O saptamana de gaini

Azi se împlinește o saptamana de cand găinile au venit la noi si m-am gandit că n-ar fi rău sa fac un mic bilant.

Intai de toate, asa cum v-am spus aici , eu n-am prea venit in contact cu gaini: nu stiam mare lucru despre obiceiurile lor, cum sa te porți cu ele, nimic. Gandindu-ma bine, mi-am dat seama ca n-am venit in contact cu gaini vii. La facultate nu am vazut gaini in viata, in schimb am disecat o grămadă de gaini moarte. Ceea ce nu ma  ajuta deloc acum. Ma ajuta cand fac fripturi, supe, transez gainile, dar nu acum. Sotul a avut gaini la bunici, asa ca el mai stie cate ceva, dar a uitat sau nu era la curent, de exemplu, cu ce facea bunica lui cand o gaina era bolnava.

Am citit carti, am citit articole pe internet, mai imi intreb colega care a lucrat într-o crescatorie de pui, iar sotul o colega care are 3 gaini.

Intai am studiat rasele de gaini ouatoare. Cum nu ne-am putut decide, am luat 4 gaini de rase diferite, asa cum povesteam in articol.

S-a pus problema de unde le cumparam. Găsisem o ferma pe internet care crestea gaini fericite, intr-un efectiv destul de redus, tinand seama de ritmul lor fiziologic, ceea ce insemna ca nu vindeau primavara gaini ouatoare, pentru ca primavara abia ies puii din oua. Mi-ar fi placut, dar cum eram in intarziere cu cumparatul cotetului, ar fi insemnat sa luăm gaini ouatoare mult mai incolo.

Am gasit alta ferma care livra gaini, dar n-am vrut sa riscam cu livrarea.

Pana la urma sotul a gasit un magazin, care isi zice ferma, desi e un magazin de gradinarit. S-a conversat mult prin mail cu responsabilul raionului de gaini, asa ca duminica trecuta ne-am prezentat sa luam gainile. Domnul respectiv parea foarte dedicat, gainile stateau in spații mari si pareau fericite. Ni s-a spus ca vin de la o crescatorie de talie umana (sau gaineasca??). Nenea responsabil ne-a dat cateva sfaturi, din care cel mai important mi s-a parut sa le prindem intotdeauna aripile cand le manipulam. Ne-a fost de mare ajutor sfatul . Daca avem probleme, putem sa ii scriem, iar magazinul ne ofera garantie: primesc gainile bolnave, le trateaza si le inapoiaza. Ma intreb insa daca intr-adevar fac asta si nu cumva dau o gaina noua in loc. Cred ca suspiciunile mele vin de la studiile mele, cand bolile pe care le-am invatat se tratau invariabil cu « sacrificarea efectivului, dezinfectie si repopulare ».

Cotetul. Desi am citit o multime de carti despre cum sa construiesti unul, nu ne-am inhamat la asa ceva. Am citit ca nu e bine sa luam un cotet ieftin chinezesc din magazine de gradinarit: nu sunt nici practice, nici nu dureaza prea mult. Nu suntem nici adeptii marilor lanturi de magazine si nici a originii chinezesti.

Am tot facut cautari pe internet si am gasit o firma care fabrica in Franta cotete de lemn de calitate. Din nefericire, producatorul s-a dovedit un escroc care lua banii oamenilor si nu facea nimic in schimb. Nouă ne-a luat doar banii de avans, ca am anulat comanda la timp, dar mi-au scris cateva persoane ( pusesem un comentariu pe FB) care au platit in integralitate cotetul. Daca sunteti din Franta, sa stiti de ce sa va feriti: Plumes et oiseaux. Situl e foarte bine facut, cu informatii despre gaini, cu link-uri spre crescatori, cu pagina FB. La inceput am fost incantata. Mai ales ca patronul raspunde cu solicitudine la intrebari si e foarte serviabil…pana in momentul cand ai plasat comanda. Numele lui nu suna frantuzesc, dar nici al meu nu suna frantuzesc, asa ca n-am considerat asta ceva important.

