gindeste ca mine. Dar azi mi-am spus ca daca pun pe un singur om pe ginduri, imi ajunge. Asa ca risc 🙂

Dupa ce mi-am terminat studiile, am lucrat intr-un laborator.. Era un laborator de control alimentar Acolo am vazut salmonele, streptococi si stafilococi si alte bacterii de care lumea se ingrozeste . Masa de prinz ne-o luam in aceeasi incapere in care cultivam respectivele bacterii. Nu ma stresa deloc atmosfera , nu m-am gindit nici o clipa ca as putea lua niste microbi cu mine, acasa. Bineinteles, aveam halate si munca o faceam in conditii stricte de sterilitate.

Poate ar trebui sa explic putin ce se intimpla in laboratoarele de microbiologie. Ca sa vedem daca probele sunt contaminate , in general se foloseste o veche metoda : cea a culturii.

O cantitatate infima din proba recoltata, se insaminteaza pe asa numita placa de cultura, care contine un mediu (un strat de 2-3 mm ) ce ofera hrana bacteriilor, astfel incit dupa o incubare la 37°, din fiecare bacterie initiala se dezvolta cite o colonie , vizibila cu ochiul liber. Fiecare specie de bacterii formeaza o colonie caracteristica ca aspect (forma, culoare, marime etc) iar unele au miros dupa care sunt imediat identificate (specia Pseudomonas, de exemplu are un miros extrem de caracteristic).

Dis de dimineata munca in laborator incepe cu « citirea » placilor cultivate in ziua anterioara. Unele bacterii n-au nici o semnificatie patologica, noi le cautam doar pe cele patogene (Streptococ, Stafilococ, Pseudomonas, Salmonela, etc, sunt un numar destul de restrins). De multe ori, chiar in aceeasi familie, doar unele sunt patogene :  la suprafata pielii, in gura sau in nas avem o multime de Streptococi comensali, adica stau cuminti si-si fac viata acolo fara sa ne deranjeze cu nimic. Asadar la citirea placilor se urmareste prezenta unor colonii caracteristice de germeni patogeni : daca nu exista, rezultatul e negativ .

placi
Asa arata placile. Cele selective au diferite culori, in functie de substanta continuta. Scuzati calitatea pozei, in lipsa de altceva, am fotografiat imaginea tiparita a lucrarii mele de diploma

 

Daca se banuieste prezenta unor germeni patogeni , fiecare colonie suspecta e insamintata mai departe pe placi speciale, selective, care contin substante ce favorizeaza cresterea unei singure specii bacteriene. Deci in caz de rezultat pozitiv, timpul de analiza e , evident, lung : placile selective se lasa iar la incubat , dupa care urmeaza procese mai complexe de identificare cu precizie a speciei bacteriene sau in caz de analize umane , o antibiograma . Antibiograma e tot o cultura : bacteria respectiva se cultiva in prezenta de antibiotice, daca nu creste nimic, antibioticul e eficace.

Laboratoarele au in frigider, in eprubete ,ca intr-o biblioteca , toate speciile de bacterii patogene care s-ar putea gasi in urma culturii.

10 ani mai tirziu, in Franta , diploma mea nefiind recunoscuta, am reusit la un moment dat sa fac o munca oarecum asemanatoare cu ceea ce facusem : intr-un laborator de analize medicale. Aici, marea diferenta fata de Romania era ca toata lumea isi facea munca cum putea, cit despre conditiile de sterilitate n-are rost sa discutam, multe erau doar de ochii lumii. Am vazut analize cu rezultate puse din burta, am vazut reactivi care se foloseau desi erau expirati de luni de zile , am vazut … destule. Nu lucram cu manusi pe partea de hematologie (analize de singe), nimeni nu lucra, in naivitatea mea nu m-am gindit ca poate ar trebui, desi puneam mina pe eprubete de singe pentru carea faceam teste sida sau hepatita B. In partea de bacteriologie nu exista nimic pentru dezinfectat, unica hota nu se folosea , ca era veche si nu mai era buna decit de raspindit bacterii in aerul ambiant (mi s-a atras atentia sa nu cumva sa-i dau drumul). Cum am spus, diferenta fata de Romania era ca aici era vopsit bine gardul pe dinafara : laboratorul in care lucram avea toate certificatiile necesare si din punct de vedere birocratic, totul era perfect.

Mincam intr-o incapere separata, dar tot cu halatele pe noi, iar colegele isi spalau si puneau la uscat tacimurile printre sticlaria de laborator sau pipetele folosite la reactivi.

