Geocaching si alte activitati de sfirsit de saptamina

Sfirsitul meu de saptamina a inceput vineri seara cu un film. Ma invitase o prietena sa o insotesc la cinema, sa vedem un film, urmat de un dialog cu regizorul si scenarista . Ca sa fiu sincera, am acceptat invitatia doar pentru ca mi-era jena sa o refuz. In primul rind pentru ca sunt destul de asociala si nu prea am obiceiul iesirilor cu prietene, in al doilea pentru ca evit cu grija toata filmele frantuzesti. Prietena imi prezentase cit de cit filmul, care era bizar dupa gustul multora si nici n-avea o nota buna pe sit-ul imdb (unde ma uit de fiecare data inainte ca sa stiu cam ce sa ma astept). Imi plac filmele mai ciudate si la noi in casa DVD-urile pe care le inchiriez de la biblioteca sunt cunoscute ca « filme de-a lui mami « …asta inseamna ca in afara mea nu prea sunt amatori pentru ele. Dar filmul asta parea prea cam ciudat chiar si pentru mine. Se pare ca multi gindeau asa : sala cinema-ului era aproape goala, eram doar vreo 30 de spectatori. Am mers la un cinematograf care adera si el la programul Europa Cinemas, micut, doar cu 3 sali. Contrar asteptarilor, am fost foarte incintata de film. Si mai incintata am fost de dialogul cu regizorul si scenarista, explicatiile lor aduceau multe precizari foarte interesante. Foarte pe scurt filmul « Orpheline » e despre o femeie , filmata in 4 momente-cheie ale vietii ei, fiecare etapa fiind jucata de o alta actrita. Regizorul a explicat ca alegind 4 actrite diferite, voia sa sublinieze si mai tare ideea ca traim fiecare mai multe vieti in cadrul vietii noastre si ne schimbam asa de mult de la o viata la alta, incit suntem o alta persoana. Asa de mult mi-a placut iesirea asta, incit i-am spus prietenei ca o sa o insotesc cu mare bucurie la astfel de intilniri regizor-spectatori.

Simbata n-am facut lucruri prea interesante decit obisnuita iesire la piata, avem o piata renumita prin zona , iar simbata dimineata, pentru multi locuitori ai orasului nostru mersul la piata e o activitate agreabila, si nu cred ca este familie care sa n-aiba in dotare un cos cu roti, element indispensabil pentru facut piata. Seara am fost invitati la niste colegi de dans si unul dintre subiectele discutate a fost si…politica.

Si duminica am plecat sa facem geocaching. Copilul e la fel de fericit sa iesim din casa, noi suntem multumiti ca nu mai tragem de el. Am ales parcul unui castel, la vreo 15 minute de casa noastra, ne-am notat pe o hirtie citeva amanunte despre ascunzatori (am ales doua mai usoare) am pornit aplicatia si am imbinat utilul cu placutul, plimbindu-ne pe o vreme insorita pe fond de ciripit de pasarele si admirind locuri frumoase.

 

Castel
Castelul cu gradina lui

 

Pesti
In bazin inotau niste pesti uriasi

 

 

Partea utila a fost recoltarea de ierburi pentru saptamina care urmeaza. Am cules din padurea castelului untisor (nu avea nici o floare, cred ca din cauza zonei umbroase),  frunze de ciubotica cucului (Primula officinalis) si de usturoita (Alliaria petiolata).

Am o carte cu plante salbatice comestibile, stiu citeva la care ma rezum, uneori iau cartea cu mine si mai detectez cite o planta noua, o presez la pagina cu pricina, o tin o vreme pina o invat bine. Asa am invatat de citiva ani usturoita sau iedera terestra. Nu pornesc chiar de la zero, intr-o alta viata a vietii mele a trebuit sa invat sa recunosc citeva zeci de plante medicinale plus denumirile lor in latina.

ATENTIE MARE insa cu culesul plantelor: frunzele din padure , mai ales cele consumate crude trebuie SPALATE EXTREM DE BINE. Cele care sunt mai inalte  (urzici, usturoita) am grija sa le culeg dincolo de inaltimea de 25-30 cm, iar la cele care nu pot face asta (leurda, untisor) le spal cu mare-mare grija si am grija sa le culeg din locuri care mi se par mai sigure si putin frecventate.

Pentru ca urmele de fecale de cini, vulpi , pisici , rozatoare sau animale salbatice pot sa fie contaminate cu un parazit ( Echinococcus) si sa dea echinococoza (cred ca ati auzit de chistul hidatic). Cu atit mai mult cu cit animalele sunt doar purtatoare, deci sanatoase. E periculos si pentru proprietarii de cini susceptibili de a minca mici rozatoare sau animale salbatice. Caldura si uscarea distrug ouale de paraziti, dar congelarea nu.

Usturoita                                            Ciubotica cucucului

Apoi am pornit la « vinatoare », am gasit ambele ascunzatori si ne-am semnat pe hirtiuta.