Am gasit apoi o firma care fabrica in Alsacia cotete din lemn de pin Douglas, lemn care nu lasa sa se instaleze temutii păduchi iar acoperisul se deschide usor pentru curatat. Cotetul are si tarc metalic si ne-a fost livrat acasa. E facut din placi de lemn mai groase decat cele care se folosesc in mod obisnuit, ceea ce, dupa cum zice producatorul, izoleaza bine de frig, dar ce te faci cu gaurile de la imbinarea lemnului? Alt defect e ca ne-am trezit ca se prelinge apa in cuibar atunci cand ploua tocmai datorita sistemului de demontat acoperisul. Asa ca trebuie sa ne punem pe treaba sa facem ceva modificari. Si n-a fost deloc ieftin cotetul. Usita se deschide automat, are si o celula solară, dar noi pentru moment am reglat o ora de deschidere si alta de inchidere. In teorie, ca in practica in primele 2 zile scoteam noi gainile din cotet si le bagam inapoi seara, apoi au invata sa iasa singure, iar aseara (mare victorie!) au si intrat, in sfarsit, singure.

Ma gandesc ca pentru iarna viitoare trebuie sa facem un sistem pentru a le proteja mai bine de frig, nu neaparat un sistem de incalzire cu aer, ci pur si simplu sa izolam mai bine cotetul. Vazusem intr-o carte de permacultura un cotet construit din caramizi, cu o sera lipita de el. Compostorul era in cotet, gainile profitau de caldura degajata de compost, iar caldura degajata de cotet servea la incalzirea serei. Visuri…ce sa zic?! Pentru asa ceva trebuie loc mare, noi nu am strica gradina ca sa mai betonam.

Pentru imbunatarirea cotetului prevedem sa inlocuim acoperisul de pe partea de cuibar cu ceva transparent, din sticla sau plexiglas. Sotul zice ca in cuibar trebuie lumina, iar lumina de acolo ar mai lumina cat de cat cotetul, altfel e in bezna, exceptand putina lumina care intra prin spatiile de la imbinari.

Ce efort ne ia ingrijirea gainilor. Colega sotului care e posesoare de gaini ne-a spus ca e important sa putem intra usor in tarc, care ar fi bine sa fie destul de inalt. Nu i-am ascultat sfatul si rau am facut, ca ne chinuim sa intram inauntru ca sa le punem mancare sau apa sau sa le curatam puțin.

Tot ea ne-a sfatuit sa nu cumva sa luam mai mult de 3 gaini, pentru ca e foarte mult de lucru la ele. N-am ascultat-o nici aici, dar nu ni se pare mult sau o facem cu placere, asa ca nu pare munca. Curatam dimineata, le punem apa curata si mancare, mai curatam putin seara si gata. Nu stiu ce sa zic: ori nu ne dam inca seama, ori francezii obisnuiti de pe aici, care isi folosesc gradina doar ca ornament si loc de barbecue, ar vrea ca doar sa adune ouale gainilor si restul li se pare efort. Asta inca ramane de vazut.

Ce am pus in cotet. N-am pus paie, ca firma producatoare ne-a oferit gratuit o litiera facuta din fân aglomerat. Absoarbe mult mai bine decat paiele simple, nu face praf, o sa mai cumparam.  Cand fac comanda, mai iau si paman de diatomee, care e un insecticid natural, omoara eventualii paduchi prin metode fizice. In cuibar am pus fân bio, l-am cumparat de la raionul de iepuri al magazinului. Probabil cand vom taia iarba gradinii, o sa avem fanul nostru. Pentru moment cuibarul e neatins, productia de oua fiind egala cu zero. Ce curatam din cotet sau de pe jos,  merge direct in compost, care e chiar langa.