Anii au trecut, la un moment dat am facut niste studii aici. In cadrul stagiului, am lucrat tot intr-un laborator. Acolo se lucra steril, serios, ca in Romania. Cum ne ocupam de analiza apei , vedeam nu o data Legionela…poate ati auzit de boala numita legioneloza. Nici acolo nu-mi era frica, lucram cu diverse bacterii , le cultivam, dar nu m-am gindit nici un moment ca as fi in vreun pericol.

Apoi mi s-a nascut al treilea copil si n-am avut destul lapte sa-l alaptez, i-am dat completare, ca celor mai mari. Moasa mi-a zis ca in epoca asta nu se mai practica sfinta sterilizare a biberoanelor, pe care o aplicasem cu mult sirg la biberoanele fratilor mari. Asa ca n-am sterilizat nici un biberon : le spalam cu grija doar, ba de mina, ba de masina, le lasam sa se usuce…si gata. Bineinteles ca la copilul nr 3 am fost si mai relaxata, conform anecdotei ca daca la primul cade suzeta pe jos o iei o speli si o dezinfectezi, la al doilea o iei doar, la al treilea trimiti ciinele sa o aduca. De unde la primul spalam de mina si calcam hainele ca sa se « dezinfecteze », la al treilea hainele mergeau direct in masina , cu ale noastre . Acum mi se pare logic, nu stiu de ce ar trebui sa se dezinfecteze.

In urma tuturor experientelor astora, pot sa afirm ca mie nu mi-e frica de microbi. Nu dezinfectez nimic, n-am dezinfectante acasa : daca e curat imi ajunge. Cumpar lapte de la piata si nu-l fierb niciodata, spre disperarea medicilor din familie care imi prevestesc tuberculoza…dar ia ghiciti cine a avut salmoneloza in anturajul nostru? Nu noi. Ci tot aia care dezinfecteaza de zor si se feresc de bacterii. Bineinteles, faptul ca sunt relaxata nu inseamna ca nu respect regulile de igiena , de exemplu evit contactul dintre carnea de pui si alte alimente si obiecte(asta de cind lucram in control alimentar mi se trage). Dar imi folosesc logica si bunul simt. Ranile se vindeca de la sine : daca sunt murdare le spal cu apa si sapun . Nu presar pe ele pudre dezinfectante sau cu antibiotice, se descurca organismul si singur. Nu luam dezinfectante gastrice daca unul din noi are (extrem de rar)  enterita. Si in nici un caz nu luam antibiotice la o durere de git sau raceala mai puternica.

Cartile citite in ultima vreme mi-au confirmat justetea observatiilor mele empirice. Le recomand in special pe urmatoarele :

  • Giulia Enders : Sarmul discret al intestinului.
  • Alanna Collen : Prietenele noastre bacteriile (nu cred ca exista traducerea in romana).

Pe foarte pe scurt ce am retinut : bacteriile din intestin sunt mai numeroase decit celulele corpului nostru, ceea ce naste intrebarea daca nu ele ne conduc pe noi.

Oamenii au aparut pe Pamint pe cind bacteriile erau deja prezente, deci convietuim cu ele de mii de ani. Indepartindu-le , rupem un echilibru. Folosind dezinfectante, eliminam toate bacteriile , asa ca bacterii « rele » pot veni sa ia locul celor bune, care aveau rolul de paznici. Dupa o cura cu antibiotice distrugem toate bacteriile prezente in intestin, care convietuiesc acolo pasnic, deci din nou rupem un echilibru, iar consecintele inmultirii bacteriilor patogene in urma tratamentului sunt numeroase. Una dintre ele e ingrasarea. Crescatorii industriali de porci profita de acest efect, tratind porcii , ca sa-i ingrase mai rapid.

Tot dezinfectind, selectam de fapt bateriile cele mai rezistente. Unde se gasesc cele mai de temut bacterii? In spitale, de unde bolile nozocomiale.

Acum ceva timp am vazut un film foarte interesant despre dezastrele agriculturii intensive : tratamentele solului au distrus bacteriile care il populau, asa ca acum suprafetele folosite in agricultura sunt sterile, ceea ce are ca si consecinta un randament in scadere, desi se folosesc doze tot mai mari de ingrasaminte, cu rezultate tot mai slabe.

Asa ca la noi in casa convietuim pasnic noi si bacteriile noastre. Ba chiar le si inmultesc : maia, bors, alimente fermentate, iaurt, chefir…

Voi ce parere aveti despre toate astea ?

