Familia noastra si mesele la restaurant

Pe vremuri mergeam des la restaurant : oriunde, cu orice pretext. Cu timpul am devenit mult mai selectivi.

Experienta ne-a invatat mincam mai bine decit acasa doar la restaurantele care depasesc un anumit nivel. Asa incit in ziua de azi mergem rar la restaurante, platim mai mult per iesire, dar in ansamblu facem economii fata de acum ani de zile. Aplicam si aici principiul dupa care ne ghidam cind cumparam haine sau incaltaminte : mai putin, dar de calitate.

Acum avem doua reguli de la care nu ne abatem, cel putin cit suntem pe linga casa. In vacante mai facem exceptii de la prima din ele, desi de multe ori preferam sa cumparam mincare mai scumpa, specifica locului, si sa o servim unde suntem cazati (de obicei avem apartamente cu bucatarie).

  • Nu mergem la restaurant ca sa ne umplem burta. Asta e legat de ce ziceam inainte, acasa putem minca mai bine, mai ieftin, stim ce ingrediente folosim. Cineva care a facut practica prin lanturi de restaurante ne spunea ca acolo pina si legumele vin direct din congelator (ambalate in pungute de plastic) in cuptorul de microunde, iar apoi aterizeaza pe masa clientului.
  • Nu mergem la restaurant seara. Pe vremea cind faceam asta, mincam prea mult, dormeam rau, erau bani aruncati.

 

Astfel ca in ziua de azi avem traditia de a iesi la restaurant cu ocazia aniversarilor noastre : sarbatoritul alege restaurantuL Mai iesim daca avem de sarbatorit ceva deosebit, iar de aniversarea casatoriei ies cu sotul la cite un restaurant scump.

De ziua mea aleg invariabil un restaurant gastronomic, situat pe o colina, nu departe de noi, cu vedere la tot Parisul. L-am ales pentru mincarea buna, gatita din produse de sezon Acum citiva ani am vazut pe site-ul lor ca-si incurajeaza clientii sa le viziteze bucataria. Cind chef-ul a venit pe la masa noastra sa mai discute (face asta cu toti clientii), l-am rugat sa ne duca si pe noi in « spatele decorului ». Am fost impresionati. Bucataria era relativ mica, luminoasa si…goala, fata de ce ne-am fi asteptat noi. Erau vreo 5 bucatari, care fiecare isi vedea de treaba lui, cu mult calm. Era exact contrariul fata de ce ne-am imaginat vazind filme sau emisiuni la televizor : totul era linistit, ordonat , nici o graba, nici un stres. Chef-ul ne-a explicat cite ceva legat de munca lor, in timp ce ne-a facut un mic tur al bucatariei. Ne-a mai invatat tehnica de a reusi un steak perfect de vita in singe. M-a impresionat si faptul ca foloseau doar tigai cu exteriorul de cupru. De atunci, ma duc cu si mai mare drag la restaurantul lor.

Mai este o regula pe care o aplicam in momentul cind alegem restaurantul : lista de bucate sa fie scurta. Cu cit mai scurta cu atit mai bune, o lista lunga indica faptul ca produsele n-au fost preparate atunci, pe loc.

Ne ajuta mult la respectarea regulilor de care ziceam si obiceiul ca aici, cel putin in anturajul nostru, ne invitam unii pe altii la mese, iesim extrem de rar la restaurant cu prietenii . Si , chiar si atunci, francezii sunt foarte chibzuiti, asa ca ultima iesire a fost in cadrul unei operatii promotionale «  maninci in doi, platesti doar unul » si a fost o reusita.

In Romania, situatia e exact invers : cu prietenii ne vedem la restaurante, de obicei seara, dar, cum ziceam, in vacante mai lasam de la noi. Prin Romania ni s-au intimplat si lucruri care ar fi amuzante, daca n-ar fi triste. De exemplu la un restaurant din centrul Timisoarei, recomandat de cineva : lista de bucate lunga-lunga, deci semn prost. Cind intreb chelnerita daca supa de ciuperci e facuta de ei,  imi raspunde plina de mindrie : « e din plic, dar e imbunatatita de noi ». Hmm…ce sa mai spun?