Una dintre gaini e bolnava, nu prea mananca, are diaree si sta abatuta, cu capul sub aripa. Nenea de la magazin ne-a spus sa ii dam carbune medicinal si ceai de cimbru, ceea ce am facut. N-o ducem la magazin ca sa profitam de garantie. In primul rand ca sa n-o stresam cu drumul, in al doilea ca, asa cum v-am spus, in mintea mea, toate bolile gainilor se rezolva prin sacrificare si n’as vrea sa primim alta gaina in locul lui Suzy a noastra. Pentru administrarea carbunelui i-am cerut sfatul colegei mele, specialista in pui, ca eu nu aveam habar cum se dau medicamente gainilor. Asa ca sotul a apucat gaina, o ținea in brațe, cu aripile stranse,  eu i-am deschis ciocul si i-am pus medicamentul. Ciocul e mai usor de deschis decat gura pisicii 🙂  Am adaugat praf de carbune si peste graunte si in ceaiul de cimbru, sa fie. Avem ceva ramurele ramase de cand am « tuns » nucul, cred ca o sa le dam foc sa facem noi carbune si cenusa. Am citit ca gainile mananca cenusa si le face bine.

Ce mananca gainile noastre . Am cumparat un dispozitiv pentru grăunțe, foarte practic: are o grila care impiedica gainile sa urce pe el. Ar trebui sa luam si un distribuitor de apă, pentru moment folosim o cratita si apa se murdareste imediat.

De mâncare le dam un amestec de graunte, multe resturi verzi, legume tocate, coji de oua zdrobite fin ca sa nu isi dea seama ce sunt si sa nu cumva  sa-si manance mai tarziu propriile oua.

Le mai dau fulgi de ovaz muiati in chefir, se spune ca e bine pentru flora intestinala sa manance cate putin iaurt, chefir sau zer de branza. Singura « clienta » a fulgilor cu chefir e, pentru moment, gaina bolnava, care de azi a inceput sa se mai invioreze si sa manance cate ceva. Imi imaginez ca stie din instinct ce ii face bine.

Cu timpul, zic cunoscatorii, gainile o sa manance tot mai putine graunte si tot mai multa verdeata sau mancare gatita. Fiul și-a pus pornit aseara crescatoria de viermi de faina. Viermii astia sunt o sursa buna de proteine si foarte bogata in calciu foarte usor asimilabil.

Lumea spune ca, cu timpul, gainile se invata sa manance resturile ramase de la mesele noastre. Dar nu prea avem resturi sau pun resturile pachet la serviciu.

Găinile nostre sunt foarte sociabile si par sa ne aprecieze compania. Imi face placere sa tot stau sa ma uit la ele. N-am priceput niciodata de ce unii au televizor in bucatarie. Acum am inceput sa inteleg. Stau minute intregi si nu-mi iau ochii de la ce vad pe geam

20190312_172217_001
Asta e vederea de la geamul bucatariei. O vedere relativ asemanatoare am si de la dormitor

De azi le-am eliberat din tarc si au luat in primire toata partea din spate a gradinii. Pisica vine si le studiaza: pe ele nu pare sa le deranjeze, conviețuirea e  pașnică. Dar pisicii cel mai mult vad ca ii place sa le supravegheze de la inaltime, cam asa:

20190317_085033

In interiorul tarcului au distrus toata iarba, asa cum ne asteptam. Insa eu nu stiam ca gainile scurma si cu labele. Credeam ca dau doar cu ciocul. Vazusem undeva ca ideal ar fi sa dispunem de un spatiu mare, iar gainile sa ocupe jumatate din acel spatiu timp de un an. In anul respectiv ele elimina din sol toti parazitii si il ara propriu zis, iar dejectiile lor il ingrasa. In anul urmator bucata « pregatita » de gaini ar trebui folosita pentru a cultiva legume, iar gainile ar fi bine sa aiba la dispozitie cealalta jumatate de spatiu. Pentru moment nu putem sa facem asta, dar nu nu e exclus sa ne organizam mai bine in anii care vin. Suntem doar la inceput si, la urma urmei,  nici Roma n-a fost construita intr-o singura zi.

 

24 réflexions sur “O saptamana de gaini

  1. Tare dragute sunt dar asa cum spui, trebuie ceva munca la ele altfel nu le merge bine. Gainile au perioade cind oua, nu asa toata ziua buna ziua… exista si un anumit fel de mincare care le face sa oua mai multe oua. Cred ca gasesti pe net mai multe informatii de genu.