 

 

Publicités

26 réflexions sur “De ce nu mi-e frica de bacterii

  1. Parerea mea o stii si bag sama ca nu e articol scris pt mine dar evident ca nu tac:D – unde ai pomenit tu o femeie tacuta? 😀 . Parerea mea a fost sustinuta si ridicata de un dermatolog din Bucuresti ( pt ca are studii in strainatate, si ea si sotul lucrau la spital Colentina, si ea m-a reparat din vorbe fara sa imi dea cortizoni ca ceilalti anteriori). Din cauza ei nu ma spal pe maini prea des cu sapun, apa imi e suficienta. Spal pe jos cu apa si dezinfectarea a disparut din viata mea, iar la detergenti..stii ce folosesc si ca fac economie.

    Consider ca traim intr-un ecosistem, iar cea mai mare bacterie din casa mea sunt eu. Mai am si bacterii din lada de compost, din iaurt, din muraturi, din fermentat bors si maia ( cu ultimile am rarit-o vara).

    Stii si parerea mea despre bacteriile care duc la mirosul de transpiratie.

    Si ca oricine isi poate reechilibra ecosistemul, doar sa vrea sa renunte la chimicoase.

    Si mai stii ca nu bacteriile ne omoara, ci lipsa echilibrului. Expunem un grup de persoane la o bacterie si nu eu ma voi infecta prima (desi am astm) ci fumatorii, sedentarii, obezii, chimizatii si mai ales stresatii.

    Ba mai mult, citii despre o bacterie faina: mycobacteria vaccae. Citeste despre ea 😉 . Uneori ma gandesc ca ar trebui sa iau o gura de pamant pt bacteria asta 😀

    J'aime

  2. Iti stiu parerea 🙂 Suntem două 🙂 Si e exact cum spui: facem parte dintr-un ecosistem. Stricam ceva din el, noi suportam consecinţe.
    Am uitat sa spun ca nu luam nici antiseptice pentru git, si alea se stie ca nu sunt bune la nimic.
    Dar tot de neimbolnavit, dar nu e vorba de bacterii ci de parazit. De mica am avut pisici, apoi am umblat mult cu animale , am mincat chestii crude, chiar si scoici culese de mine de pe plaja, carne cruda etc. Si la 40 ani am descoperit ci stupoare ca nu facusem inca toxoplasmoza.
    Si cum zicea Dna cu blogul ei nicrunicruit: toxiinfectii alimentare apar acum, cind totul e sterilizat, pasteurizat, asa ca bacteriile rele gasesc loc in voie sa se inmulteasca.

    Aimé par 2 people

    1. Buna micobacteria ta, am citit despre ea. Mai ca-ti da chef sa gusti niste pamint, exact cum spui. Noi morcovii sau ridichile si de fapt multe radacinoase le spalam cu o perie, nici nu ne prea stresam sa le spalam prea bine, poate ca atunci cind mincam ne luam si o mica doza de bacterie?!

      Aimé par 1 personne

  3. cred ca te-ai obisnuit deja cu mine ca nu pun comentarii d-alea cu ”fain articol” sau ”ai dreptate”. Eu ori imi exprim acordul, ori zic ce nu-mi convine :D. Daca tac, fac riduri. Cu unele lucruri sunt de acord, cum ar fi utilizarea de tot felul de produse de farmacie pentru o taietura. Chiar si cu sterilizarea iti dau o oarecare dreptate. Dar uite eu am caine in casa. Pot eu sa curat doar cu apa podelele?

    J'aime

  4. Nu ma deranjeaza, ca asa sunt si eu, vorba sora-mii : Gica Contra. Si discutiile astea ne fac sa luam idei una de la alta. Si imi plac persoanele care imi spun in fata ce au de zis.
    Nu stiu cum e cu un ciine in casa si cita mizerie face daca e mare si are parul lung. Dar stiam o dna care avea un ciine de-ala mic, pe care il pupa pe gura si care isi baga botul in farfuria ei. Stiu casa in care pisicile se suie pe masa. Asa ca fiecare cu ale lui, eu n-as accepta . Dar persoanele care accepta n-au nici o problema.
    Eu una as spala cu apa daca aspir bine inainte. Oricum eu nu spal decit cu apa, de ani buni. Acum vreo 7-8 ani am incercat sa spal cu sapun negru f diluat (e un sapun cu ulei de in) , dar s-a facut o mizga alunecatoare. Am spalat o vreme cu aparat cu aburi, dar am renuntat la el de multi ani.