 

Si ? La voi ? Care e relatia voastra cu restaurantele ?

 

Publicités

5 réflexions sur “Familia noastra si mesele la restaurant

  1. Noi in Ro mancam ff des la restaurant, de orice fel…. cand am venit aici am iesit de vreo 2-3 ori si pe langa faptul ca a costat o avere, mancarea a fost si proasta; asa ca am inceput sa facem noi, asa cum ne pricepeam, cu ingrediente faine, iar per total ieseam la o treime din pret, daca nu si mai putin; noi avem o problema cu vinul, in sensul ca vinul cat de cat de calitate e la pret de dumping, te costa o sticlaa cat nu face si cum jum cam cunoaste ce e pe piata de aici ne simtim de-a dreptul insultati ca pe o sticla de 3 euro sa ti se ceara la rest 30….
    Visam insa sa mergem la un etoilat… insa 200-250 pe o masa nu ma lasa inca inima sa dau, partea frugala, ca sa nu zic zgarcita de mine, din mine imi zice ca cu banii astia mananc 2 sapt :)) insa cum zici si tu, nu mergi ca sa mananci, ci pentru experienta senzoriala….

    J'aime

  2. Am fost o singura data la un etoilat, de aniversarea casatoriei, a fost o experienta de vis. Am prins si ceva oferta de pe lafourchette , era redus de la 200 si ceva la 100 si ceva de persoana. Mi-a placut ca nu-ti alegeai ce sa maninci, era surpriza pina in momentul cind erai servit. Era un meniu cu acorduri mets-vins si era perfect. Imi doresc doar sa mai mergem acolo. Dar, ce sa zic, am fost la altii scumpi ( neetoalati insa) si am dat-o in bara…de-aia prefer sa revin la ce cunosc.

    Insa restaurantele bune din alte zone, chiar a sefilor etoilati , sunt mai ieftine decit la noi in regiunea pariziana.

    Cu vinurile noi nu bem des, asa ca aplicam si acolo regula putin dar bun, am gasit si vinzatorul care ne stie gusturile si nu prea dam gres.

    J'aime

  3. Ma gindeam azi ca noua, cum avem preturi mari aici, ni se par ieftine restaurantele din locurile pe unde calatorim. Dar la voi In Bruxelles ni s-au parut f scumpe. Insa in top 10 amintiri de acolo stau la loc de cinste asperge-le pe care le-am mincat la un restaurant care avea preturi rezonabile ,cred ca pt ca nu era central

    J'aime

  4. Mie îmi place enorm să merg la restaurant. Nu neapărat pentru mâncare ci pentru atmosfera care se creează în jurul mesei atunci când nu sunt eu cea care trebuie să mă ocup. Știu că bag în mine multe porcării dar e așa plăcut să stau cu prietenii de vorbă la o terasă, să nu-ți pese că trece timpul, să râzi și să te simți bine…
    Nici nu știu să apreciez mâncarea la adevărata ei valoare pentru că n-am avut ocazia să gust specialități pregătite de mari chefi așa că nici nu-mi vine să dau prea mulți bani și să stric orzul pe gâște 🙂

    J'aime

  5. Parerea mea ca marii sefi fac o mincare pe care oricine o apreciaza: nu trebuie sa fii cunoscator. E ca la vin zic eu: nu-s cunoscatoare dar stiu sa spun daca un vin e bun sau rau, in general sotul ma pune pe mine sa degust cind are dubii.

    Da, nu-i acelasi lucru cind te activezi tu pentru masa, sau cind esti servit si profiti de conversatia cu ceilalti. dar cum ziceam, aici se iese rar cu prietenii la terasa. In schimb in Romania iesim mult.

    J'aime

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s