    Aimé par 1 personne

    1. Mda, si mai fain ar fi fost sa lucrez in domeniu. Dar nu ma plang, fiecare experienta in viata e buna.
      Cand ai copii oricum ai diverse de muncit, asa ca, cu gaini sau fara, nu schimba mare lucru. Si doar si cine are câini munceste, dar in alt fel. Asa m-am bucurat sa le vad azi cand am venit acasă « jucandu-se » prin gradina si sa vad ca si cea bolnava e bine acum 🙂

      Aimé par 1 personne

      1. Te-am mai citit din urma ca-mi place sa descopar oameni noi si m-am amuzat tare la faza cu blugii: si eu am aceeasi problema si chiar ma enerveaza tot ce arata a colanti 🙂 Am inteles pana la urma din ce domeniu sunt studiile tale :).

        J'aime

        1. Am scris un articol cu de ce nu mi-e frica de microbi , acolo am spus ce studii am. Dar am facut facultatea fara tragere de inima, ca mie imi placea matematica, apoi am descoperit ca imi place bacteriologia si am lucrat o vreme, a fost f fain. Veterinara m-a ajutat ca am putut face aici un master cu predominanta chimie …care m-a ajutat doar pt cultura mea generala, ca la cateva luni dupa s-a nascut fata cea mica, asa ca am preferat sa stau cu ea. Si cum spre 50 ani cv-ul meu era mai mult gauri, am dat un concurs de functionar. Si imi place ca sunt obligată sa invat chestii noi.

          Aimé par 1 personne

          1. Eu am facut Dreptul si anul trecut am absolvit un al 2-lea master in Psihologia Muncii, (mai aveam unul in Dreptul Muncii), dar sunt 100% dedicata propriilor copii 🙂 inca de cand s-a nascut fiica mea. Imi place sa-mi tin mintea activa asa ca citesc de toate si am pasiuni diverse. Pe net e cam ciudata treaba: e ok sa te tutuiesc ca ai zis ceva de apropiere de 50 si wow, mi-a picat fisa, poate nu e ok sa-ti vb la pers. a II a sg.

            J'aime

            1. Fii serioasa. Am mai zis ca la mine in cap ma simt mult mai tanara. Mi se pare normal sa ma tutuiesti.
              Mi se pare important sa vezi de copii, ca anii trec si nu-i mai intorci înapoi, eu sunt f multumita ca am facut asta. Pe de alta parte, daca stai acasa, nu-i usor, ca te simti ca la serviciu 24h/24. Chiar le ziceam colegilor ca inainte, in teorie, eram tot timpul într-un fel de vacanta, dar de fapt ma simteam obligata sa fiu tot timpul in priza. Acum, cand am concediu, nu ma simt vinovata daca lenevesc. Si lucrez doar la 80%, deci sunt destul de prezenta acasa.

              Aimé par 1 personne

              1. Eu chiar mi-am asumat statutul de mama casnica, dar n-a fost usor si inca se mai gaseste unul-altul sa creada ca e usoara chestia asta ca o eschivare asa, uite, daca-mi permiti iti recomand articolul asta scris in martie de mine, chiar vei vedea din comentarii, mai ales, cum este privita munca mamelor casnice din Romania de catre anumite categorii de femei https://www.printesaurbana.ro/2019/03/mamele-casnice-care-nu-produc-nimic-pentru-societate.html
                Daca nu-ti place ca am pus link, te rog sa ma scuzi, il poti sterge, dar chiar iti recomand articolul, comentariile mi-au demostrat ca e bine ca am avut curajul sa ma expun, poate am reusit sa schimb ceva mentalitati 🙂
                Am preferat sa-i am aproape pe copii, fara cresa si gradinita in anii astia in care eu cred ca au nevoie de mine si nu regret.

                J'aime

                1. Mersi, o sa il citesc cand o sa ajung acasa.
                  N-ar trebui sa iti pese de parerea altora, desi vine o vreme cand auzi :  » ți-ai mai cautat serviciu?, ce pacat ca ai putea castiga mult… ». Apoi, cand cresc copiii incepi sa te simti cam inutil acasa si daca mergi la interviuri stai prost la capitolul experienta sau ti se spune clar ca (aproape) degeaba ai diploma, ca e de atatia ani si intre timp s-au schimbat lucrurile. Bine, la mine e si faptul ca sunt straina.