    Aimé par 1 personne

      1. eu am aparat de aburi, din ala ieftin de la lidl; face toti banii; adica nu mai tb sa folosesti niciun produs; eu sunt tare multu de el si il recomand cu incredere
        eu am oroare de mop; adica mai degraba de idea de obiect in sine….asa ca aparatelul asta e numai bn

        Aimé par 1 personne

  5. Nici eu nu-s asa disperata cu dezinfectatul prin casa, dar respect o regula mare si lata: cand vin acasa din orasul, primul drum este la baie pentru a ma spala pe maini. Nu mananc fara sa ma spal pe maini, iar daca sunt pe afara si nu am acces la apa, folosesc ori servetele anti-bacteriene, ori gel dezinfectant. N-as putea altfel, pentru ca pun mana pe bani si pe produse din supermarket-uri care trec prin sute de maini.

    J'aime

  6. Da, asta facem si noi, ne spalam cind ajungem acasa. sau nu ne punem cu hainele de afara pe pat.

    Incearca sa nu mai cumperi servete antibacteriene sau gel dezinfectant: Gelul nu spala, doar omoara bacteriile (fara discriminare: si bune, si rele) de pe miini, ele ramin pe miini, doar ca au murit . Uite aici un video care spune de ce e rau sa-l folosesti, Pe linga ca-ti omori bacteriile mai absorbi si perturbatori endocrinieni. https://www.youtube.com/watch?v=NZ6RldO-SvE&feature=youtu.be
    Noi ne clatim cu putina apa din sticla .

    J'aime

    1. L-am vizualizat…e naspa, intr-adevar. O sa incerc sa nu mai folosesc, dar partea proasta este ca nu am mereu apa la indemana pentru a ma spala si uneori vreau sa mananc un snack ceva si nu pot sa pun mainile murdare…

      Mersi pentru sfaturi, o sa le iau in calcul. 🙂

      Aimé par 1 personne

  7. Animalele salbatice cand sunt ranite primul lucru pe care il fac merg in mocirla, porcii se balacesc in mocirla si nu au alergii. Vazusem undeva un reportaj zicand ca e bine ca copii mici sa se joace cu pamant isi intaresc sistemul imunitar.

    Eu cu greu m am acomodat la moda de pe aici de a merge in casa cu papucii, pe ai mei ii cert tot timpul dar cand am invitati mi-e greu sa le zic sa se descalte.

    Aimé par 3 people

  8. Exact cu animalele. Si chiar cind se ling, Sau daca ne ducem noi degetul la gura dupa taieturi: saliva contine lizozim, care are rol antibacterian. Baiatul meu nu s-a jucat neaparat cu pamint, dar minca furnici si alte chestii gasite pe jos. Iar una din fete isi baga degetul in nas si apoi, discret, in gura, ceea ce mi s-a parut f gretos, pina am citit asta http://www.atlantico.fr/decryptage/pourquoi-manger-crottes-nez-est-bon-pour-sante-nicole-delepine-2208887.html si am vazut ca de fapt isi mareste imunitatea :)))

    Noi avem papuci de casa si copiii care vin se descalta, unii isi aduc si pantofii cu ei. Mie nu de microbi mi-e, ci ca se face tot timpul un fel de nisip pe jos, nici nu stiu de unde vine. Moda cu care m-am acomodat mai greu e aia cu statul copiilor pe jos oriunde: in muzee, chiar pe strada. Si cu care nu m-am acomodat e la piscina in vestiare : in loc sa stea pe banci, unii isi intind prosopul de parca ar fi la plaja, pe jos, si se schimba pe el. Dar acolo balteste o apa murdara, ca se intra cu pantofii.

    J'aime

  9. Nici mie nu mi-e frică de bacterii și nu sunt obsedată de dezinfectante. Gelurile alea de spălat pe mâini fără apă (de le ții în poșetă) mi se par grețoase/ cleioase și nu le pot folosi.
    Mi-e frică în schimb de antibiotice și am încercat să le folosesc cât mai rar, doar în cazuri extreme. Eu, de exemplu, am luat doar de două ori în viața mea, prima dată la 9 ani când am avut scarlatină și a doua oară pe la 40 în urma unei infecții. Fiică-mea tot de două ori (infecție urinară) și băiatul niciodată. Cunosc în schimb cazuri când unii fac o ”cură” de antibiotice tot la 3-4 luni pentru că, probabil, organismul lor nu mai are imunitate.