Fericiti de « prada », ne-am intors spre casa. La prinz ne-am facut o salata in care am folosit toate frunzele culese. Nu, n-am mincat numai asta, am avut si legume la cuptor.

Dupa-amiaza am momit copilul cu geocaching-ul, ca sa-l luam cu noi la padure, sa ne facem aprovizionarea : brinza de capra de la ferma si  leurda la autoservire 🙂  . Dupa cum se vede, leurda am gasit din belsug:

Pe copil nu l-am momit degeaba, pentru ca am gasit ascunzatoarea aflata in apropierea fermei de capre, iar cu ocazia cautarii , am descoperit o zona  pe linga care am trecut de multe ori, fara sa banuim ca ascunde atita frumusete.

Si daca tot am fost pusa pe fotografiat, va las cu imaginea de aseara din frigiderul nostru, ca sa vedeti ca nu glumesc cind spun ca mi-am deplastificat bucataria. Ba chiar am fost mindra  cind pentru brinza de capra am dus cutia noastra si am refuzat ambalajul fermierei . Oare de asta ne-a pus cu o bucata de brinza in plus?

Frigider

O saptamina buna va doresc!

Publicités

15 réflexions sur “Geocaching si alte activitati de sfirsit de saptamina

  1. Sa va fie de bine iesirea! O sa incerc sa adaug in viata noastra jocul asta, pt ca avem aceeasi problema 🙂

    Cat despre poza cu frigiderul vostru, sunt impresionata!! Eu nu am ajuns la nivelul asta, inca.

    J'aime

  2. Sa stii ca acum dimineata s-au inmultit si mai mult borcanele, dar mi-a fost lene sa mai fac poza. La cules mergem acum cu sacose de pinza, iar acasa spalam o parte din frunze si le punem in borcane.

    Sa vezi cum topaie de fericit copilul inainte de plecare! iar aseara era o chestie f ingenios facuta, minuscula, dar trebuia sa citesti bine comentariul ca sa o gasesti, era un joc de cuvinte pe care fata l-a descoperit…daca nu era ea puteam cauta noi mult si bine! Astea nu-s departe de casa, la un sfert de ora de mers cu masina, deci nu-s departe si descoperi multe lucruri noi in locuri pe care le credeai cunoscute. Asta e si scopul, sa-ti atraga atentia asupra lor. Saptamina asta e vacanta, deci o sa cautam pe la noi prin oras (deja ma bate la cap copilul), o sa ne fie mai greu ca n-am telefon cu internet, dar o sa incerc sa folosesc GPS-ul care-mi sta in masina.

    Cred ca scriind si punind poze pe blog ma ajuta si pe mine sa-mi dau seama ca traim intr-o zona frumoasa, nu trebuie decit sa te uiti cu atentie in jur.

    Aimé par 1 personne

  3. Buna Iuliana, poate stie « o femeie » sau altii din zona voastra mai multe.

    Eu n-am auzit ca la noi sa fie interzis, deci nu m-am gindit ca ar putea fi. N-am vazut nici panouri care sa interzica, iar in unele locuri se fac cursuri de recunoscut plantele. Ba vazusem chiar o reclama pentru un curs intr-un parc din Paris. Stiu doar ca ciupercile sunt limitate la o anumita cantitate in unele zone .
    M-am uitat putin pe internet, ca incepusem sa am dubii daca e legal sau nu ce fac , am vazut ca in afara unelor specii protejate , nu-i nici o problema.

    J'aime

  4. Buna Iuliana, si eu sunt o pralina bruxelleza.
    Fiecare regiune are alte reguli, fiecare comuna are regulile ei -informatiile sunt oferite pe site si primarii, dar si pe panourile de la intrare in unele parcuri. Eu avui rabdare sa citesc de la comuna Ixelles un document de peste 60 de pagini unde am descoperit ca e interzis si sa hranim porumbeii sau pisicile si e amenda…la Woluwe saint lambert erau dispersate informatiile, iar acum cand m-am mutat in Zaventem am dat de dracu’ ca totul e scris in flamanda 😀 😀 si eu iar am abandonat scoala. Daca nu stii ce si unde sa cauti, intreaba la comuna acolo unde depusei actele- noua ni s-a zis ca exista reguli; tot la comuna la politie sunt intalniri lunare fix pe tema convietuirii. (De ex. asa aflai de regula ca in blocurile mari este absolut legal sa se ceara tuturor locuitorilor sa opreasca de facut dus si tras apa la toaleta dupa 22 noaptea daca tevile fac zgomot si izolarea fonica e proasta; nu pricep insa cum verifica 😀 pe cacacios 😀 :D).
    In zona Flandrei e interzis culesul din parcuri si zone rezervate. Pe malul marii pe dune e iar interzis (sa se regenereze natura) – vazui catina si mi-am facut ochii ca la melc 😀 . De asemenea sunt parcuri/paduri private unde se lasa accesul publicului la plimbare dar unde iar e interzis de cules frunze/flori din flora/fauna.
    Regulile in Wallonia sunt mai relaxate, se pot culege ciuperci (sunt cursuri in natura, tot visez sa merg la cules).
    In comunele Anderlecht/Laeken au fost organizate plimbari si prezentari de plante salbatice comestibile. Le- am ratat … tare as vrea sa ma clonez:D