                  Aimé par 1 personne

                  1. Multumesc si eu 🙂 Mi-am triat mult oamenii din jurul meu si ma ocup de pasiunile mele astfel ca nu am timpi morti in productie. Iar de diplome, ultima e obtinuta prin mari eforturi anul trecut asa ca nu ma tem de provocarile pe care le voi avea in viitor plus ca simt ca am evoluat mult de tot in anii astia, deci sunt ok. Ce bine zici tu de varsta, nici eu nu simt ca am 37 de ani: uneori simt ca am 20, alteori chiar 60 🙂

                    Aimé par 1 personne

  2. Pisica abia așteaptă să facă găinile pui, să pape și ea ceva bun :)) Ai mei au avut la un moment dat o siameză (botezată Fița că era o fițoasă) și într-o primăvară i-a înnebunit cu vânatul de pui: nu-i mânca, îi omora și îi făcea grămadă, iar apoi miorlăia până venea unui dintre ai mei să vadă ce ispravă a făcut.

    Va trebui să le și tăiați aripile, căci cresc și vor vrea să sară. Să știi că fac ouă și iarna, și părinții mei au trecut pe ouătoare (au din alea albe și roșii de care văd la tine în poză, nu știu rasa că nu mă pricep) și doar la trecerea dinspre cald spre frig nu ouă cam o lună sau două, dar apoi apoi se adaptează și își revin. Nu-s ca găinile normale de te rogi de ele să facă ouă până primăvara.

    Nu e muncă foarte multă la ele, părinții mei au și câte 60 și le face plăcere, ei zic că găina e ușor de crescut față de alte animale, că îi lași ce trebuie și ea își vede de ale ei, mănâncă atât cât îi trebuie, mai găsește câte ceva prin pământ, își face de lucru.

    Ce mi se pare uimitor e că recunosc oamenii cu care au de-a face. Când merg acasă și merg prin curte pe la găini aleargă care încotro că nu mă știe niciuna. Iar pe tata abia îl așteaptă, se fac ciorchine lângă el când îl văd :))

    Aimé par 1 personne

    1. Pentru stimularea ouatului poti sa le dai vitamina E.
      In ce privește hrana, sa nu le dai salata, ceapa verde si in general frunze cu latex, le privoaca diaree. Zic eu 🙂 crescuta la țară cu găini. Ai mei inca mai au vreo 15.

      J'aime

  3. Am uitat să zic de resturi de mâncare, mănâncă toate cele mărunte pe care cred că de obicei le pui în compost: firimituri, coji de pepene, rosii, salată verde. De aia îmi place la țară, nimic nu se aruncă 🙂 Părinții mei le dau când sunt mai tinere mălai amestecat cu ou fiert (fără apă, pur și simplu un recipient cu mălai în care pasează ouă fierte), iar când vine primăvara pun și verdeață în amestec. Bine, părinții mei nu au studii veterinare, ei tot ce fac e din experiență sau „că așa se face”.

    Cât despre spațiu, și părinții mei le lasă libere prin toată curtea toamna, după ce au recoltat. Altfel, au cam jumătate de spațiu pentru găini și jumătate pentru solar și grădină.

    Mi se pare amuzant când citesc că nu știai că scurmă și cu ghearele (să vezi vara ce gropi fac prin curte și se bagă în ele să fugă de căldură), dar apoi îmi dau seama că nu toată lumea a crescut la țară, ca mine. Ca în tren când am fost ultima dată în Italia, era în vacanță o familie de români și copilul lor cel mic voia să știe doar dacă vor vedea și vaci acolo unde merg, el atâta își dorea, să vadă văcuțe, avea și o vacă de jucărie cu el. Ce Renaștere, ce artă, ce istorie, ce water park, el voia să vadă vaci! Copilul ăla cred că ar fi fost mai fericit să aibă o bunică la țară la care să meargă :))