    J'aime

  10. Te invidiez, Ioana draga! Iar ca fiul tau cred ca nu prea exista multe persoane in ziua de azi, sa nu fi luat antibiotice. Eu în copilarie am tot primit, am avut si eu scarlatina, apoi si adult am luat pina acum vreo 10 ani, cind m-am mai desteptat si n-am mai luat daca mi s-a prescris ,dar stiam ca se vindeca si fara , de exemplu sinuzita. Copiii mei au luat, nu foarte des, dar destul, ca le dam daca le prescria medicul. Ce e bine in ultimii ani medicul nostru iti face imediat test pentru streptococ, deci nu iti mai da antibiotice decit daca il ai.
    Aveam o prietena care cum zici si tu, lua foarte des, ba venea să-mi povestească ce răceală grava are, ca medicul iar i-a dat antibiotice. Si sunt unii care împart cu darnicie reţete la aşa ceva, in categoria asta intra si cei din familia mea 🙂

    J'aime

  11. Imi aducaminte ca in copilarie fiecare vacanta o petreceam la bunici. Nu ma spalam pe maini decat seara, mancam fructe nespalate, mancam clei de pe copaci,reciclam guma de mestecat, mancam ceapa verde si macris – nespalate – desi vazusem de cateva ori caini care urinau pe ele si mancam pere cu viermi.

    Azi procedez invers, ma spal pe maini fooarte des (desi stiu ca nu e bine nici asa), spal de 3 ori fructele chiar si alea bio si dezinfectez casa ca o obsedata. Sincer, articolul tau m-a pus pe ganduri si poate o las si eu mai moale…

    J'aime

  12. Oamenii care tot dezinfecteaza nu pot nici sa-si faca maia, care e de fapt o cultura a germenilor din aer, si in cazul lor aerul e steril.

    Acum vreo 10 ani am citit cartea doctorului Mendelsohn, scrisa prin anii 70, dar f de actualitate: How to rise à healthy child in spite of your doctor. Acolo am vazut ca pina si stafilococul auriu nu-i grav decit la copiii cu imunitate scazuta, iar adultii nici nu trebuie sa se trateze.E o carte pe care o recomand tuturor viitoarelor mame si nu numai, ca de fapt nu-i vorba acolo neaparat de copii, ci de normalitate . La noi, copiii care intra in colectivitat n-au nevoie decit de certificat cu cele 3 vaccinuri obligatorii (care din pacate se inmultesc la 11), nu tu exsudat faringian sau coprocultura. Stiu ei ce stiu. Copiii nu-s mai bolnavi decit in Romania.

    Merele nici nu trebuie spalate, ca vin gata spalate cind se sorteaza pe banda: plutesc pe un pat de apa. Eu spal fructele, dar mai gust nespalate, ca dna de la magazinul bio ma tot imbie cu cite un fruct. Apoi daca cumpar cirese sau caise mai maninc pe drumul spre casa din ele.

    Noua ne dadea educatoarea guma gata mestecata de fetele ei 🙂

    Eu de cind am citit cartea cu Nos amies les bactéries, aplic metoda invatata de la o femeie si nici pe corp nu prea ma mai spal cu sapun, apa ajunge . Rufele le spal la 30 sau 40 °, nu ma stresez chiar deloc. Am eu alte frici 🙂 dar nu si cea de bacterii.

    J'aime

  13. foarte interesant ce povestesti tu aici
    si eu sunt foarte relaxata cu dezifectatul, desi am bebe mic folosesc in continuare otet si bicarbonat sa curat
    cat despre biberoane, well nici eu nu le sterilizez, decat foarte rar, eventual dupa ce venim din vreun citytrip; le spal cu apa si detergent, le pun la uscat si asta e tot si asta spre disperarea cunostintelor care folosesc sterilizatoare, isi infofolesc copii si pe timp de vara si fac 28-30 de grade in casa…..
    sunt tare pro pentru normalitate si ma apuca nervii cand vad in Ro extremele la care s-a ajuns din toate punctele de vedere, inclusiv al igienei….

    Aimé par 1 personne

  14. Bine faci! Eu la primul fierbeam biberoane, am si ars vreo 2. Culmea ca atunci cind am inceput sa-i dau lapte praf a dat sotul fuga la farmacie si a gasit doar biberoane de sticla la care se adapta (pur si simplu se tragea peste gitul ei) o tetina din cauciuc natural! Dar crezi ca mi-au ajuns alea? Nu, dupa aia am primit de-alea « frumoase », de plastic 🙂 La al doilea sterilizam mai rar. La ultimul as fi vrut eu biberoane de sticla…
    Eu credeam ca sterilizam sau faceam alte prostii din lipsa de informatie, dar acum cind informatia e peste tot, ma mir ca s-a ajuns la extremele de care spui.

    J'aime

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s