    J'aime

  5. Iuliana, daca ai pus link, banuiesc ca te-a ajutat stagiul, nu ?! Ca ma bate gindul sa merg si eu la asa ceva, insa ma gindesc ca poate nu invat lucruri noi fata de cartea mea si ce mai stiu. Apoi am fost la unul de cules ciuperci, care nu mi-a folosit la nimic: prea multa lume, prea putine ciuperci, informatie prea vasta in timp f scurt.
    In vacantele noastre in Germania tot dau peste stagii de cules plante, din poze mi s-au parut interesante, dar cum nu vorbesc limba, nu m-am dus.

    J'aime

  6. deci te invidiez pentru leurda da?!!!! dar te invidiez tare, tare, tare :)))) nu doar asa putin;
    eu nu stiu de unde sa culeg aici; si sincera sa fiu je m’en fiche de regulile lor; eu imi culeg urzicile si gata, nu am vazut niciun politai in padure duminica la pranz; sincera sa fiu astia nu ies nici seara dupa 7 ca nu li se platesc orele suplimentare apai duminica cand ar tb sa ii plateasca dublu; asa ca Iuliana eu zic sa iti vezi linistita de cules si daca te intreaba cineva de sanatate ii raspunzi si tu in romana si zici ca nu stiai; eventual se lasa cu un avertisment dar nicidecum cu o amenda

    Aimé par 1 personne

  7. Dar stii ca ani de zile mergeam la padure si mirosea tare a usturoi, dar nu stiam ce este ca noi nu foloseam .
    Am remarcat ca nu numai ca era multa, dar se inmulteste de la an la an ca suprafata. Insa noi suntem inconjurati de paduri si doar intr-o singura zona este, in alte locuri n-am vazut. Si se reface cultura, chiar daca o sapa mistretii uneori, sau poate chiar ei ajuta sa se raspindeasca.
    Acum cred ca am exagerat, ca am cules multa de tot (se culege f rapid) si mi-a venit ideea ca inainte de a o congela ca s-o adaug in mincaruri la iarna, sa ii reduc volumul. Am pus-o la cuptor foc f mic cu ventilatie, si-a redus volumul f bine, doar ca de 2 zile nu mai iese mirosul de leurda de la noi din casa.
    Ti-as putea pune la pachet, dar ma gindesc ca ar trebui inchis ermetic ca sa nu iasa mirosul si nu stiu daca i-ar face bine. Dar daca vrei, pot incerca, ce zici?

    J'aime

  8. Elena pe mine m-a ajutat stageul ca eu in afara de urzica nu cunosteam nimic!Am si eu o carte cu plante comestibile,dar am preferat stageul ca sa fiu mai sigura.Mie mi-a placut f mult,vreau sa repet experienta in Ardennes.

    J'aime

  9. Eu te invidiez pentru locurile frumoase de care te poti bucura, datorita faptului ca locuiesti intr-o minunatie de tara. Forografia de la castel m-a lasat cu gura cascata…cat spatiu verde, ce curatenie si ce frumos! 🙂

    J'aime

  10. Eu cred ca frumusetea e peste tot, doar trebuie sa ne uitam bine. Si castele avem cu gramada, ca faceau castele pe cind noi romanii eram vai de capul nostru. Sau ne bateam cu turcii ca sa-i tinem in loc si ei sa poata sa-si construiasca castele??

    Si cum ziceam ca-i iarba mai verde la altii: eu tot visez la Germania si Austria si ii invidiez pe cei care traiesc la Viena… Dar nu neg ca e tare frumos si aici. Si nici ca oamenii sunt civilizati.

    Aimé par 1 personne

  11. Asa este, avem locuri frumoase, castele cu o istorie adanca, peisaje de vis, dar toate ar fi mai minunate de atat daca ar fi fost si intretinute. La Bran e debandada totala, la Peles pana ajungi sus, te oripilezi de ce-a putut sa lase omu’ in urma lui: pungi, pet-uri, pahare, etc. Frumusete o observi mai usor atunci cand nu tre’ sa dai la o parte gunoaiele….iar in Romania e greu sa intalnesti astfel de locuri, unde sa nu fii nevoit sa-ti faci loc printre ele.

    J'aime

  12. Da, ai dreptate, noi am fost acum doi ani in zona. La Bran era tiganie chiar inainte de intrare, la Peles nu era rau, dar la Bilea…era ceva de groaza cu mizeria de care zici. Pe Valea Ariesului asa peisaje frumoase, dar nu era loc pe marginea soselei fara gunoaie.
    Vorba aia: Romania ar fi o tara frumoasa daca n-ar fi populata.

    Aimé par 1 personne

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s