    Aimé par 1 personne

    1. Eu n-am avut bunici la tara, vacantele le faceam la oras.
      Sunt tare dragute gainile, nu m-aș fi gandit ca o sa incep sa tin la ele. Le dam noi resturi care altfel merg la compost, dar cred ca le dam prea mult, ca tot raman: acum e plin de resturi la ele pe jos in tarc si ne gandeam sa le maturam.
      Multumesc mult de sfaturi! Eu vin acasa si merg la gaini, le mai dau ceva de mancare, apoi in bucatarie ma asez la masa care e langa geam ca sa mananc, deci le tot urmaresc.
      Daca nici la 60 nu e f mult de lucru, iti dai seama ca la 4 e aproape nimic. Sotul n-ar fi vrut mai multe totusi, ca sa aibe ele spatiu sa se desfasoare.

      J'aime

  4. La tara se fac lucrurile un pic altfel, in ideea ca la mai multe gaini(mama mea are vreo 15-20, iar socrul meu vreo suta) nu sta nimeni sa le curate dimineata si seara. Se curata cotetul o data la 2-3-4 saptamani si se da mancare de doua ori pe zi si aia e 🙂 .
    In alta ordine de idei, eu am crescut la oras, dar vacantele le-am petrecut la tara la bunici. Si sunt tare norocoasa ca dupa moartea bunicilor si parintii mei si socrii au lasat apartamentele si s-au mutat la tara. Astfel, copiii mei vad de toate acolo cand mergem in vacanta, iar fiica mea(care face 9 in vara) de 2 ani sta fara noi 3-4 saptamani singura la bunici. Sunt innebuniti, mai ales ca socrul meu are vara si pui de pisica, pui de iepuri .

    J'aime

    1. Da, chiar citeam ca ar trebui curata cotetul o data la 2-3 saptamani, pe cand noi curatam zilnic 🙂 Trebuie sa mai iau niste carti despre gaini, ca pana acum am citit de rase, de cum le instalezi, acum au aparut alte subiecte.
      Ce fain de copiii tai! Te invidiez

      J'aime

  5. Citii articolul si mi-am dat seama ca desi am petrecut mult timp la tara, detaliile astea nu le-am bagat in seama ca mamaia se ocupa. Tin minte ca ea curata la cateva sapt. cotetul (nu des), dadea cu var alb pe care ea il stingea, de vreo 2 ori pe an (daca nu mai des), si cum la noi la tara erau permanent libere, nu se preocupau de prea multa mancare pt ele si grauntze seara si dimineatza, unele dormeau pe gard/in copac etc.
    Dar tin minte ca mureau multe. Un fel de selectie naturala. Si ca la primul val de frig nu se mai ouau.

    Aimé par 1 personne

  6. Cum sa-ti dea alta gaina in locul celei bolnave? :)))) o sa vezi ca dupa ce te obisnuiesti un pic cu ele o sa le recunosti dintr-o mie pentru ca exact ca oamenii fiecare gaina are o fizionomie diferita si unica.
    Am crescut cu gaini in curte si cum mama nu m-a lasat niciodata sa am caine sau pisica, eram toata ziua calare pe ele si fiecare avea un nume. Sa stii ca gainile prefera sa doarma cocoțate pe un par (un băț pus transversal) în loc de fân sau paie, știu asta cu siguranță pentru ca mereu le făceam tot felul de culcușuri comode dar ele nu și nu! Stăteau în fân doar când făceau oul zilnic sau când ”cădeau” cloșcă 🙂

    Aimé par 1 personne

    1. A, clar ca le cunosc, doar ca ma gandeau sa nu ne zica: va dam alta in loc, ca asta e prea bolnava 🙂 Dar e bine acum, am citit ca e o rasa f sensibila. Au doua bare de care zici in cotet 🙂 Dar din tot locul unde au acces, fix in capatul gradinii e un colt cu iedera, imi sugereaza murdărie, ca mai gasim cate ceva aruncat de vecini. Si ele nu se dau duse din iedera aia

      J'aime

Répondre

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l'aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s